flori de iarnă

*

„Nu reusesc sa-mi disciplinez amintirile!” … auzeam parca aievea vocea fostei mele colege de clasa care repeta cu obida propozitia asta.
Si atunci bruma abundenta imbrăca crengile copacilor si florile ce avusesera curajul sa-si pastreze inflorescenta pana la inceputul lui noiembrie.
*

*

Cristalele minuscule de gheață aruncau o mantie fermecata si efemera asupra a tot ceea ce mai avea clorofila
Peste o ora sau doua soarele avea sa le topeasca si peisajul avea sa se preschimbe in ceva derizoriu si urât.
Magia oricarui lucru dureaza puțin, uneori doar cateva momente, iar dupa disparitia ei realitatea ni se infatiseaza la cotele supradimensionate ale anostului si monotoniei.
*

*

Urcam incet colina incantata de peisajul ce mi se oferea la prima ora a diminetii. Ideea de a fotografia mi-a venit mai tarziu, dupa ce parcursesem o mare parte din traseu, si nici nu-i de mirare din moment ce efemera splendoare a decorului si aerul rece ce vibra de lumina rasaritului ma faceau sa ma bucur de clipa in sine.
*

*

Am incercat sa captez lumina aceea calda peste vălul rece de brumă si energia benefica ce plutea in aer. Nu cred sa fi reusit prea mult. Am ramas totusi cu un indescriptibil sentiment de multumire ce a persistat multe ore dupa ce soarele a desfăcut vraja cristalelor de gheață.

Free website hit counter