Lev Tolstoi (1901) – Muzeul Orsay, Paris
Voi spune un nume : Pasternak.
Imi inchipui ca cei mai multi se vor gandi automat la Boris Pasternak
Imi inchipui ca cei mai multi se vor gandi automat la Boris Pasternak
Dar nu despre laureatul premiului Nobel pentru literatura voi vorbi acum ci despre tatal acestuia, pictorul Leonid Pasternak.
Voi da inapoi filele calendarului pina in ziua de 4 aprilie a anului 1862, cand, intr-o familie de evrei din Odesa se nastea Leonid.
Biografia poate fi citita pe wikipedia. Voi puncta doar trei amanunte interesante.
M-a amuzat sa aflu ca primele lucrari ale viitorului pictor au fost achizitionate de gunoierul care facea curatenie pe strada lor.
Pictorul avea numai sapte ani iar parintilor nu le prea convenea indeletnicirea copilului fiindu-le frica ca va neglija scoala in favoarea mazgalelii.
Teama nu le-a fost fara temei caci, dupa studii de medicina si drept la Universitatea din Moscova, Leonid abandoneaza totul in favoarea artei.
Pleaca in Germania si se inscrie la Academia Regala de Arte Frumoase din Munchen pe care o absolva cu succes.
Teama nu le-a fost fara temei caci, dupa studii de medicina si drept la Universitatea din Moscova, Leonid abandoneaza totul in favoarea artei.
Pleaca in Germania si se inscrie la Academia Regala de Arte Frumoase din Munchen pe care o absolva cu succes.
Mai e de remarcat faptul ca Leonid Pasternak a facut parte din asa zisul cerc al lui Polenov, cerc din care faceau parte mai multi pictori rusi de valoare ce i-au devenit apoi prieteni : Vasily Polenov, Isaac Levitan, Valentin Serov, Konstantin Korovin, Alexandr Golovin (are niste flori ce-mi plac la nebunie :) ) si Mikhail Nesterov, toti acestia find sustinuti financiar si moral de Tretyakov – cel ce va pune bazele cunoscutei galerii Tretyakov din Moscova.
Din acest punct de vedere se poate spune ca Leonid Pasternak a fost un om norocos, caci faptul de a fi inconjurat de oameni interesanti, de valoare, oameni cu care sa poti schimba idei si de la care sa ai ce invata, e un dar pe care Providenta nu-l ofera oricui.
Din acest punct de vedere se poate spune ca Leonid Pasternak a fost un om norocos, caci faptul de a fi inconjurat de oameni interesanti, de valoare, oameni cu care sa poti schimba idei si de la care sa ai ce invata, e un dar pe care Providenta nu-l ofera oricui.
A fost prieten si cu scriitorul Lev Tolstoi caruia i-a realizat mai multe portrete.
Cu cel expus la Muzeul Orsay din Paris am deschis acest blog.
O alta varianta se gaseste la Muzeul de Arta Rusa din St. Petersburg.
Levina (1916)
Dar parca Portretul doamnei Levin are un ceva aparte, rupt cumva de stilul obisnuit al pictorului.
Albastrul cu irizari fosforescente al rochiei si bronzul patinat al fundalului lucreaza in tandem pentru a pune in evidentă magnetizanta siluetă aristocratică a personajului feminin.
Pictorul va muri la Oxford pe 31 mai 1945, loc unde se stabilise impreuna cu sotia si cele doua fiice. Baietii, Boris si Alexandr, ramasesera in Rusia comunista.Sa zic ca e vorba din nou de Providenta?
Nu stiu :)
Dar ma intreb : daca Boris ar fi plecat in Anglia impreuna cu familia oare ar mai fi ajuns scriitorul pe care il cunoastem azi?
…
Nu stiu :)
Dar ma intreb : daca Boris ar fi plecat in Anglia impreuna cu familia oare ar mai fi ajuns scriitorul pe care il cunoastem azi?
…
Rezonanțe Imposibile 
>Oamenii de genul acesta se cam găsesc, mai devreme sau mai tărziu, sunt atraşi de aceiaşi lumină.Nu ştiam că Pasternak tatăl a fost pictor, şi unul chiar interesant, melanjul transformărilor de la Tolstoi la Levina e chiar fascinant.un pictor foarte sincer mi se pare!
ApreciazăApreciază
>Sunt de acord. Ar fi scris, dar ar fi scris despre altceva pentru ca nu ar mai fi vut experienta lagarului comunist. Tolstoi, surprins intr-un moment de odihna, la lumina lampii, alaturi de familie (vezi linkul cu varianta de la St.Petersburg pentru ca aceasta expusa la muzeul Orsay e doar un studiu), are o incarcatura energetica sesizabila.In umbra luminoasa intuiesti un om viu gata sa ia condeiul pentru a aduce pe pagina o alta Anna Karenina :)
ApreciazăApreciază
>pînă găsesc ceva deosebit pentru tine, scriu și aici astfel:iți mulțumesc pentru anul petrecut împreună aici, în acest colț al blogosferei și să ne regăsim cu bine într-un an pe care vom încerca să-l facem noi mai bun SĂRBĂTORI PE CARE SĂ LE SIMIȚIȚI CU ADEVĂRAT, ADICĂ FRUMOS!(sper să revin…. :) )
ApreciazăApreciază
>Sarbatori Fericite!
ApreciazăApreciază
>SARBATORI FERICITE! La noi ploua acum. Alb a fost zilele trecute afara si mai e la mine in suflet. Sa aveti parte de dragoste si lumina! L.
ApreciazăApreciază