Hei !
… a mai trecut o vară
cu trena verde de iederă și flori de sânziene în păr,
cu nisip aspru sticlos
ridicat în văzduh de vânturi bezmetice.
mă simt eliberată parcă de o povară
și nu mă mai satur să inspir aerul toamnei
în timp ce soarele apune într-o ulcică plină ochi cu vin.
din când în când cade o frunză
pe masa lungă de lemn
ca o epistolă la care nu știu, dacă, și ce ar trebui să răspund.
Hei!
… a venit Toamna.
dar oare trebui să-ți mai spun?
Rezonanțe Imposibile 