Orient … Occident

Rembrandt – Batran in haine orientale
Colectia  George si Ilona  Kremer

Printre picaturi, dar cu multa tragere de inima, am demarat un asa zis proiect personal :)
Ideea de a aduna intr-o galerie virtuala tablouri realizate de pictorii europeni ce au vizitat Persia, sau cei ce i-au pictat pe calatorii persani/iranieni sositi cu treburi pe batranul continent, mi-a venit in timpul ultimei vizite la Isfahan.

Colectia mea, la inceput modesta, a capatat consistenta si greutate.
Stiu ca exista destule opere, in special cele din colectii particulare, despre care nu am habar. Iata motivul pentru care  m-am bucurat mult la descoperirea unei piese interesante  in Colectia George si Ilona Kremer.
 Batran in haine orientale,  realizat de Rembrandt,  se inscrie perfect pe directia aceasta  … directia capodoperelor nemediatizate din colectii private discrete.

Tabloul de fata mi se pare asemanator  ca stil de executie cu Portretul unui baiat in costumatie persana  al lui Jan Lievens, dar mai ales cu Portretul unui barbat in costumatie orientala, eronat subintitulat  „Soliman Magnificul”, realizat de acelasi sclipitor Jan Lievens.

Scopul postarii de azi nu il reprezinta  paternitatea picturii, desi, sincera sa fiu, m-a tentat ideea :)
Azi doresc sa arat si altora o lucrare de nota zece :)  si sa daruiesc  un minut de  pura incantare celor ce trec pe aici.

Orice link  spre  tablouri care sa reprezinte personaje in costumatie persana, peisaje si aspecte citadine din Persia medievala sau cu obiecte provenind din aceasta zona,  va fi extrem de bine venit.

 

 

Viata lui Vincent Van Gogh

Premiul castigatorului de la postarea precedenta, Viata lui Vincent Van Gogh  in format zip.

Lectura placuta Xenonisis !

 

L’Ouled Naïl

Kees van Dongen – L’Ouled Naïl

 

Aceasta pictura, estimata la £2,000,000 – £3,000,000, a fost vanduta contra unei sume record ce a depasit cu mult asteptarile: £5,620,500 (peste 11 000 000 $).
E adevarat ca in ultima perioada lucrarile lui Kees van Dongen s-au vandut  pe sume fabuloase, dar inclin sa cred ca cei ce au participat la licitatie au fost atrasi si de subiectul tabloului.

De ce?
Pentru a raspunde la intrebare sunt nevoita sa dau un sir lung de explicatii :)
Deci inarmati-va cu multa rabdare sau … iesiti de pe pagina.

Ouled Naïl e numele sub care europenii, si apoi americanii, au luat cunostinta de existenta unor dansatoare orientale ce stapaneau o tehnica deosebita.
Denumirea Ouled Naïl a devenit sinonima cu ele.

De fapt Ouled Naïl reprezinta numele unor munti din Algeria, munti locuiti  de niste triburi de berberi. Datorita locatiei au devenit cunoscuti sub numele de berberii Ouled Naïl. Zona cuprinsa intre Biskra si Jelfa a fost populata de aceste triburi de berberi ciudati.
Ceea ce-i diferentia pe ei de restul populatiei musulmane din nordul Africii era faptul ca fetele lor, de la o varsta foarte mica, uneori noua ani, plecau cativa ani de acasa pentru a-si strange zestre … dansand si prostituindu-se.

Dupa aceea se intorceau acasa si, in functie de suma agonisita, se casatoreau cu cineva dintr-o familie cu reputatie si avere, faceau copii si-si duceau mai departe traiul in mod identic cu  restul femeilor din comunitate, fara sa li se impute sau reproseze ceva, fara sa fie jignite sau aratate cu degetul.
Era un fapt neobisnuit si de neinteles pentru arabii, evreii, crestinii si restul berberilor din zona … neinteles chiar de europenii si americanii ce-au studiat la fata locului fenomenul.
http://clio.revues.org/index584.html

Era greu de inteles cum de, in sec XIX, cand majoritatea covarsitoare a femeilor din Africa, indiferent de religie, umblau cu parul acoperit si cu haine care sa le ascunda corpul, niste fete apareau in public dansand – la inceputul programului in hainele lor traditionale apoi complet goale – se prostituau si, in final, se intorceau acasa unde erau primite in sanul societatii ca niste femei respectabile iar barbatii lor, cu ‘zestrea’ adusa de ele, isi continuau afacerile si, in cazul in care aveau fete, le trimiteau sa-si faca ‘zestre’  in acelasi fel ca mama lor. Modul acesta imoral de viata contravenea flagrant cu islamul si cu normele celorlalte religii.
Nu se putea vorbi de saracie caci berberii Ouled Naïl au fost cei mai bogati locuitori ai zonei :)

Fetele se organizau in grupuri de cate 20 pana la 40 de persoane, exersand zilnic programele si invatand sa se acompanieze muzical. De obicei o femeie mai in varsta le invata tehnica dansului, cum sa-si faca costumele, cum sa se aranjeze si cum sa scoata cat mai multi galbeni din punga barbatilor, galbeni pe care apoi si-i coseau cu mandrie pe marginea salului, si-i impleteau in par sau ii aranjau sub forma de salbe in jurul gatului.
Uneori erau insotite de cate doi trei servitori barbati, de incredere, pentru a le cara bagajele, a se ocupa de cai … si cam atat.

Ele isi stabileau taberele in orasul Bou Sa’ada, oras ce abunda in potentiali clienti : militari europeni cazati in fort, negustori de toate nationalitatile si religiile, pictori, antropologi, istorici si geografi veniti din ‘lumea civilizata’, muncitorii de la caile ferate si drumuri, turistii ocazionali sau clientii permanenti cu ‘deraveri’ in zona.

Kees van Dongen nu respecta cu strictete fizionomia si costumatia dansatoarei.
Dansatoarele Ouled Naïl nu erau negre sau mulatre. Ele erau albe, cu trasaturi aparte, asa dupa cum le infatiseaza sute de fotografii de epoca:
http://beledy.net/sherezzah/OULED.HTM

Nu purtau nicidecum turban ci o toca impodobita cu bani din aur, pene de strut, perle si pietre pretioase, ce era asezata peste o coafura sofisticata, adeseori multietajata, ce le ajuta sa para mai inalte si le adauga un plus de gratie  in timpul dansului.

In ciuda acestor inadvertente, si in ciuda faptului ca pictorul a notat pe spatele tabloului numele Tunisiei in loc de cel al Algeriei (!?), tabloul se impune de la sine. Pictorul a surprins acea energie si acel foc launtic ce le facea unice pe dansatoarele Ouled Naïl, caci ele nu dansau ‘din buric’ in stilul dansatoarelor de cabaret.
Coregrafia lor era deosebita, uneori socanta pentru europeanul sec 19, si reprezenta in fond  ‘coregrafia’  dansurilor ancestrale berbere inainte de islamizare.

E de retinut si faptul ca proprietarii picturii, Maurice si Vivienne Wohl, cu suma obtinuta la licitatie  au pus bazele unei fundatii filantropice.
Dupa cate am inteles, tabloul a intrat in poseseia unui alt colectionar particular … deci nici o sansa sa poata fi admirat de publicul obisnuit.

 

negru şi alb

Jan Mostaert – Portrait of an African man (1520-30)
Rijksmuseum,  Amsterdam

V-ati pus vreodata intrebarea cine e primul pictor european care a executat portretul unui negru?
Eu da :)
Si pentru ca nu stiam  am dat un search cu Google. Asa am aflat raspunsul.
E vorba de un pictor olandez ce a activat la curtea Margaretei de Austria  in perioada de timp cat dansa a fost regenta Olandei.

Jan Mostaert (1475- 1555/1556), cunoscut si sub numele de Master of Oultremont, nu a lasat multe opere in urma.
Se poate deduce ca a fost un artist cu trecere,  apreciat in mediile aristocratice, declarat apoi drept  peintre d’honneur de catre printesa regenta.

Acest tablou e primul portret al unui om de culoare executat de catre un pictor european si totodata singurul portret de acest gen din intreaga perioada a Renasterii.

La o prima analiza am remarcat hainele din catifea, manusile de matase, arma cu maner scump, dar si amuleta de la gat.
Se crede ca personajul ar fi fost un nobil portughez sau spaniol, de origine africana, de la curtea Margaretei de Austria.  Alte date sau amanunte nu am reusit sa gasesc pe net la o cautare superficiala :)
Totusi, luand ca baza trasaturile faciale, si apeland la minimul de cunostinte pe care il am referitor la rasele africane, inclin sa cred ca e vorba de un stramos al sudanezilor de azi …
E doar o ipoteza … si e posibil sa fie eronata.

Oricum, ceea ce e important e faptul ca am descoperit primul portret al unui negru pictat de catre un alb.

Rog sa nu adaugati conotatii rasiste cuvintelor negru si alb.

In ultima vreme am tot fost nevoita sa migrez: dintr-un spatiu virtual in altul, dintr-un loc real in alt loc real … nu degeaba m-am nascut in zodia pasarilor calatoare :)
Cu timpul s-a dezvoltat in mine abilitatea de a face fata semi-nomadismului, fie el si virtual.
Sunt obosita de filtre, de incompatibilitati, de oameni …

Poate ca ar fi cazul sa ma opresc. Sa pun o borna kilometrica care sa marcheze „punctul terminus”.

http://eexergy.blog.com/

Am adaugat aici  anuntul  deoarece nu mai pot publica posturi noi de pe aceasta platforma. Sunt obosita de problemele tehnice carora trebuie sa le fac fata. Ba nu mi se incarca imaginile, ba mi se incarca  in galerie dar nu le pot insera in postare,  ba nu mi se publica articolul,  ba nu mi-l pot edita … si ce ma enerveaza atunci cand nu-mi pot edita greselile  gramaticale sau de ortografie!!, ba nu pot raspunde la cometarii … ce sa mai zic ca nici  nu-mi pot pune propriul avatar. Cand ma uit la omuletul verde, care cica ma reprezinta, parca m-as uita la un martian  care  ‘se da’  drept eu :).

Jan Lievens – prea tânărul maestru din Amsterdam

Portretul unui tanar din profil


Pot spune ca de abia cu cateva  luni  in  urma  l-am descoperit  pe  Jan  Lievens  in adevaratul  sens  al cuvantului,  desi,  de mai multi ani,  tabloul  cu care  am  deschis  blogul  se afla  in galeria digitala  de pe hardul computerului.
Mai multe iţe,  pornind din puncte diferite,  m-au condus la el. Voi incerca sa le innod  intr-un text  planuit  din toamna.  De abia acum am gasit inspiratia necesara sa-l astern pe hartie.

Jan Lievens (1617-1675),  pictor olandez  redescoperit  gratie  muzeografilor  si criticilor americani,  merita  o  atentie  mai  mare decat  ii voi acorda eu in textul de fata.  Din mai multe motive a  fost asociat mereu cu Rembrandt.  Ambii s-au nascut in acelasi oras – Leiden,  au fost ucenici in atelierul aceluiasi pictor –  Pieter Lastman,  iar apoi,  o perioada,  au lucrat  impreuna.

Jan Lievens a fost un copil precoce. La  opt ani realizeaza  mamei  un reusit portret ceea ce-l determina  pe  tatal sau sa-l trimita  sa  ia lectii de  pictura  de la un pictor local pe nume  Joris Vorschoter.  Micul Jan se face remarcat si la varsta de doar zece ani  e primit ca  ucenic  in atelierul lui Pieter Lastman din Amsterdam.

Aici isi  facea ucenicia  si  Rembrandt.  Ei vor deveni  prieteni.  Prietenia  lor, desi nu lipsita de rivalitati,  a fost una de durata,  caci,  dupa  ani,  vor lucra  din nou impreuna  intr-un atelier comun.  Ani de zile  Rembrandt a pastrat in atelier si acasa  mai multe tablouri  pictate de  Jan.
Stilul  lor e pe alocuri  identic  si din aceasta cauza picturile realizate in acea perioada sunt greu de atribut cu certitudine.
In orice caz,  Lievens a  fost atat de  performant incat  numai dupa doi ani de ucenicie,  la varsta de doisprezece ani,  primeste autorizatia de a  deschide un atelier propriu si de a-si semna panzele … fapt unic si fara precedent in istoria  atelierelor olandeze si  flamande.

Am ajuns la Jan Lievens  datorita ultimei calatorii facuta  la  Isfahan.  Fara gluma   :).  La  Isfahan am descoperit ca  in sec al XVII-lea   a existat o veritabila infuzie de artisti olandezi  la curtea lui Shah Abbas I.  Mai multe amanunte aici :

http://www.hanuancutei.com/forum/index.php?s=&showtopic=8050&view=findpost&p=699894

Dupa cateva zile,  via Internet,  am descoperit portretul acestui baiat in  haine  persane.
Fiind in concediu  mi-am zis sa ma documentez  mai  bine.  Rand pe rand, si cu o placuta uimire,  am descoperit picturile lui Jan Lievens.

The  Boy in  Persian  Costume

Revelatia  nu a fost intamplatoare.  Cred  ca  totul a pornit   de  la  portretele de batrani pictate de Lievens,  portrete  privite  in  fuga  sau pe  indelete  in zilele precedente.  Subconstientul a retinut esentialul. Voilà  rezultatul!

Am trait  din plin sentimentul ca anonimul pictor al batranului olandez de la Muzeul de Arte Frumoase  din incinta  Palatului Saadabad  din Teheran  e  Jan Lievens :)
In acel moment obsesia  mea  s-a  destramat.  Va trebui sa merg sa-l revad pe misteriosul olandez  si sa-i spun cu voce tare : Te-am  descoperit!  Am descoperit  cine  te-a  pictat !

In continuare  las cateva  linkuri cu portrete de batrani,  si se pare ca Lievens a avut o predilectie in a-i picta.

Bearded Man with a Beret
A Bearded Old Man Wearing a Beret
The Old Man
Man in Oriental Costume
The Artist’s  Mother
Rembrandt’s Mother
Head of an Old Man

Influentat  la inceput de Carravaggio,  apoi de Anthony van Dyck, lucrand ca pictor de curte la  Haga  si  Berlin,  invitat  la  doar  treizeci si unu  de ani sa picteze la curtea regala a  Angliei,  pretuit  si admirat,  Jan Lievens se intoarce pe meleagurile  natale si continua sa picteze  in  Antwerp si Amsterdam.

Expertizele de  data  recenta  scot  la iveala  lucruri inedite.  Mai multe din tablourile atribuite exclusiv lui Rembrandt  au  fost  pictate in colaborare cu Lievens  sau integral de Lievens.
Cel mai celebru  tablou pus sub semnul indoielii  e  asa numitul autoportret de la 51  de ani aflat in colectia ducelui  de Sutherland.
Destule voci  afirma cu certitudine ca  “autoportretul”  in cauza  nu a fost pictat  integral de Rembrandt.  Unii chiar nu se tem sa spuna ca aceasta pictura  e 100%  opera lui  Jan Lievens.

Pentru incheiere  am ales un  autoportret  executat  in perioada 1629-30.  La acea  data  Jan Lievens avea  douazeci  si  doi  de  ani.  Pentru a  va  da  seama  cum picta  el la douazeci si  doi de  ani  va  invit  sa  priviti  mai  intai portretul  facut  tot  pe atunci  prietenului  sau    Rembrandt.

Dar  sa revin  la  autoportretul  lui Lievens.  Am ales un detaliu pentru a incadra in prim plan privirea  iute ca argintul viu si  aerul rebel  al celui care a fost  Jan Lievens – prea tanarul maestru din Amsterdam :)

 

Jan  Lievens – Autoportret (1629-30)
colectie particulara

 

PS.Aprecierile mele vizavi de tabloul olandezului de la muzeul din Teheran  nu au fost confirmate  de nimeni,  deci  le puteti considera  drept niste simple speculatii, ipoteze,  halucinatii 

Dar adevarata  revelatie  am avut-o  intr-o noapte.  In acea noapte am visat un tablou foarte drag  mie  despre care  am povestit  in urma cu mai bine de doi ani.

 http://blogu.lu/exergy/index.php/2008/01/11/misteriosul-olandez/