cum iubesc balanțele ?

 

ca ploaia de august cu bulbuci
și zgomot de tobe în surdină
pe nisipul fiebinte al amiezii.

ca umbra fugară a lunii pitită după linia orizontului
ca un haos organizat
ca aroma de zmeură pe cerul gurii.

ca un recital Paganini
ca o problemă de geometrie
cu multe linii paralele și unghiuri congruente
ca un roman citit pe nerăsuflate.

ca zborul lin al condorului
ca răbdarea pescarului
ca iarba înaltă răvășită de vânt
ca înserarea ce picură pe crestele brazilor.

ca un text caligrafic scris cu grijă
ce amintește parcă pașii de vals ai dansatorilor
ca zâmbetul ascuns după evantai
ca săgeata arcașului din flancul întâi.

4 gânduri despre “cum iubesc balanțele ?

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.