Marițica Doamna

Carol Popp de Szathmari, Maria Bibescu – sotia domnitorului Gh. Bibescu
Muzeul National de Istorie al Romaniei
*

Maria Văcărescu, nepoata boierului poet Ienăchiță Văcărescu, fiica poetului Nicolae Văcărescu, viitoarea doamnă Costache Ghica si apoi soție a lui Gheorghe Bibescu – domnitorul Țării Românești, a constituit pentru mine un personaj destul de incitant pentru a porni in cautarea mai multor date biografice.

Asa cum consemneaza documentele istorice, cea alintată de popor cu numele de Marițica Doamna a fost o femeie pasionala cu mult vino incoace.
In acelasi timp insa Marițica Doamna a fost o femeie culta, instruită la scoala Văcăreștilor, cunoscatoare a celor mai subtile tertipuri si intrigi de la curtile boieresti, de care dealtfel s-a si folosit pentru a ajunge primă doamnă a țării, si totodata un personaj cu un profil psihologic cam dificil de explicat.
Pentru a o putea vizualiza pe tanara Maria Vacarescu, cea care avea sa-l subjuge pentru totdeauna pe pictorul si fotograful Carol Popp de Szathmari, inserez un fragment dintr-un articol :

„Totul incepuse in vara lui 1831, cand fusese invitata in Ardeal – avea doar saisprezece ani – la domeniile familiei Banfy.
Mari iubitori de arta, acestia gazduiau pe atunci diversi artisti, intre ei remarcandu-se navalnicul Carol Popp de szathmari (1812-1888). Acesta avea sa dvina pictor si grafician si primul fotograf roman de arta. Pe atunci nu era decat un tanar de nouasprezece ani.
Lungi plimbari prin parcurile domeniului, dupa-amieze de dulce taifasuiala si idila e gata. A fost chemata degraba la Bucuresti, speranta familiei fiind ca totul se va sfarsi.
Focul ardea insa mocnit, iar eforturile parintilor de a separa cele doua suflete rebele n-au facut decat sa inteteasca flacara. Au planuit impreuna fuga in Italia, in cetatea eterna a Romei.”

Povestea insa nu va avea happy-end. Maria Bibescu va fi data de sotie spatarului Costache Ghica, cu care va convietui o perioada de timp, daruindu-i copii, dar de care nu o lega nici un sentiment deosebit.
Frumusetea ii devenise subiect de discutie si nu putini afirmau ca puterea ei de atractie s-ar datora in primul rand ochilor umbrosi, de cadână, desi dupa parerea mea ochii printesei au ceva din misterul icoanelor bizantine …
Vocea deosebit de melodioasa, vorbirea aleasa si zveltetea trupului constituiau celelalte atuuri.

Dar Maria Văcărescu – Ghica, in ciuda aerului de copiliță nevinovata, a planuit eliberarea din jugul unei casnicii nedorite.
A tras sforile in asa fel incat sa fie invitata in 1843 la ceremonia de incoronare a domnitorului Gh.Bibescu – mizand pe faptul ca va fi remarcata de acesta – asigurandu-si prin relatiile de la curte un loc in primul rand, printre demnitarii de cel mai inalt rang invitati la incoronare.

Conform documentelor adunate de diplomatul Nicolae Petraşcu, Bibescu şi-a cunoscut viitoarea soţie la ceremonia întronării sale. „Într-una din lojele din faţa celei domneşti strălucea frumuseţea Mariei Văcărescu spre care erau îndreptate toate privirile sălii mai mult chiar decât spre scenă. Îmbrăcată într-o toaletă strălucită, ea a fost imediat observată de domn, care s-a îndreptat către loja ei şi i-a declarat că frumuseţea ei ar da o strălucire mai mare tronului Ţării Româneşti”, spun documentele.”
sursa

Gh.Bibescu, indragostit orbeste de Marițica, isi repudiaza sotia – acuzand-o de infidelitate, nerecunoscandu-l pe George (ultimul baiat) drept fiu legitim – devenind astfel liber. In acelasi timp domnitorul face toate demersurile pentru anularea mariajului Marițicăi cu Costache Ghica si obtinerea autorizatiei de a se casatori cu dânsa.
Demersurile sunt incununate de succes si, in septembrie 1845, isi vor uni destinele la Focșani intr-o ceremonie fastuoasa comentata mult in epoca.
http://ebooks.unibuc.ro/istorie/isar/34.htm

Carol Popp de Szathmari va parasi definitiv Ardealul, mutandu-se la Bucuresti, iubind-o in taina pe cea careia ii facuse in tinerete un portret pe care el insusi l-a intitulat „Un ideal care nu se atinge niciodata”.
Mai multe despre acest artist puteti citi aici:
http://bazarpentrupatruanotimpuri.blogspot.ca/2012/08/carol-popp-de-szathmari-sau-regele.html

In paranteza se cuvine mentionat un lucru. Desi deseori Carol Popp de Szathmari este prezentat drept roman, in realitate, iar documentele dovedesc asta, el a fost maghiar.
Bunicul sau, Szathmary Pap Zsigmond, fusese numit in 1760 drept episcop reformat al Transilvaniei.
In arhivele familiei se pastra diploma de innobilare acordata in 1666 de catre imparatul Leopold lui Daniel Nagy, alias Papp, stramosul pe linie paterna al pictorului, diplomă acordată datorita meritelor intelectuale ale acestuia.

Primul portret al blogului de azi o prezinta pe Marițica Bibescu invesmantata intr-un costum traditional romanesc in varianta stilizata, boiereasca. De remarcat salba olteneasca in trei randuri, camasa din borangic, perechea de paftale si detaliile straielor redate cu fidelitate de catre Carol Popp de Szathmari.

Urmatorul portret, pictat tot de Szathmari, ne prezinta mai degraba fizionomia unei fetiscane oarecare din popor …
*

Carol Popp de Szathmari – Marițica Doamna
Biblioteca Academiei Romane, Cabinetul de Stampe
*

Detaliile costului popular ies si aici in evidenta. Portretul nu e o capodopera dar merita analizat datorita valorii de document istoric vizual.

Un alt portret o infatiseaza pe Marițica Doamna in ultima parte a vietii, probabil dupa abdicarea sotului ei de pe tronul tarii in 1849.
*

Constantin Lecca, Marițica Doamna
Academia Romana, Institutul de Istoria Artei
*

Detaliile costului popular ies si aici in evidenta. Portretul nu e o capodopera dar merita analizat datorita valorii de document istoric vizual.

Un alt portret o infatiseaza pe Marițica Doamna in ultima parte a vietii, probabil dupa abdicarea sotului ei de pe tronul tarii in 1849.

Constantin Lecca surprinde eleganta unei femei mature, pe al carei chip regasim aceiasi ochi umbrosi, dar si o tristete ascunsa. O taina poate …
Acoperamantul de pe cap nu e specific portului popular romanesc, mai degraba celui italian. Costumul popular insa, identificat a fi specific arealului Brasov – Fagaras – Sibiu, trebuie pus in legatura cu faptul ca cei doi, dupa abdicare, au trait o perioada la Brasov.
Bolnava de cancer, Marițica Bibescu, fostă Ghica, născută Văcărescu se va stinge din viata in 1860 la varsta de doar patruzeci si cinci de ani.

Vreau sa spun ca nici acoperamantul capului din primul tablou al lui Szathmari nu pare a fi romanesc. Ma duce cu gandul la Orient desi, din cate am incercat sa aflu, in zona Banatului si  Hunedoarei au existat sate in care fetele isi impodobeau capul cu un fel de caciulițe pe care erau cusute monede din argint sau aur denumite „căpițe de taleri”.

Multa vreme am trait cu impresia ca pictorul Lecca ar fi fost moldovean, si asta datorita unei coincidente. O perioada de timp directorul policlinicii studentesti din Iasi (Tudor), a fost doctorul Lecca … despre care noi aflasem ca s-ar trage dintr-o veche familie de boieri moldoveni.
Documentandu-ma putin pentru postarea de azi am descoperit, nu fara o vadita nemultumire, ca pictorul Constantin Lecca nu are radacini in Moldova ;)

Mai exista se pare un alt portret al acestui personaj feminin, si traiesc cu impresia ca e cel mai bine realizat, desi apartine unui (ilustru) anonim.
*

Marițica Bibescu, pictor anonim

Respectiva pictura, nesemnata, se gaseste in colectia Muzeului Județean de Artă din Ploiești.
Tare mi-ar place sa am o imagine de buna calitate a acestei picturi … poate ca mă va ajuta cineva.
Eu sper :)

Free website hit counter