implicații


imagine – Julian Stanczak

Un lucru aproape nesemnificativ din trecut poate implica o schimbare radicală în viitor. De aceea orice alegere mi se pare dificilă și în nehotărârea mea risc să mizez totul pe spontaneitate nu pe o îndelungată chibzuială.

Reclame

iluzia cuvintelor


Richard Anuszkiewicz – Azure (1991)

*

Percep fiecare cuvânt în parte ca pe un fruct zemos pe care ma tentează să-l gust în cele mai bizare ipostaze ale existenței sau să-l storc pentru a ajunge la profunzimea lui ultimă.
Și cu toate astea nu găsesc niciodată ceea ce am nevoie pentru a spune cu adevărat ceea ce vreau să spun.

gând de noiembrie târziu

Tamara de Lempicka - Composition abstraite à la clé
Tamara de Lempicka, Composition abstraite à la clé (cca 1953)

colecție particulară SUA
*

Numai cuvintele care nu pot fi rostite dor.

legea junglei


imagine – Rafał Olbiński

*

Mai ramasesera citeva zile pina sa se incheie anul scolar. Peste vreo doua saptamini avea sa se sfirseasca si clasa a saptea.
Vremea era superba iar apa ne imbia la scaldat, nu la invatat smile.gif
Tin minte intimplarea asta in toate amanuntele ei.

Ora de educatie fizica se terminase dar nimeni nu se grabea sa-si schimbe hainele si sa plece in sala de clasa. Urma ora de matematica. Nu stiu citi din colegii mei reusisera sa-si faca integral tema pentru acasa. Nici eu nu rezolvasem toate exercitiile pe care ni le daduse doamna profesoara, nu pentru ca ar fi fost cine stie ce dificile, ci pentru ca mi se pareau de-a dreptul plictisitoare.

Andrei, colegul nostru de care ceilalti baieti se cam temeau, se dadea bine pe linga fete ca sa-l lase sa copieze exercitiile. Ele il refuzau cu jumatate de gura trimitindu-l sa scrie tema de la baieti.
Discutia avea toate sansele sa degenereze in cearta. La un moment dat, nervos, el le-a replicat : sunteti una mai proasta ca cealalta !

Eram doar la citiva pasi in spatele lui. Pentru citeva secunde am vazut rosu in fata ochilor, ca si cum m-as fi scufundat intr-un pahar de vin.
Fetele nu l-au luat in serios, chicotind mai departe.
Si mai nervos el s-a intors brusc. Ne-am trezit fata in fata.
„Ce stai in fata mea? !, mi-a strigat si m-a impins dind sa plece mai departe. Lovitura din umar m-a facut sa-mi pierd pe jumatate echilibrul.

Asta a fost scinteia care a declansat explozia.
L-am privit o secunda in ochi si am simtit o nevoie acuta sa-i dau doi pumni drept in fata.
Ah ! Ce rau e sa fii fata si sa trebuiasca sa inghiti toate magariile, caci, nu-i asa, o domnisoara nu se bate cu baietii … mi-am amintit de fraza asta pe care sunt convinsa ca toate fetele le-au auzit la viata lor.

Prefer sa nu fiu o domnisoara bine crescuta, mi-am zis in gind,  l-am prins de tricou si apoi l-am aruncat la pamint.

Socat de comportamentul meu, fara sa se ridice, repeta strigind : Nu ti-am zis nimic tie. Nu ti-am zis nimic … le-am zis celorlalte fete …

Mie sau oricarei alte fete, e tot aia, i-am raspuns pe acelasi ton, si am inceput sa-l trag de tricou pe aleea proaspat umpluta cu pietricele de riu.
Andrei nu avea suficienta forta sa-mi contrabalanseze furia. De cite ori se ridica in picioare il trinteam din nou la pamint si il trageam peste pietrele ascutite. Nu m-am oprit nici atunci cind am vazut ca tricoul s-a patat de singe, desi i-am zarit zgiriiturile de pe spate.

Baietii se retrasesera intr-o parte, fetele in cealalta, formind impreuna un semicerc in jurul meu. Nimeni nu intervenea. Baietilor nu le venea sa creada ca-l vad la pamint pe Andrei, un tip sportiv ce putea fi luat oricind drept elev de liceu, si cu care se fereu ca sa intre in conflict … iar fetele se simteau intr-un fel razbunate pentru toate ironiile pe care le-au suportat din partea diversilor colegi de scoala.

Atunci cind i-am dat drumul si l-am privit facut ghem pe jos nu mi-a venit sa cred ca am fost in stare sa tirasc pe jos acest munte de carne.
Eu eram vai de capul meu … nu cred ca pe vremea aceea ajungeam la patruzeci de kilograme.

Stiam ca mama va afla de isprava mea, asa ca eram pregatita sa suport consecintele.

Spre seara Andrei impreuna cu mama lui au sunat la usa.
Nu are rost sa repet niste dialoguri pe care cred ca le banuiti.

Mama lui Andrei isi inchipuia ca baiatul ei e un inger, habar nu avea de limbajul suprasaturat de termeni anatomici rolleyes.gif pe care il folosea odrasla ei.
Nu avea rost sa ma apar, stiam prea bine, dar in viltoarea acelor discutii am avut timp sa-i spun ca daca il mai aud vorbind inca o data asa il voi bate cu adevarat, de-o sa ma tina minte.
Biata femeie facuse ochii mari nevenindu-i sa creada urechilor. Mama mea ma trimitea in cealalta camera in timp ce o asigura pe mama lui Andrei ca voi fi pedepsita.

Dupa ce au plecat ei mama a intrat in camera mea tremurind de nervi.
„Sa stii ca nu ai sa scapi cu una cu doua! Cind vine tata acasa mai bine sa-i spui tu ce s-a intimplat decit sa-i spun eu!”

Nu ma speriau amenintarile astea. Ma simteam foarte bine si racorita.
Cum ma puteau pedepsi? Nu ma vor lasa sa merg in tabara sau la rudele preferate.
Mare brinza! N-am sa mor din atit.

Dupa ce a terminat de mincat, i-am povestit tatei varianta mea. Mama i-a povestit varianta auzita de la mama lui Andrei.
Ma asteptam sa se enerveze, sa izbucneasca violent chiar.
Ne privea cu o figura impasibila incit ajunsesem sa ma intreb daca intelesese ce se intimplase si daca urmarise firul actiunii mele reprobabile.
S-a uitat la mine masurindu-ma din cap pina in picioare, de parca acum ma vedea in premiera, si a zis : Bine i-ai facut.

„Cum adica bine i-a facut?, a intervenit mama suparata. Stii ca nu-mi place ca exergy sa se bata cu copiii.

Venise rindul meu sa ma enervez.
Pina acum de cite ori m-am batut cu cineva, ca sa nu-ti placa?
Niciodata.
Si nici azi nu m-am batut. L-am tras prin curte pina i-a venit rau, pentru ca nu am de gind sa suport orice. Atunci cind a injurat-o pe Crina in gura mare, si a aflat diriginta, ce i-a facut?
Nimic.
Ba chiar a zis ca ea e de vina, si ca trebuia sa plece, nu sa se certe cu el.
E normal sa aiba curaj sa spuna orice pentru ca stie ca nu i se va intimpla ceva.

Puteti sa ma pedepsiti oricum, am bravat eu, dar sa stiti ca nu am de gind sa tremur de frica in fata oricarui nesimtit.

„Pleaca la tine in camera”, mi-a zis mama clatinind a neputinta din cap. „Nu stiu ce-am sa ma fac cu tine … „

M-am asezat pe burta pe pat privind in gol la tapetul de pe perete.
Vocile parintilor mei razbateau din camera alaturata …

vocea mamei … ziceai ca nu vrei ca fetele tale sa creasca ca niste plante de sera. Le-ai lasat sa faca tot ce le trece prin cap si sa nu le fie frica de nimic. Poftim, nu te poti incumeta sa te apropii de ele. Iti place ce cactusi au iesit?
vocea tatei … nu le pling de grija. Tu nu ai alte lucruri de care sa te ocupi?
vocea mamei … ce lucruri?
vocea tatei … o dulceata de capuni, un sirop de trandafiri … o inghetata …. o budinca …
vocea mamei … observ ca azi nu se poate discuta serios cu tine.
vocea tatei … nu vad nimic serios in povestea asta.
vocea mamei … sa nu-mi zici ca nu trebuie pedepsita.
vocea tatei … de ce?
vocea mamei … cum de ce? Chiar nu intelegi, sau esti de acord cu ea? Trebuie sa invete ca diferendele nu se rezolva prin violenta.
vocea tatei … da’ prin ce se rezolva?
vocea mamei … suntem in oras nu in padure. Nu sunt adepta legii junglei.
vocea tatei … serios?! De aia ursul asta de Andrei isi permite orice, ca in loc de padurari cu pusca in mina se intilneste cu profesoare coafate dupa ultimul jurnal si cu pantofi italieni pe tocuri cui.
vocea mamei … in afara de ironii ieftine mai ai si altceva de spus?
vocea tatei … draga, ma lasi sa termin de citit ziarul, sau nu?
vocea mamei … vorbesc foarte serios. Ma mir ca nu observi. Sau poate ca nu vrei sa observi. Nu inteleg de ce-i tii partea.
vocea tatei … bine i-a facut. … daca aveam acasa un papa-lapte ca asta, si venea sa se plinga pentru lucruri minore, il mai articulam si eu inca o data ca sa invete minte ce inseamna atunci cind o fata matura curtea cu tine.

L-am auzit ca ma striga. Cu lehamite m-am ridicat si am mers la ei in camera.

Ai avut noroc, mi-a zis tata. Ca daca era un baiat ca lumea nu statea sa faci cu el tot ce vroiai. Daca era altcineva, putea sa se ridice si sa-ti dea vreo doua ca nu te mai adunai asa usor de pe jos. La asta nu te-ai gindit? Ca putea sa-ti rupa capul sau oasele?

Nu, i-am zis eu. In acel moment nu m-am gindit la nimic.

Cum de nu a crapat ceva in tine?, a continuat el mirat. Cred ca are de doua ori greutatea ta. Cum l-ai tirit prin curte ?

Nu stiu de a unde a venit energia. Il simteam la fel de usor ca un balon. Cind ma gindesc ca tremurau baietii de frica lui, imi vine sa rid. Ca sa vezi de cine le era frica ! … doar gura de el. smile.gif
Nu doar gura. Si fizicul, am adaugat imediat. In rest nimic. Chiar ca e un papa-lapte, am continuat eu, facindu-mi-se brusc rusine.

„Victoria” mea isi pierdea din dimensiunea initiala si,  incet incet, am vazut lucrurile asa cum trebuiau vazute de la bun inceput.

Romeo și Despina (epilog)


Tamara de Lempicka, Surrealist Hand (1989)

Private Collection, USA
*

Nu toate povestile se termina cu “… si au trait fericiti pina la adinci batrineti”.

Imediat dupa ce a terminat liceul Despina s-a casatorit cu cineva din alta parte. A plecat din oras si ani de zile nu am mai vazut-o desi auzisem ca se reintorsese deseori sa-si viziteze bunicii.
In acea perioada locuiam la Iasi dar foarte multe zile de vacanta le petreceam acasa, singurul loc unde arhitectura mea interioara se armoniza de la sine cu cele mai nearmonioase lucruri.

Dupa un numar de ani, nu mai stiu citi, din masina, in viteza, am zarit o silueta si o figura ce-mi parea cunoscuta. N-am recunoscut-o instantaneu.
Isi tunsese parul foarte scurt, baieteste … mi-a adus aminte de anii din clasele primare, cind, privind loturile sportive ale japonezilor si coreenilor, nu reuseam sa-mi dau seama care sunt fete si care baieti …

Despina insa isi pastrase alura si supletea. Aceeasi silueta fina … acelasi pas saltat. Pe ea parul scurt o dezavantaja si-i rapea din feminitate. Pacat ca si-l taiase.
Tinea de mina un baietel de citiva anisori si-i explica ceva prin gesturi largi insotite de zimbete. Copilul ii rapundea si se lipea strins de dinsa.
Pentru citeva secunde am reusit sa-i zaresc chipul. Un oval luminos si trasaturi destinse in spatele carora nu era greu de ghicit ca se ascund stropi multi de multumire … de fericire chiar.

Anii trec si nu pot sa ma abtin sa nu fac o socoteala simpla : acum baiatul ei e mai mare decit Romeo la virsta la care ii fusese prieten.

Lucrurile se aseaza in matca lor nu asa cum le doresc oamenii, dar in cele din urma asezate le dezvaluie adevaruri si frumuseti pe care, anterior, erau incapabili sa le vada.

Parca undeva, in spatele cortinei imaginare a Timpului, un spiridus obraznic se distreaza aruncind alandala evenimente in fata muritorilor, iar apoi se ascunde iarasi in spatele cortinei rizind pe ascuns urmarindu-le reactiile.

Intr-un concediu imi propusesem sa fac ordine printre cartile de acasa. Simpla atingere a copertilor unor carticele de citeva pagini citite in clasa intii imi provoca o senzatie de bine. Pe unele, cu litere inegale, imi scrisesem numele, ca pe un insemn de proprietate. De fapt singurele mele proprietati de scolarita carora le acordam valoare.
Am ramas surprinsa la vederea cartii de bridge a lui Coriolan Neamtu printre alte carti inghesuite in partea de jos a bibliotecii, locatie pe unde nu mai umblasem de multa vreme.
Era vorba de cartea imprumutata lui Romeo.
Dar ce cauta aici? Cum de ajunsese din nou la mine?

Mama uitase sa-mi spuna ca cineva o adusese cu mai multe luni in urma.
– Cine? am intrebat-o.
– Un domn inalt cu masina alba.

Un domn inalt cu masina alba. Un portret foarte sumar ce nu ma ajuta deloc.
Mama nu-i intelesese numele desi “aducatorul” se recomandase.

Ma gindeam ca trebuia sa fi fost Romeo. Ce pacat ca nu ne-am intilnit!
E singurul personaj din povestea aceasta despre care nu stiu absolut nimic.
Romeo e personajul acela care, pentru mine, va trai mereu in trecut iar numele său va fi atasat pentru totdeauna numelui Despinei.

Romeo si Despina … intr-un anume nod al existentei ei trebuiau sa se intilneasca.
Si s-au intilnit.
Acesta e cel mai important lucru, nu faptul ca s-au despartit.