Vă mai amintiți de infanta din Arpașu ? Dar de boreasa cu căiță, fruntar și pomeselnic ?
Arpașu
boreasa din Arpașu de Jos
boreasă din Arpașu de Jos cu căiță cu aripi, fruntar și pomeselnic
Pentru azi aveam în gând altceva dar faptul că ieri am fost pur și simplu inundată de cititori care veneau dirijați de pe Facebook direct la ”infanta din Arpașu” m-a făcut să-mi schimb planurile.
Ieri, un număr de 662 de persoane au accesat postarea sus menționată. Fluxul continua și am abservat că până la această oră 264 de persoane au interacționat pe Facebook.
Le mulțumesc mult tuturor.
Așa că azi va voi prezenta o boreasă din Arpașu de Jos care poartă cu atitudine un acoperământ de cap original, specific cândva femeilor în vârstă din acea zonă.
Tot acest ansamblu de efect este compus dintr-o căiță neagră cu aripi, fruntar cu mărgele și pomeselnic.
Căițele pot fi cu aripi sau cu cipcă.
Căiță (cuvânt preluat din sârbo-croată) – bonetă, scufie, căciuliță
Fruntar – panglică sau bandă ornamentată cu mărgele, cusături, dantelă
Pomeselnic ( cuvânt preluat din limbile slave) – broboadă, ștergar lung și îngust, văl din pânză albă brodată
Cipcă (cuvânt preluat din limba maghiară, preluat de maghiari din sârbă ) – dantelă, împletitură făcută cu acul
Boreasă (provine din boiereasă) – soție, femeie măritată, stăpâna casei (presupune o notă de respect în adresare)
Mai multe informații despre portul din zona Țării Făgărașului puteți citi aici.
Pentru a admira celelalte piese vestimentare de excepție care compun costumul popular vă invit să dați click pe celelalte două fotografii din mini-galerie.
„infanta” din Arpașu
(in)fa(n)ta din Arpașu
……………………………………………………………………………………………
Chiar din primul moment în care am remarcat-o în grupul de copii m-a frapat asemănarea fizionomiei ei cu unele din portretele lui Velazquez, mai ales cu acesta ;)
Ba mai mult … avea un aer princiar în gesturi, în privire și mișcarea corpului.
I-am făcut mai multe fotografii însă pentru postarea de azi mă voi rezuma doar la una singură.
Cu ocazia iarmarocului de Sf Ilie la Muzeul Satului s-a desfășurat și un program artistic. Un grup numeros din comuna sibiană Arpașu de Jos a ținut o șezătoare ca pe timpuri în care s-au rememorat evenimente din istoria satului, în special emigrarea în America după ce satul a ars într-un incendiu în anul 1899.
Spuneau ei că după emigrarea masivă, urmată de depopularea satului, se găseau mai mulți arpășeni în Ohio decât în Arpaș ;)
Criza economică din America anilor ’30 a făcut ca mulți arpășeni ( inclusiv urmașii lor) să se reîntoarcă și să-și reclădească gospodăriile.
Să nu uit să spun că deși e situat în județul Sibiu, din punct de vedere etno-folcloric satul Arpașu de Jos aparține Țării Făgărașului.
Alături de participanții în vârstă s-au aflat pe scenă mai mulți copii și adolescenți care au dansat foarte frumos într-o zi de duminică insuportabil de caldă. Nu exagerez când spun foarte frumos. Nu era vorba doar de coregrafii complicate și ritmuri muzicale superbe ci și de sufletul pus în acei pași de dans.
Costumele lor și ale femeilor aflate la a treia tinerețe (ce au dus cu brio greul șezătorii) merită postări separate. Și le vor avea.
Chiar dacă e vorba de o filmare de amator de slaba calitate eu risc să o introduc în postare ;)
Rezonanțe Imposibile 