chinezoaica

Deși cu întârziere, din cauze diverse, m-am hotărât pentru portretul meu de joi.

Mă grăbeam spre stația de metrou. Atunci am zărit=o sprijinită de peretele unui fast-food … sau ceva de genul.
Ținea telefonul în căușul palmelor, într-un echilibru dansant pe cele două degete mici, în timp ce cu cele două degete mari, simultan, tasta într-un ritm amețitor.
Era total prinsă de schimbul de mesaje.

Lumina era perfectă, fata era cum nu se poate mai interesantă, și nu numai din cauza trăsăturilor extrem-orientale, iar eu aveam camera foto în geantă.
În câteva secunde eram deja cu obiectivul ațintit asupra ei.
Chiar în momentul în care am început să apăs pe declanșator ea și-a închis telefonul.
Privea concentrată trotuarul de sub picioare.
Am sesizat un soi de detașare în ființa ei … dar și o așteptare latentă.

După cum spuneam, lumina era perfectă, iar eu eram acolo, la o distanță de doar câțiva pași, având sentimentul că sosise minutul de aur al zilei.

Acasa mi-am dat seama că am reușit să surprind misterul clipei.
Chinezoaica mi-a adus zâmbetul pe buze.
Am editat fotografia pentru a-i imprima o tentă cinematografică  … iată și de ce ;)

Free website hit counter