Parviz Tanavoli – sculpturi pentru caseta de bijuterii

Parviz Tanavoli - ring.jpg

Parviz Tanavoli – inel (The Hand of the Mountain Carver)

Blogul de azi, din motive deocamdata neelucidate 100%, ii este dedicat Cellei :)

* * *

Putini sculptori, cred eu, au renuntat macar pe moment la dimensiunile arhitecturale sau la materialele pline de „greutate” –  cum ar fi piatra, marmura, otelul sau bronzul –  si si-au concentrat energia creatoare pentru a realiza bijuterii.
A pasi dintr-o dimensiune in alta mi se pare un pas dificil. Dar se pare ca pentru Parviz Tanavoli nu a fost deloc asa.
Sculptorul si pictorul iranian nu a renuntat la nimic, cum crezusem initial, ci a continuat sa creeze la dimensiuni „macro” si „micro” splendide abstractizari geometrice inspirate din istoria Persiei, din caligrafie, din mitologia iraniana sau din povestile auzite in copilarie.


Parviz Tanavoli – bronz incrustat in sidef

Autorul Zidului de la Persepolis, cel ce a materializat Nimicul, cel ce a fost fermecat de minimalismul kilimurilor din zona Marii Caspice, a fost totodata si cel ce a incercat sa-si puna sculpturile intr-o caseta cu bijuterii :)


autor – Parviz Tanavoli

Dar pentru a intelege aceasta latura mai putin cunoscuta a artistului iranian cred ca e mai bine sa-i dau lui cuvantul :)
Voi spicui deci din interviul acordat de dansul in vara acestui an revistei Zanan-e Emruz (Today-s Women), nu fara sa admir felul in care Mariam Omrani a condus dialogul.
Raspunsurile artistului, din care am reusit sa reconstitui viziunea sa asupra multor aspecte ale artei in general, si artei iraniene in particular, merita toata atentia.

„Yes, you’re right. It is so if we talk about jewelries independently. What has remained from different treasures such as those from ancient Greece, ancient Rome, ancient Iran, China and India does share common designing qualities. In eastern societies, decoration and makeup have mattered much and are still important. The reason behind this is perhaps the fact that women did not frequently go out so in order not to feel depressed they used to both wear decorative accessories and fill the house walls with different decorations and ornaments. They would hang carpets, tableaus and calligraphed items on the wall. They would apply mirrors and mirror artworks inside the house. A careful look at their household items shows that the cooking pots, carpets and fabrics they used enjoyed an esthetic style of production. It is true that men used to build these tools but it seems that they too wanted to see their wives amused, develop interest in their lives and the interior atmosphere of the house, and thus not miss the outdoors.”


„Well, some jewelries are attributed to certain artists of the Renaissance and post-Renaissance periods. Artists in general and painters in particular had and do have the talent to design jewelries but they had never been the producers of these items. Another guild would produce the jewelry, those who had mastery and had special tools at their disposal. In Iran too jewelry producing was a separate occupation. Traditional jewelry makers would design and produce their items all by themselves. At some point in time, jewelry designing became a mix of foreign jewelry and Iranian traditions. In the Qajar era, the import of French and Belgian jewelry was on the increase in Iran where [domestic] jewelry makers copied the imported items from time to time. At times the imitations were produced so delicately and skillfully that they looked even more beautiful and attractive than the real thing. And in another period industrial jewelries made their debut on the market.”

parviz tanavoli - medalions.jpg
Parviz Tanavoli – bijuterii caligrafice

„I dare to say that many people across the world who are active in visual arts are currently designing jewels as well. But I do not remember any in Iran. At first, it was only me who showed such an interest, I suppose. I started to make jewelry in the early 1960s. I don’t know of any other artists who have designed jewels on top of their main profession, for example sculpting. Back then I wanted to make the Heech sculpture in different sizes ranging from one spacious enough to accommodate one person to the size which could wrap around a wrist or a finger. Back then a woman who was a public office holder asked me to design jewelry for her. She wanted it because she had to take part in an official gathering in which ranking officials including ambassadors from foreign countries were also in attendance and she liked to have some unique jewelry on with Iranian designing, and not a Cartier design necklace or something with other European designs. The same lady gave some semi-precious gemstones to me. I did some designing and it marked the beginning of my job. I did some of those designing patterns for my wife and some other people. One of them is the very “Heech” ring which was widely welcomed. […]”

Parviz Tanavoli, volum bilingv (persan-englez)

„I do use bronze instead of gold. I seek to get my message across by using such primary materials. I want to say what matters is the work of the artist and not the materials he or she uses. […]”


Parviz Tanavoli, Expozitie – Kuweit

„The upside of the jewelries is that they look as if they are friends with people. They are close to us since they are on our fingers. They go from place to place with the person who carries them. They even go on trips with their owners. On the other hand, you need a vast space to hold a sculpture, whether it is placed in the garden, inside the house or in any other place. It cannot accompany you wherever you go and you cannot take it on a trip with yourself.”

Parviz Tanavoli – inel (Heech)


„It has been the case in all societies and throughout all historical periods. Suppose, for example, the jewelry an artist like (Alexander) Calder designs is used by some. They must be distinct. Also bear in mind that their price is likely to have risen multifold since their production date. I don’t think a change of taste in using jewelries could be indicative of the change of time and a change in the spirit of those who wear them. With the modern jewelry and decorative items being received warmly, one can come to the conclusion that the mood of the Iranian women has changed from traditional conservatism to adventurism and to acceptance of the challenges of the modern world. Moreover, women display much interest in producing jewelry and decorative items. Girls and women account for 70 percent of my students in Mah Mehr Institute. The figure does not apply to jewelry courses alone. It covers other courses as well.”

When did your classes resume in Iran and when did you include jewelry designing in the courses you teach?

„Well, for years before the Islamic revolution I had taught in university but after my return to Iran I held a first round of classes in Mah Mehr Institute back in June 2006. If my memory serves me well, about two years later courses on modern jewelry designing were introduced. I’d like to say some words about my students, although they may not find their way to the magazine. Perhaps the magazine decides one day to publish reports on every single of them. Around 100 modern jewelry makers have been trained in my classes. They have been very much successful recently, both in holding exhibitions and in selling their works. Recently, fifteen students of mine held an exhibition in Mashhad which, to my disbelief, was widely welcomed. Incredibly these modern jewelries are widely received by people; most of them were sold out on the opening night. The same group has held exhibitions in Tehran, Kuwait and Paris. I was with them for some of those shows. I’m very happy that a modern jewelry nucleus has been born in Iran and now it is in its teens. These students have gone much beyond where we do stand now and I’m certain that their mother lode of knowledge would grow by the day. […]”

Let’s come back to the question of women. Given the public culture and traditions, many Iranian artists, you included, produced some works back in the 1960s and the 1970s that are known as the Saqqa Khaneh School. Is there any trace of femininity in the works you produced back then?

„You know, men are the theme of my works and I have usually placed women next to men. My sculptures mostly have a very masculine identity; in other words, a man who always has a desire for women. My works, namely Farhad Koohkan and Poet, show that these men had a desire for women. The men in my works never do without women; they have been always in love with women. Perhaps women have been given no figurative personification or representation in my works, but their traces are seen everywhere (he laughs). I don’t know what you would have done if men weren’t around, but I wouldn’t like to live if women were not in the world.”



nomadism, pastoralism, minimalism

Parviz Tanavoli, Nomadic Motif (detail)

Dubai Exhibition, 2013

Pentru cei care au nimerit intamplator aceasta postare se cuvine sa fac trei importante precizari :

1- Parviz Tanavoli este cel mai important sculptor iranian si unul din cei mai cunoscuti sculptori contemporani ai momentului.

2- Parviz Tanavoli este totodata un impatimit colectionar de obiecte traditionale (lacăte, încuietori, talismane, chilimuri, desagi de sare si făină, țesături, harnașamente și obiecte de podoaba pentru cai si camile, sofreh – fețe de masă traditionale iraniene, si mai tot ce are cumva legatura cu arta tesutului) dar nu in ultimul rând si un reputat expert al acestor obiecte de arta iesite din mana anonimilor mesteri populari. Eu l-as numi mai degraba un veritabil cunoscator, nu expert, caci “cunoasterea” lui Tanavoli nu e spicuita doar din carti sau cursuri universitare. El a trait saptamani de zile in fiecare trib pastoral inainte de a purcede la scrierea unei carti sau pregatirea textului unei conferinte.

3- Parviz Tanavoli este un surprinzator autor de carte, cu cateva volume la activ, din care cea mai mare parte sunt axate pe tema tesaturilor realizate de diferite triburi pastorale din Iran sau de locuitorii din indepartate asezari rurale.
Cartile lui, desi academice pana la un punct, te vrajesc prin arta povestitului. Tanavoli este inainte de toate un foarte bun povestitor.

In primele doua postări am incercat sa-l surprind cat am putut de bine pe “Tanavoli sculptorul”.

Azi ma voi stradui sa-l dezvalui pe “Tanavoli indragostitul de tesaturi traditionale” …  si sper  să reușesc :)

Dupa cum spuneam in postarile precedente, Parviz Tanavoli a fost afiliat miscarii artistice Saqqakhaneh ce isi propunea sa cladeasca arta iraniana moderna plecand de la “fântâna” tradiției. Toti membrii ei au reusit asta.

Covoarele persane reprezinta brandul prin excelență al Iranului, dar nici chilimurile/kilimurile (ghelim in persana) nu sunt cu nimic mai prejos chiar daca au ramas multa vreme in umbra fastuoaselor covoare regale.
In Teheran exista un mare muzeu al covoarelor despre care am scris aici.

In ultimele doua trei decenii insa tesaturile traditionale au explodat pe piata interna si internationala si au adus in atentia iubitorilor de arta o lume fabuloasa : lumea pastorilor nomazi, lumea povestilor si tradițiilor, a istoriei si mitologiei, lumea de inceput a lumii in care traim azi.

Parviz Tanavoli, Persian Flatweaves


Iata o lista incompleta a volumelor publicate de Parviz Tanavoli:

  • The Afshars, London
  • Gabbeh: Art Underfoot, Tehran (2004),
  • Tribal and Rustic Weaves from Varamin, Tehran (2003),
  • Persian Flat-Weaves, London. (2002)
  • Fars lion Carpets, Tehran (1978) – Persian/English
  • Horse and Camel Trappings from Tribal Iran, Tehran (1998)
  • Sofreh of Kamo, Tehran (1996),
  • Shahsavan: Iranian Rugs and Textiles, New York, Switzerland (1985),
  • Undiscovered Minimalism: Gelims from Northern Iran, Zurich (2011 ),
  • Kings, Heroes and Lovers: Pictorial Rugs from the Tribes and Villages of Iran, London (1994),
  • Bread and Salt: Iranian Tribal Spreads and Salt Bags, Tehran (1991)
  • Tacheh of Chahar Mahal, Tehran (1998)

Pentru a-si scrie cartile Tanavoli nu s-a multumit sa viziteze muzeele si galeriile, sa conspecteze constiincios din enciclopedii sau sa citeasca ultimele carti din domeniu. El a mers sa traiasca in mijlocul pastorilor, saptamani de zile, sa parcurga ritualul zilnic al fiecarui trib, sa asiste la tunsul oilor, scărmănatul lânii, vopsitul cu coloranți naturali, pieptănatul si torsul ei, și in cele din urma la țeserea obiectelor.

El a trait printre lurii bakhtiari – pentru a scrie prima lucrare bine documentata despre desagii de sare, făină si grâne ai acestor pastori de origine iranica, dar si printre pastorii de origine turcica Shahsavan ce populeaza partea de nord vest a Iranului.
Despre acesti nomazi si femeile lor neintrecute in arta chilimurilor am povestit pe larg mai demult (aici si aici).

Parviz Tanavoli, Shahsavan Rugs and Textiles

Tanavoli a impartit pâinea si sarea cu oamenii din satele de munte din regiunea Marii Caspice, cu nomazii Afshari (de origine turcica), cu lurii si kurzii de la poalele muntilor Zagros, cu pastorii din Provincia Fars (unde se afla anticul Persepolis)  si sătenii cu mâini de aur ai Khorasanului – scoțând la iveala motivul stilizat al “leului cu sabie”, motiv ce reprezinta simbolul Persiei ahemenide,  stilizându-l  apoi intr-o maniera personala.


Parviz Tanavoli, Lion and Sword III (1974)
inspired from a Bijar Rug

Initial a realizat cateva afișe, insa peste timp aceste afișe au fost tesute si au format o colectie originala. Ultima expozitie din Dubai a reprezentat un succes binemeritat caci a incununat munca de ani de zile a acestui artist fara de odihna. Imaginea cu care am deschis blogul de azi reprezinta detaliul unei tesaturi din expozitie.

Parviz Tanavoli, Lion and Sword II (1979)
inspired from a Bijar Rug


Parviz Tanavoli a explorat arta tesatorilor iranieni din zona Veraminului (azi un orasel satelit al Teheranului), dar si pe cea a femeilor din triburile Qashqai (de origine turcica).
A pornit in căautarea podoabelor pentru cai sau camile – tesute si garnisite cu ciucuri, obiecte metalice si margele multicolore – fapt ce l-a facut sa strabata mii de kilometri, din zona nord estica locuita de triburile turcmene renumite pentru cresterea cailor din rasa Tekke si până in sud estul populat de baluchii ce-si duceau în vechime marfa pe cămile.
Pentru a cunoaste in amanunt subiectul a patruns in inima desertului, pornind din Kashan ca apoi sa ajunga la Yazd si Kerman, pe celebrul drum al mătăsii strajuit si azi de ruinele caravanseraiurilor in care negustori priceputi poposiseră cândva  in drumul lor din China spre Veneția.

tanavoli - pink lion - meem galery expo 2013.jpg
Parviz Tanavoli, Pink Lion
Dubai, Meem Gallery Exhibition (2013)

Parviz Tanavoli are meritul de a fi adus în prim plan  tesaturi aproape necunoscute in afara granitelor Iranului.
As aminti doar cateva.
Voi incepe cu ghabbeh (un fel de covoare persane grosiere, foarte moi insa, tesute in triburile de pastori nomazi ce sunt numiti ashayeri in limba persana.

Continui cu tacheh, desagi de sare si grâne nelipsiti din inventarul pastorilor bakhtiari.
Acesti pastori de origine iranica au jucat mereu un rol important in istoria Persiei si apoi in cea a Iranului modern.
Pe cei interesati ii invit sa descopere singuri universul ashayerilor bakhtiari.
Aici as vrea sa amintesc doar de originea cuvântului “tacheh”, fara nici o indoiala un cuvânt original iranian, inrudit cu germanul “tasche” care inseamna aproximativ acelasi lucru : geantă, sac.

Dar sa nu uit nici de sofreh (fețe de masă tradiționale, asternute direct pe covor sau pe iarba, ce reuneau in jurul lor intreaga familie a unui păstor), khorjin/khorjun (desagi dubli pentru măgari folosiți de triburile turcmene sau qashqai ), mafrash (tesaturi aspre folosite drept invelitori/huse pentru lazile de zestre, cufere, scaune si reazeme de perete – denumite poshti in pesană), …

In mod special am lasat la urma ceea ce imi place cel mai mult :)

E vorba de niste  adevarate capodopere de arta minimalista, imaginate si realizate de tarancile ce locuiesc in indepartate sate de munte in Provincia Mazandaran, sate răsfirate de-a lungul coastei Marii Caspice, inconjurate de livezi de citrice si maslini, de orezării si fânețe prin care roiesc albinele, sau ascunse in păduri dese peste care in fiecare dimineata pluteste o ceață sidefată ca un văl de mireasă.


Parviz Tanavoli,
ilustrație din cartea Undiscovered Minimalism: Gelims from Northern Iran, Zurich (2011 )

Aceste creatoare anonime i-au smuls pe drept cuvant lui Tanavoli cele mai multe exclamatii.
Țesăturile acestea au o muzicalitate evidentă pe care ochiul o ascultă cu pupila când dilatată, când îngustată.
E atâta echilibru si pace interioara în țesăturile lor încât am senzatia că au fost create înainte de Big Bang :)

Parviz Tanavoli,
ilustrație din cartea Undiscovered Minimalism: Gelims from Northern Iran, Zurich (2011 )

Cuvintele sunt de prisos atunci când culorile vorbesc !


Parviz Tanavoli,
ilustrație din cartea Undiscovered Minimalism: Gelims from Northern Iran, Zurich (2011 )


Heech … Parviz Tanavoli și nimicul care există

Parviz Tanavoli, Two Heech Lovers (2007)



 هیچ … Heech … Nothingness … Nimicul

Iata una din temele majore ale creatiei lui Parviz Tanavoli, dealtfel si cea mai mediatizata in lumea occidentala, temă de care sculptorul iranian e legat sufleteste cel mai mult.

In preambul trebuie sa explic provenienta acestui nume ciudat si modul in care Heech a prins forma materiala, tridimensionala.

Pentru o intelegere mai buna trebuie sa incep chiar cu literele ce compun cuvantul, si cred ca Tanavoli e singurul sculptor care  dând unui cuvânt coordonate spatiale tridimensionale i-a multiplicat înțelesurile.

In limba persana cuvantul Heech ( هیچ), care inseamna Nimic, se compune din trei litere :
he-ye do cheshm (litera „h” cu doi ochi – هـ), ye  (ﻯ) si che (ﺡ).
Vreau sa spun ca alfabetul persan are trei litere „h” : he-ye do cheshm (ﻩ), he-ye jimi ( ﺡ) si khe-ye (ﺥ) – un „h” glotal mai greu de pronuntat de catre straini.
Fiecare din literele alfabetului persan are patru forme grafice diferite, denumite si forme contextuale, care depind de pozitia literei : inceputul cuvantului, mijlocul lui, sfarsitul (litera majuscula) sau izolata.
De retinut ca in limba persana nu se folosesc majuscule pentru desemnarea substantivelor proprii, insa absolut toate cuvintele se incheie, se termina, cu un caracter majuscul.
Cam ciudat, nu?

Iata cum apar, in ordine fonetica corespunzatoare scrierii de la dreapta la stanga, literele contextuale ce dau consistenta Heech-urilor lui Tanavoli :

isolat …  ﺡ … ﻯ … ﻩ
inceput …  هـ … ﻳ … ﺣ
mijloc  … ـهـ … ـیـ … ـجـ
sfarsit …  ـه … ﯽ … ﺢ

Am dat explicatiile de rigoare pentru a facilita cumva asociatia senzoriala dintre forma sculpturii, literele numelui si intelesul profund filozofic din spatele cuvantului ce a generat-o. Aceasta serie de sculpturi conceptuale trebuie pusa in legatură si interpretată prin prisma poeziei persane si a sufismului, a misticii, si chiar a filozofiei moderne.

هیچ, adica Nimicul, s-a materializat mai demult, in 1964. Vreau sa spun ca toate temele lui Tanavoli au fost concepute inainte ca artistul sa implineasca treizeci de ani. Dupa aceea nu a facut decat sa le stilizeze, combine, simplifice, sa le gaseasca noi valente interpretative.
Pentru prima data Heech a vazut lumina ziei in 1964 sub forma luminilor de neon. Un an mai tarziu căpăta consistența bronzului.


Parviz Tanavoli, Heech (1971)

Hamline University, Minneapolis


Dar cel mai bine e sa ma folosesc de explicatiile date de Tanavoli in 2010 intr-un interviu pentru Khaleej Times ( Haleej inseamna Golf).

„ “If you heard the call of the Orient, you will hear no other call”, Rudyard Kipling once said. From Imru Al Qais to Hafiz and Omar Khayyam, from Leila and Majnoon to Scheherazade, the arresting beauty of the (Middle) East has always come through the written or painted word, rather than visual arts.

We come from a different culture, one that is based on calligraphy, on poetry, and one that is very much founded on oral tradition. We do not have a three-dimensional art and since the beginning of my career, I wondered what I could make to become recognisable to the world, what symbol I could create to fill this space?

The meaning of Heech was very appealing to me because I could create something out of nothing.
I’ve spent half my life with the Heech. I treated (it) like a human figure — I put it on a chair, on a table, against a wall, in and out of a cage; I live with this Heech and think about it constantly — what other ways I can present it.

Of course, spending so much time with it, it became a ‘she’ Heech, it was my beloved.

Heech is not nothing. It has a body, a shape, but also a meaning behind it.
Nobody could give an answer to what is Heech, but we can understand the poetry of it.
It is Something, rather than Nothing, an idea made feelable, touchable, with deep, profound meaning.”

Imi vine sa zambesc deoarece forma sculpturilor Heech ma ducea intotdeauna cu gandul la un personaj feminin. Imi pot explica fenomenul prin prisma unei perceptii din copilarie insa cu nici un chip nu-mi pot explica ce a generat aceasta perceptie.


Parviz Tanavoli, Heech


Printre alte multe carti si caiete din clasele primare, pe care le-am pastrat intr-o cutie in pod :), am redescoperit si doua caiete de desen de la gradinita.
In unul din ele desenasem disparat si disproportionat diverse personaje feminine si masculine. Desi asemanatoare, cele masculine sunt usor de identificat datorita mustatilor. M-a uimit insa sa vad ca am redat personajele feminine cu ajutorul liniilor curbe in timp ce personajele masculine au fost inzestrate cu linii frânte … chiar si fețele lor au forme mai mult dreptunghiulare, pătrățoase, colțuroase, fioaroase :)
Deci la cinci ani asociam curbilinearitatea cu feminitatea !

Fac o paranteza pentru a spune că din prima secunda in care am luat cunoștință de existenta acestei caligrafii tridimensionale, in catalogul unei expozitii din Teheran, gândurile m-au purtat spre poezia lui Khayyam si a lui Rumi.
Peste o perioada de timp aveam sa ascult un interviu in care sculptorul in persoana explica aceasta legatura in amanunt.

Suppose what is in universe, is not
Suppose what is not in universe, is.
~ Omar Khayyam ~

Leave that nothing which seems something
Seek that something which seems nothing
~ Rumi ~


Parviz Tanavoli -Red Heech-British Museum.jpg
Parviz Tanavoli, Red Heech

British Museum

Bineinteles ca m-am bucurat ca descoperisem de una singura taina ei. Ulterior am trait aceeasi experienta, adica descifrarea corecta a lucrarilor unei artiste iraniene din noua generatie, si asta cu vreo doi ani inainte ca dânsa sa le fi satisfacut curiozitatea reporterilor, sau criticilor de arta, care se lansasera in explicatii ambigue.

Nimicul, Golul, Hăul Sufletesc, Nimicnicia Vieții … intelesurile lor trebuie deci cautate in literatura misticilor persani, in poezie in general, nu in realitatea imediată, palpabilă până la suferință.


Parviz Tanavoli, Poet turn into Heech (2007)

Metropolitan Museum, New York

Dar Parviz Tanavoli isi va largi sfera de interpretare. Poetul ce se transforma in Nimic cred că reprezinta  prototipul omului de litere care isi abandoneaza idealul pentru a nu intra in conflict cu regimul, sau, si mai rau, pentru a-si asigura gloria si profitul material proslăvindu-l.
Menirea Poetului e cu totul alta.
Intr-un interviu acordat in 2012 ziaristei de origine iraniana Roshanak Taghavi de la New Provider artistul spunea :

”Why the poet?

This is a good question because, to me, the poet is the highest (caliber) of humanity, and I very much like to treat the poet, more than any other person, artistically. The poet embodies the last stage to full awareness and is – especially now – the philosopher of our times. The poet is a man who feels everything, senses everything but cannot change anything. Through his work, he becomes very wise and knowledgeable and through his awareness comes to discover that he is really nothingness.

It has been some time that our societies have had no philosophy. It is now the poet who determines philosophy and makes a statement and criticizes the structures of our societies. It is in fact the poet who looks at everything with his sharp eyes and tries to reflect it in his artwork.

I would like to add that what I mean by poet is not only a man who deals with writing. In my artwork and sculptures, I focus on just the theme and figure of the poet. But the poet is very symbolic of our artists as well. Artists, to me, are also poets. The artist reveals the lack of philosophy in today’s times and has also taken the place of philosophers. Through his sharp motifs and through his art, the artist tries to show all the negative and horrible things we do to the earth and to the environment.”

Deoarece Gabrielei Savitsky i-au placut in mod special lucrarile incluse in postarea de introducere a operei lui Parviz Tanavoli, îi dedic aceasta a doua postare si totodata va invit sa-i cititi poeziile.


Parviz Tanavoli, Heech and Cage V (2006)


Pentru a protesta impotriva detinutilor inchisi in Guantanamo sculptorul a creat o noua serie intitulata Heech in Cage. Aceste Heech-uri in cuști si colivii au o forta sugestiva aparte.

O varianta a acestei sculpturi a fost acizitionata de British Museum.

Dar se pare ca Nimicul ofera o inepuizabila sursa de inspiratie.
Dar care e culoarea Nimicului? Are Nimicul o culoare?
Desi întrebările par copilărești, in realitate nu sunt, căci la limita absurdului putem gasi cele mai fantastice raspunsuri.
crop tanavoli.png

Parviz Tanavoli, Fiberglass Heechs

Parviz Tanavoli a experimentat efectul cromatic asupra Heech-urilor. Pentru o scurta perioada a abandonat bronzul in favoarea fibrei de sticla, căutand noi valențe in culoare.


Parviz Tanavoli, Standing Heech
Palatul Niavaran, Teheran
Biblioteca Privata a fostului șahsculptură dăruită reginei Farah Diba

Am avut sansa de a o privi in ochi (acei „do chesm” ) si de a o atinge pe Heech. A fost o surpriza nemaipomenita, ramasesem asa ca ‘la dentist’, cand in fața rafturilor cu carti din biblioteca shahului de la Palatul Niavaran am vazut inconfundabila ei silueta …
Nu m-am grabit sa o fotografiez. Am privit-o din toate partile din care a fost posibil sa o privesc.
Am dorit sa inmagazinez in interiorul meu măcar o fărâmă din magia si emoția momentului.
Nu era prima oara cand vedeam in realitate o sculptura de-a lui Tavanoli. Mai vazusem cateva prin parcurile din Teheran si, dupa cum mi-am propus, le voi trece in revista.
Dar nici una din acele sculpturi nu reusise sa intre in rezonanță cu mine … în timp ce aceasta, da!

I’m content with this way: nonexistence.
Why so much advice about existence?
The day I die by that blade, Not-To-Be,
I will laugh at whoever cries for me.
( Rumi )


crop tanavoli.png

Parviz Tanavoli … descifrări și descuieri

Parviz Tanavoli, Here no one opens any gate (1970)
Grey Art Gallery, New York University Art Collection

Sculptura iraniana a inceput cu Parviz Tanavoli. Nu este nici o exagerare in aceasta afirmatie caci oricine va cerceta istoria artei persane/iraniene va descoperi ca e asa.
Voi incerca sa-i descifrez operele si sa descui lacătele ce inchid secretul sculpturilor sale in bronz.
Exegetii au pus in circulatie o serie de epitete pentru a-i defini opera : spiritual Pop-Art, tridimensional poems, poetic sculpture, mistical sculpture, mistical abstract art, etc.


sculptorul iranian Parviz Tanavoli încadrat de celebrele sale Heech

Parviz Tanavoli, nascut in 1937 la Teheran, e un renumit sculptor iranian, dar si pictor, expert in chilimuri si tesaturi traditionale, iar mai nou si designer de bijuterii.
O scurta trecere in revista a biografiei lui o consider necesara.

Dupa absolvirea The School of Fine Arts din Teheran va pleaca in Italia pentru a se desavarsi in meseria de sculptor, de care se simtea atras inca din copilarie.
Studiaza la Carrera si apoi la Academia de Arta din Brera, pe care o va absolvi in 1959, si lucreaza o perioada sub indrumarea cunoscutului sculptor italian Marino Marini.
Va pleca apoi in America si va preda timp de trei ani la Minneapolis College of Arts.
Se va intoarce in Iran, unde i se propusese sa devina directorul catedrei de sculptura, catedra nou infiintata la Universitatea din Teheran, si va ramane la conducerea acestei catedre pana la revolutia islamica din 1979.
In perioada imediat urmatoare va demisiona, intuind ca nu va putea colabora cu noul regim care vădea o ostilitate pe față in vis a vis de arta moderna.
Interesant ca noua putere a gasit să-i impute faptul ca a fost un „apropiat al familiei sahului”, nu ca artei sale ii lipsesc radacinile islamice (ceea ce nu e adevarat caci o serie din lucrarile lui se axeaza pe interpretari ale islamului shiit).
Insa termenul „apropiat” nu este tocmai potrivit.
Parviz Tanavoli a fost consilierul personal pe probleme de arta al reginei Farah Diba si cel ce a sfatuit-o in ce lucrari sa investeasca banii pentru a completa colectia de arta, in special sculptura, a Muzeului de Arta Contemporana din Teheran ce fusese inaugurat in 1977.

Minunata Gradina cu Statui a muzeului i se datoreaza in parte lui Tanavoli.
In acea perioada, in paralel cu munca de profesor, va pune pe picioare Atelierul Kaboud (Atelierul Vânăt) – locul unde se vor naste primele sale capodopere.

Va ramane in Teheran si va continua sa lucreze si dupa rasturnarea regimului, amenajandu-si vila in atelier si muzeu, si desi intr-o prima faza autoritatile il someaza sa le inchida pe motiv ca nu are aprobare de functionare de la primaria orasului :), ulterior va fi lasat sa activeze in asa numita zona gri. Adica un fel de semilegalitate sau ”ilegalitate cu aprobarea regimului”… daca va puteti inchipui ca e posibil asa ceva.
Zona Gri in care au activat multi artisti de renume al acelei perioade se inscrie pe linia paradoxurilor Iranului post-revolutionar iar pentru cel ce vrea sa inteleaga cum de au reusit celebrii artisti septuagenari si octogenari iranieni de azi sa ajunga ceea ce au ajuns, e mai mult decat necesar sa o cunoasca in amanunt, cu toate subtilitatile si nuantele ei mai mult sau mai putin gri.

3-Parviz Tanavoli-poet and bird.jpg
Parviz Tanavoli, Poet and Bird (2009)

Tanavoli va crea si va vinde prin intermediul celor mai mari case de licitatii, va avea studenti in atelier pe care ii va invata ca „arta transcede politicul”,  va germina ideile viitoarelor sculpturi.
In 1989 se va muta impreuna cu familia in Canada, la Vancouver, unde va deschide un atelier dotat cu utilaje moderne necesare in „imblanzirea bronzului”.
Unul din motivele emigrarii l-a constituit tocmai necesitatea unui atelier modern dotat cu cuptor multifunctional, forja, matrite, instalatii de sudura si alte utilaje moderne necesare prelucrarii metalelor, necesitate pe care regimul nu i-a satisfacut-o.
Tanavoli avea in minte opere  care, pentru a fi materializate, necesitau spatii mari de lucru, tehnica moderna, investitii serioase si … liniste.

Dar se pare ca recea Canada, cu tot confortul si libertatea de exprimare, nu-i satisface potentialul creator. Se va intoarce mereu in Iran, uneori pentru cateva luni de zile, ca in final sa ajunga sa faca „naveta” intre cele doua ateliere, din Vancouver si Teheran.

Tanavoli detine recordul celei mai bine vandute piese a unui artist iranian.
Lucrarea intitulata Oh! My Persepolis II a fost achizitionata la licitatia casei Christie din 2008 din Dubai contra sumei de 2.8 mil $.


5-Parviz Tanavoli -Oh Persepolis II.jpg
Parviz Tanavoli, Oh! Persepolis II ( 1978-2008)

De-a lungul vietii Parviz Tanavoli a expus in nenumarate galerii si expozitii. Nu le insir caci le puteti descoperi pe net. Vreau doar sa spun ca piese reprezentative din opera sa si-au gasit un binemeritat loc in prestigioase muzee: Museum of Modern Art – New York, British Museum – Londra, Contemporary Art Museum – Teheran, Ludwig Museum – Aachen, Germania, Museum of Modern Art – Viena, Grey Art Gallery – New York University, Royal Museum – Iordania, Walker Art Center – Minneapolis …
Unele sculpturi infrumuseteaza parcurile din Teheran, Parcul Olimpic din Seoul ….

Alte lucrari au intrat in posesia unor colectionari din America, Franta, tarile Golfului Persic, Germania, Austria, Italia, Elvetia … si alte locatii unde au fost duse de licitatorii anonimi.


6-Parviz Tanavoli-Oh-Persepolis-II-detail.jpg
Oh! Persepolis II (detaliu)


Parviz Tanavoli va ramane in istoria artei iraniene nu numai datorita sculpturilor sale, despre care mi-am propus sa vorbesc de-a lungul a mai multor postari – si ma voi tine de cuvant :), dar si datorita faptului ca a fost co-fondator al miscarii artistice Saqqakhaneh, miscare neo-traditionala ce avea ca scop redescoperirea radacinilor artistice, a folclorului, si transpunerea lor in arta moderna.
Membrii ei au devenit de-a lungul anilor veritabile repere artistice :  Charles Hossein Zenderoudi (despre care nu stiu de ce tot am amanat sa vorbesc :), Nasser Ovissi, Sadegh Tabrizi, Faromarz Pilaram, Parviz Kalantari, Masoud Arabshahi …

Va mai ramane si pentru modul original in care a reinterpretat coloristica si motivele geometrice de pe tesaturilor realizate de catre  pastorii nomazi din Iran. A scris in premiera carti si articole pe aceasta tema fascinanta, facand descoperiri senzationale ce au necesitat cunostinte solide de istorie, nu doar de arta.
Despre chilimuri si țesături voi vorbi intr-o postare independenta, cu toate detaliile ce se cer.


7-Parviz Tanavoli-TheWallAndTheScript.jpg
Parviz Tanavoli, The Wall and the Script III (2008)
ediție de cinci bucăți

Din ce se compune universul lui Tanavoli?
De ce imi place Tanavoli in mod deosebit ?

Poate si pentru faptul ca, asemeni mie, inca din copilarie a fost atras de lacate, chei, cheite si zavoare, de mecanismul lor de functionare, dar si de simbolistica acestor obiecte utilitare – simbolistica ce transcede utilitatea lor evidenta.
Interpretarile ce se pot face lacatului sunt multiple.
… taina zăvorâtă, misterul de nepătruns, siguranța, interzicerea, liniștea, comoara, pierderea libertății, …

Universul lui se compune din cateva elemente ce revin in mod obsesiv : lacătul, zăvorul, Heech (Nimicul), colivia, poetul, îndrăgostiții, zidul incifrat …
Uneori aceste simboluri se combina facand si mai dificila descifrarea mesajului operei.

Copilul Parviz, incantat de lacatele si zavoarele pe care le inchidea si deschidea cu mainele lui mici, fermecat de clinchetul lor metalic, se va maturiza. Va descoperi ca adevaratele taine nu sunt inchise cu lacăte … sunt inchise in cuvinte.
Iata cum s-a nascut seria „zidurilor” decorate cu litere aparent cuneiforme, cu pictograme sau litere inspirate din alfabetul persan postislamic, in realitate un alfabet arab la care au mai foat adaugate cateva litere.
Literele, cuneiformele prelucrate ideatic, intr-un cuvânt scriptele lui Tanavoli au uneori infatisarea unor omuleti ciudati. Alteori seamana cu niste plante sau arbori stilizati, sau cu simboluri matematice, sau, de ce nu, cu simbolurile utilizate de alchimisti.

Totul in jurul nostru asteapta sa fie descifrat. Asta cred ca vrea sa spuna Parviz Tanavoli : viata noastra e o continuă descifrare, o continuă descuiere a unor usi secrete in spatele cărora se ascunde esența. Iar esenta inseamna dragoste, chiar daca in mod paradoxal el ajunge uneori la concluzia ca Dragostea, desi Totul,  poate insemna Nimicul (Heech).


8-Parviz Tanavoli - Head-of-the-Poet-unicat.jpg

Parviz Tanavoli, Head of Poet (2009) – unicat expus la vila sculptorului din Teheran

Tanavoli are revelatia „ascunsului”. El intelege ca cel ce are datoria, dar si capacitatea de a descifra tainele, nu e matematicianul, alchimistul sau filozoful. E Poetul.
Poetul reprezinta cheia de bolta si cel mai puternic om al Universului caci lui i-au fost incredintate tainele. Iar Poetul adevarat nu poate fi decât Îndrăgostit.

E foarte complicat pentru un ne-iranian, sau un iranian neinitiat in arta si mistica persana, sa surprinda multiplele fațete si posibilele interpretari ale sculpturilor sale.
Cred ca un fenomen identic se petrece si cu operele lui Brancusi :)


4-Parviz Tanavoli -poet and cypress tree.jpg

Parviz Tanavoli, The poet and the Cypress Tree
(ciprul, copacul lui Zoroastru/Zarathusthra și simbolul libertății)

Parviz Tanavoli se va inspira de-a lungul vietii din cele mai ciudate obiecte, pe care le va colectiona cu ardoare, si pe care le-a pus in siguranta la vila sa, totodată atelier si muzeu, din Teheran.

Zeci de lacate mari si mici, zavoare, chilimuri, tesaturi cu modele geometrice simple sau complicate, șei de cai, tocuri de scris, bijuterii purtate de femeile pastorilor nomazi, traiste și tolbe pentru merinde, opaițe, candelabre, samavare si alte nimicuri absolut folositoare in gospodăriile țărănești ale secolului trecut au fost adunate cu grija de artist.

Mult aclamata serie de sculpturi Heech, transformata pe nedrept intr-o eticheta a operei sale, o voi discuta in postarea imediat urmatoare.

In anul 2003 Muzeul de Arta Contemporana din Teheran i-a organizat o mare expozitie retrospectiva, fapt ce a marcat si reintrarea in forță a lui Tanavoli in mass media oficială controlata de autorități, dar si repunerea lui pe acel piedestal ce i se cuvinea de drept.

Vreau sa spun ca puterea islamica instaurata dupa 1979 i-a acceptat opera. Nu folosesc termenul „tolerat” deoarece cred ca in cazul lui Tanavoli acest termen e impropriu.
Sculpturile sale, montate pe timpul sahului in diverse locatii in Teheran, au ramas la locul lor. Nimeni nu a dat ordin sa fie mutate, topite … nici macar zgariate. Doar oxidate de timp si aerul din ce in ce mai poluat al capitalei.
Aceste sculpturi le voi trece separat in revista intr-un text exclusiv. Nu stiu exact câte sunt la numar insa eu am identificat si vazut cu ochii mei doar cinci :)

Deci rabdare … si mai putin tutun ! Cu timpul voi scrie despre toate.

Voi incheia postarea de azi cu o sculptura căreia i-am gasit  semnificatia corecta … desi nu citisem parerile criticilor de arta. Ma mandresc cu faptul ca in repetate randuri am descifrat mesajul sculpturilor sale, ceea ce inseamna ca ori eu am devenit pe jumatate iranianca ori ca ma situez in acelasi registru ideatic si afectiv cu dânsul, de unde si placerea de a-i descuia tainele inchise de masivele lui lacate si zavoare din bronz.

8-Parviz Tanavoli-hands of the mountain carver II - 2007.jpg

Parviz Tanavoli, Hands of the Mountain Carver II (2003) – serie de șase bucăți

Prin titlu, in primul rand, m-a dus cu gandul la doua personaje, Shirin si Farhad, indragostiti ce au inspirat de-a lungul secolelor nenumarati poeti si pictori iranieni.
Amanunte despre povestea prințesei Shirin am dat mai demult aici.