dublu catren

 

lui Omar Khayyam

În timpuri împletite cu rost sau fără rost,
Nu are rost să cauţi ce-a fost sau nu a fost.
Un cerc care se-nchide e viaţa mea şi-a ta,
Circumferinţă care nu poate-a-ne-ncăpea.

Ce-i sfera ?, – de nu un simplu cerc ce se roteşte,
Şi viaţa ?, – absurdul ce ne doare atunci când se sfârşeşte.
Şi voi ? Şi noi? Ce suntem ?, – nimicuri in mişcare,
Lumină şi-ntuneric ; Venire şi Plecare.

2 gânduri despre “dublu catren

  1. >”Ivirea mea n-aduse nici un adaos lumii,Iar moartea n-o să-i scadă rotundul şi splendoarea.Şi nimeni nu-i să-mi spună ascunsul tîlc al spumii;Ce rost avu venirea ? Şi-acum,ce sens plecarea ?”

    Apreciază

  2. >”Fost, a fost un strop de apa – si pieri in mare stropul;Fost, a fost un strop de tina – si se contopi cu globul.Ce-i venirea ta pe lume? Ce-i plecarea ta? Raspunde!Din Neunde vine-o giza si se duce in Neunde.”… tot Khayyam :)

    Apreciază

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.