fără nume

 

Eram așa cum nu mai fusesem niciodată înainte.
Gravitația reprezenta doar o metaforă. Ploaia o alta. La fel și linia înșelătoare a orizontului.
Iarba ce dădea să încolțească mă speria prin agresivitatea verdelui.

Ceva se întâmpla cu mine. Mă simțeam scoasă in afara geometriei cotidiene.
Una din stările acelea bizare ce nu-și găsesc definiția în dicționar pentru că diferă de la o persoană la alta.

Un dor indescifrabil le lega pe toate … și nu-i puteam găsi nume.

 

14 gânduri despre “fără nume

  1. Se manifestă diferit, dar există totuși un nume pentru asta: astenie de primăvară ! Un complex de vitamine timp de o lună, în februarie-martie, e binevenit pentru toți cei care au depășit vârsta de 30 de ani. Pentru cei sub 30 e anotimpul dragostei, leacul e altul ! :lol:

    Apreciază

  2. Poate e dorul dor, portughezii îi spun ”saudade”…Nu știi de ce ți-e dor. Da, e foarte bună o cură de vitamine, iar dragostea e viața însăși…Și totuși parcă ai sta sau ai merge către Primăvară și e dorul de nu-știi-ce. Mie mi-e dor de vacanță, poate pentru că sunt conștientă că până în iulie sunt ochi de ocupată și nici vorbă de timp liber, doar de Paști o săptămână. Măcar am găsit un răspuns. Sper să-l găsești și tu, cred că e mult mai complex, de fapt sunt sigură.

    Apreciază

    1. Eu am descris-o doar, fara a incerca sa o definesc, si recunosc ca intr-o prima faza am i-am cautat un nume. Apoi insa am renuntat dandu-mi seama ca starile complexe nu pot fi cuprinse in definitii simple :)

      Apreciază

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.