Dupa mai bine de un an, in aproximativ acelasi loc, am descoperit un melc asemanator cu cel ce m-a facut sa ma opresc din drum intr-o zi dis-de-dimineata :)
*
Traiesc cu impresia ca e urmasul vechii mele cunostinte de care mi-am luat rams bun intr-o zi brumata de noiembrie.
Zilele trec, viata se scurge, pamantul se invarte, vantul se furiseaza la radacina ierbii, florile infloresc, roua se usuca, amintirile se estompeaza iar melcii imi ies in cale la intervale mari de timp pentru a-mi demonstra ca, in ciuda faptului ca se misca incet, si pentru ei timpul trece la fel de repede.
*
Am inceput sa indragesc cochilia lor ca o Cale Lactee in miniatura :)
Rezonanțe Imposibile 
O frumoasa joaca cu Timpul, cu cochiliile, cu Calea Lacteee…
ApreciazăApreciază
Nu castigam nimic daca luam Timpul prea in serios :)
ApreciazăApreciază
Aici pare primăvară, dar poate e vară…Acel noiembrie al melcului s-a transformat în zi înflorită care, așa cum spui, măsoară trecerea prea rapidă a timpului. Frumoasă combinația cromatică! :)
ApreciazăApreciază
E vara dar pare primavara deoarece Doamna Vreme e o marchiza cam mofturoasa care ramane mereu in urma programarii stricte a Calendarului :)
ApreciazăApreciază
Cartim, din greseala ti-am sters comentariul … dar l-am recuperat cumva :)
Cartim
cartim.ro/
Nu am prea filozofat despre melci si cochilile lor…Am obiceiul sa-i “ajut ” la traversarea trotuarului,sau la urcatul in copac.
De fiecare data nimeresc sa ies afara dupa ploaie si sunt atat de multi iar eu ma aplecc si ii pun pe cei care imi ies in cale in zona verde….Pare o chestie tampita , dar nu suport gandul sa ii stiu calcati de trecatori.
Apropos , cochilia melcului fotografiat de tine are desenul unui simbol …
ApreciazăApreciază
Alt simbol in afara de cel al spiralei ?
ApreciazăApreciază