fiica cea mică


N V. Atamasi, Domnița Ruxandra Lupu

Muzeul Bogdan Hmelnițki, Cehrin/Cihirin (Ucraina)
*


Nu ar fi trebuit sa scriu nici un fel de informatii sub tablou, ca sa va tin in suspans si sa va starnesc la maximum curiozitatea :)
Imi inchipui ca nu foarte multi dintre voi stiau ca acesti doi ochi ca doua nestemate au avut-o ca stăpână pe fiica cea mica a domnitorului Vasile Lupu.

Undeva in Ucraina, la Muzeul Bogdan Hmelnițki din micul orășel Cehrin/Cihirin/Chykhyryn, am descoperit-o pe Ruxandra Lupu – denumita de ucraineni Rozanda – si datorita acestui tablou am descoperit o particica din istoria Moldovei.
Cehrin a fost candva un oras relativ important, un fel de capitală neoficială a cazacilor zaporojeni.

Despre tatal ei, domnitor al Moldovei si om iubitor de cultura, puteti gasi multe informatii pe net.
Ma voi limita la cateva pentru a trasa in fuga fundalul epocii in care a trait fiica lui si pentru a scoate in evidenta faptul ca domnitorul s-a ingrijit ca ambele fiice sa primeasca o educatie pe masura, neglijând nici un aspect din ceea ce o viitoare sotie de inalt dregator ar fi trebuit sa cunoasca.

Vasile Lupu (1595-1661), cu o domnie lunga pe tronul Moldovei, a ramas in istorie ca un om aspru dar bun gospodar (finanțist ;) ), un domn carturar, un om caruia ii placea fastul in viata personala ( se spune ca vesmintele Doamnei Tudosca ar fi valorat 400 000 de galbeni si ca doar nasturii de pe vesmintele lui ar fi costat 100 000 de galbeni), dar care nu a ezitat sa cheltuiasca sume mari pentru ridicarea unor lacase de cult, pe langa care functionau scoli si tipografii; intr-un cuvant un om ambitios si mândru care a dorit sa lase ceva in urmă.

Vasile Lupu a construit mai multe asezaminte religioase, printre care Biserica Trei Ierarhi din Iasi – o  perlă arhitectonică a Moldovei – si manastirea Golia (Iasi), a refacut Biserica Sfanta Paraschiva din Lvov (construita de domnitorul Alexandru Lapusneanu), dar a infiintat si asa numita Academia Vasiliană (Academia slavo-greco-latina) sau de la Iasi, asezământ ce a fost considerat de catre unii drept primul lacas de invatamant superior din Tarile Romane.

Informatiile oficiale spun ca pe linie paterna Vasile Lupu se tragea dintr-o familie de albanezi, dupa alte surse de aromâni din familia Coci/Kochi, iar pe linie materna dintr-o familie de români.
Desi cu educatie greceasca, Vasile Lupu va milita pentru folosirea limbii române in biserica si la curtea domneasca.
El insusi va scrie in limba română.
„Predoslovia” domnitorului Vasile Lupu la „Cartea românească de învăţătură” („Cazania”) a mitropolitului Varlaam, se adresa către „toată seminţia românească, pretutinderea ce se află pravoslavnici într-aciastă limbă”, arătîndu-se că s-a scris lucrarea pentru ca să „dăruim şi noi acest dar limbii româneşti, carte pre limba românească”

În domnia lui Vasile Lupu se modernizează sistemul judiciar. Prin ”Pravila lui Vasile Lupu”, Ţara Moldovei a trecut de la dreptul nescris (”obiceiul pămîntului”), la cel scris. Acesta a fost primul cod moldovenesc de legi, alcătuit în baza prelucrării normelor de drept romano-bizantine.

Cu prima sotie, Doamna Tudosca, ii va avea pe Ioan (stins timpuriu din viata), Maria si Ruxandra.
Dupa moartea Doamnei Tudosca, de care a fost foarte legat sufleteste si pe care a tratat-o cu mare respect – sfintind impreuna Biserica Trei Ierarhi, se va casatori cu Ecaterina Cercheza, o printesa de origine circasiana cu care va avea alti trei copii : Stefăniță, Ioan si Alexandru.

Pe Maria, fiica lui cea mai mare, o va da de sotie lui Janusz Radziwill (Radvil) – un influent nobil dintr-o familie polonezo-lituaniana, mare magnat si conducator de facto al Ducatului Lituaniei.
Pentru Ruxandra avea un plan asemanator, constient fiind că aliantele matrimoniale sunt mai puternice decat cele militare sau politice pecetluite cu multe peceți aurite.
Frumusetea domnitei Ruxandra constituia un atu, insă acest atu s-a transformat in ghinion pentru dânsa.

Cazacii zaporojeni condusi de legendarul ataman Bogdan Hmelnițki, ajutati si de hanul tătar Islam Ghiray, ataca Moldova. Lui Vasile Lupu ii e imposibil sa contracareze atacurile lor neasteptate, soldate cu jafuri si incendieri de sate. Incearca sa ajunga la o intelegere cu Bogdan Hmelnițki. Acesta ii inainteaza o singura doleanță : sa o dea de soție pe Ruxandra pentru fiul sau Timuș (Timofei sau Timur … surse diferite indica nume diferite ).
Refuzul domnitorului Moldovei se soldeaza cu noi incendieri de sate de la granita Moldovei, cu noi jafuri si omoruri.
In cele din urma, după doi ani de tergiversări, in 1652, implorat de boieri, se vede nevoit sa-si sacrifice propria fiica pentru siguranta țării.

Casatoria dintre Timuș Hmelnițki (1632-1653 ) si domnița Ruxandra Lupu (1630 (?) 1633 – 1687) a durat foarte putin, doar un an de zile, si s-a sfarsit cu moartea lui Timuș.
Interesant ca surse istorice consemneaza faptul ca Timuș fusese un om aprig, iute la manie, uneori crud si că Rozanda (dupa cum a fost numita domnița moldoveancă de catre cazaci) a trebuit sa indure un astfel de om.
Alte surse, si in primul rând cele orale, spun ca Timuș era total subjugat de frumusetea sotiei sale si de aceea, la rugamintea Rozandei, nu a ezitat sa apere cu viața proprietatile lui Vasile Lupu si indirect Moldova, murind in atacul aspra cetatii Sucevei, loc unde se retrasese dupa infrangerea de la Finta – infrangere ce a marcat sfarsitul domniei lui Vasile Lupu.

Domnitorul se va refugia la cazaci, apoi la tatarii din Crimea, ca in cele din urma sa fie facut captiv de turci si inchis in cetatea Sapte Turnuri ( Edikule in limba turca).
Va fi tinut ostatic dar va avea un regim privilegiat ce includea servitorii, medicul curant, dreptul de a tine corespondenta cu familia și accesul la cărți.
In scrierile sale cronicarul foloseste termenul ”popreala”. Nu stiam ce inseamna si deci a trebuit sa apelez la dictionar. Asa am aflat ca acest arhaism inseamna domiciliu fortat :)

Ma intrebam de ce Vasile Lupu a primit un regim special din partea Inaltei Porți si tot căutând am descoperit ca s-ar putea prea bine ca aceasta sa i se datoreze celei de-a doua soții căci, dupa cum consemneaza cronicarul turc Evliya Çelebi, Ecaterina Cercheza fusese „fiica surorii lui Derviş Mehmed paşa, fost mare vizir…, valiu în Siria”.

Doamna Ecaterina ii va fi alaturi pana in momentul in care fiul lor Ștefăniță va fi asezat pe tronul Moldovei. Isi va urma fiul la Iași si ii va supraveghea ”purtarea” ca domn.

Viata Ruxandrei Lupu nu va fi usoara si se va incheia tragic, la fel ca viata nenumaratelor alte printese lipsite de protectie. Pentru a afla destinul ei va invit sa cititi un text preluat de pe rețeaua literara:

[ Domniţa Ruxandra [Roxandra] (n. p. 1632, Iaşi – d. 1686, Cetatea Neamţ).
Fiica domnului Moldovei Vasile Lupu (1634–1653) şi a Doamnei Tudosca. Primeşte o educaţie aleasă – cunoştea limbile greacă, latină, polonă, turcă (învăţată în perioada captivităţii la Constantinopol) şi rusă (asimilată în timpul şederii ei în Ucraina) –, fiind pregătită, ca orice fiică de domn, pentru o alianţă matrimonială care să întărească poziţia tatălui ei.
La vârsta de 9 ani a fost logodită cu dragomanul Veneţiei la Constantinopol, logodnă nefinalizată însă printr-o căsătorie.
După nunta surorii sale, Maria, la cererea expresă a sultanului, domnul o trimite la Constanti­ nopol pe 12 iulie 1645 (eveniment cunoscut din raportul misionarului Laineri către ducele de Modena din 14 iulie 1645 şi din raportul bailului veneţian Giovanni Tiepolo din capitala otomană), fapt deosebit de supărător pentru tatăl ei, care condamnă, în acea zi, mai mulţi oameni la pedeapsa capitală (Nicolae Iorga).
Se va întoarce în august 1649, după ce Vasile Lupu îl convinge pe sultan de totala sa supunere. Spre sfârşitul anului 1646 domnul a încheiat tratative cu principele Transilvaniei, Gheorghe Rákóczy I, în vederea căsătoriei Domniţei Ruxandra cu fiul acestuia, Sigismund.
Evenimentul mult aşteptat nu poate avea loc deoarece domnul nu este de acord să-l trimită pe Ştefăniţă în locul domniţei, ostatică în Imperiul Otoman.

Revenită la Iaşi, se confruntă cu o altă problemă. Bogdan Hmelniţki, hatmanul cazacilor zaporojeni, ameninţă cu invazia dacă domnul nu este de acord cu căsătoria Ruxandrei cu fiul său Timuş. Acesta a cedat în faţa pericolului iminent şi a început pregătirile de nuntă. Cununia celor doi s-a înfăptuit în cursul aceluiaşi an, pe 4 august, la Iaşi.

După căderea lui Timuş Hmelniţki în luptă, la 15 septembrie 1653, Domniţa Ruxandra s-a stabilit mai întâi la Raşkov, apoi la Subote, lângă Cehrin, în Ucraina. Aici a primit mai multe scrisori de la tatăl ei, închis la Constantinopol, şi de la fratele ei, Ştefăniţă, domn al Moldovei, care îi cer să se întoarcă în Moldova. Domniţa Ruxandra se va întoarce însă abia în 1666, aşezându-se pe moşia Deleni, din ţinutul Hârlău, până în anul 1673. În 1683 se găsea la Iaşi, iar în toamna anului 1686 se refugiase din faţa polonilor, conduşi de regele Jan Sobieski, în Cetatea Neamţ.
Cetatea este atacată şi jefuită de un grup de cazaci zaporojeni. Printre cei ucişi este şi Domniţa Ruxandra, episod relatat într-o scrisoare a patriarhului Iacob al Constantinopolului, din 20 aprilie 1689: „viind craiul leşesc pen ţara Moldovei lovit-au o seamă de cazaci la cetatea Neamţului şi fiind acolo închisă domniţa Ruxandra, dobândit-au cazacii cetatea şi au luat toată avuţia doamnei Ruxandra, şi i-au tăiat şi capul”, scena fiind prezentată plastic şi de cronicarul Nicolae Costin: „aflat-au pre doamna Ruxandra, fata lui Vasilie Vodă, pre care o au ţinut-o în Cetatea Neamţu şi cu multe munci au muncit-o pentru avuţie, pre urmă i-au tăiat capul pe pragu cu toporu”.
Chipul ei a fost pictat în tablourile votive din biserica Mănăstirii Trei Ierarhi din Iaşi şi de la Mănăstirea Golia, alături de ceilalţi membri ai familiei.

Viaţa acestei domniţe a constituit sursa de inspiraţie pentru mai mulţi autori: Gh. Asachi, Ruxandra doamna (nuvelă), B.P. Hasdeu, Doamna Ruxandra (dramă), N. Gane, Domniţa Ruxandra (nuvelă) şi un capitol special în Trecute vieţi de doamne şi domniţe, Domniţele lui Vasile Lupu, Mihail Sadoveanu, Nunta domniţei Ruxandra (roman), 1934, D.R. Herz, Domniţa Ruxandra (dramă în versuri) şi Elvira Bogdan, Domniţa Ruxandra, 1969, Le Grand amour de la Princesse Rouxandra, 1977. ]

Un alt portret l-am descoperit chiar azi pe acest site.


Ivan Hryshchuk, Ruxandra  Lupu,

(fiica domnitorului Vasile Lupu si sotia lui Timuș Hmelnițki)

 

Inchei blogul de azi cu remarca că, daca nu ar exista starea asta de delăsare in viata culturala romaneasca, s-ar fi gasit poate un cineast ambitios, plus fondurile de rigoare, pentru a ecraniza o ”poveste” ce ar putea concura ecranizarile similare de la Holywood.

PS. Fișa in limba română a domniței Ruxandra Lupu de pe Wikipedia reprezintă o rusine. Rusii si ucrainenii  insa s-au ingrijit sa-i acorde importanta si respectul cuvenit.

 

Anunțuri

7 gânduri despre „fiica cea mică

    • Chiar ca viata i-a fost un roman, sau un scenariu de film.

      Da. Si apropo de rusi si ucraineni, am uitat sa amintesc de moldoveni (moldovenii de dincolo de Prut) care au omagiat-o printr-o marca postala.

      Apreciază

  1. O adevărată bucurie să citesc articolul tău!
    Trecute vieți, istorii, dar cât zbucium, cât rost, în definitiv, într-o vreme când femeile nu prea aveau altceva de făcut decât copii și gospodărie.
    Frumoasă, cu adevăreat frumoasă ”Rozanda”, cum o numeau ucrainienii. ;)

    Apreciază

  2. Pingback: -X- » Blog Archive » fiica cea mare

  3. Pe Rozanda o tot caut de vreo 20 de ani. Reprezent[rile date de tine nu pot fi contemporane dar macar dau sursa. mai stiu cateva imagini, de pe NET dintre care unea cred ca e contemporana. Hai sa discutam pe tema ca povestea este mult mai mare

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s