geamănul Colombinei în verde


Nicolae Grigorescu, Bărbat Costumat (1874)

Muzeul Național de Artă, București
*

Ma reîntorc la Muzeul Național de Artă din București datorită unui tablou pe care îl scăpasem în vizitele anterioare. Acum stau și mă întreb de ce nu l-am remarcat. Se poate să nu fi fost expus ?
Tot ce e posibil …

Știu în mod cert de ce l-am remarcat de data aceasta. Pentru că, cu ceva timp în urmă, scrisesem o postare despre un tablou de Grigorescu vândut pe o sumă record unui om de afaceri (ce a dorit să rămână anonim) din Republica Moldova.
Era vorba despre Colombina în verde.

Acum îmi dau seama că e vorba de doua picturi gemene ;)
Anul de execuție nu lasă loc de dubii : Colombina a fost pictată în 1873, Bărbatul Costumat în 1874.
Ba chiar și costumul pe care îl poartă este același … dacă nu cumva o fi vorba de o pictură reprezentând-o tot pe Colombina, pictură ulterior retușată de Nicolae Grigorescu din cine știe ce motive.

 

colombina în verde

Colombina in verde - Grigorescu - colectie particulara Franta.jpg

Nicolae Grigorescu, Colombina în verde (1873)
*

Cautand prin mass-media romaneasca informatii despre ce s-a mai licitat si ce s-a mai cumparat de, si de la casele de licitatii autohtone, am descoperit un tablou de Grigorescu cu o poveste ce pare sa nu se sfarseasca la Bucuresti.

Vedeta postarii de azi o reprezinta „Colombina in verde”, tablou probabil pictat la Roma in 1873, inspirat de celebrul carnaval roman.
A fost vandut de catre casa Artmark contra sumei record de 142 000 $. Cumparatorul, un colectionar roman, a preferat sa ramana in anonimat.

De ce e speciala povestea acestei colombine?
Mai intai ca vine din Franta, de la Carcassonne, si are toate sansele sa treaca Prutul pentru a ajunge in colectia unui om de afaceri din Republica Moldova. In al doilea rand e vorba si despre povestea hollywoodiana a picturii.

Cum a ajuns de la Cândesti in Franta aceasta colombină si de ce ?

Iata povestea ei :

„Legătura dintre Nicolae Grigorescu şi Gogu Iliescu a luat naştere în cursul expoziţiei personale a lui Grigorescu de la Ateneul Român, din 1900, când moşierul de la Cândeşti, a achiziţionat un număr impresionant de opere. Ştefan O. Iosif este cel care i-a făcut cunoştinţă lui Gogu Iliescu cu Grigorescu, moment din care cei doi vor lega o strânsă prietenie.
Acest fapt este relevat de faptul că în verile ce urmează, în special în 1902 şi 1903, Grigorescu vizitează moşiile şi conacul de la Cândeşti, frecvent însoţit de I.L. Caragiale, Al. Vlahuţă şi Barbu Ştefănescu Delavrancea.

Apologia „Colombinei în verde” este prezentă în studiile dedicate lui Grigorescu imediat după dispariţia acestuia (Vlahuţă, 1910; Cioflec, 1925), pentru a se manifesta din nou în forţă în 1938, cu ocazia Centenarului naşterii lui Nicolae Grigorescu.
Între timp, opera ajunsese în colecţia lui Eugen Iliescu-Cândeşti (1893-1953), fiului marelui moşier buzoian, om politic cu viziuni de dreapta, şef al organizaţiei legionare din Buzău la 1940.
Acesta, şcolit la Paris, unde o cunoaşte şi pe viitoarea soţie – Madeleine – avea să aibă un sfârşit tragic, fiind expropiat, încarcerat şi ucis de către autorităţile comuniste, la Gherla, în 1953.
Nora lui Gogu Iliescu, văduva Madeleine Iliescu, se vede obligată să fugă în Franţa, nu înainte de a împacheta şi lua cu ea „doi Grigoreşti”, unul dintre acesta fiind celebra „Colombină în verde”.

La Paris, capodopera a fost vândută de către Madeleine Iliescu unui cuplu de francezi ajunşi la jumătatea anilor ‘60 în Carcassonne, a căror familie este actuala posesoare a picturii semnate de Nicolae Grigorescu. „

Pictura de azi m-a provocat sa iau in calcul posibilitatea existentei unor alte zeci, poate chiar sute de tablouri de valoare semnate de pictori romani din perioada interbelica sau de dinaintea primului razboi mondial, opere ce au luat calea exilului odata cu posesorii lor sau au fost traficate in perioada imediat urmatoare razboiului.

Ma intreb oare cate „colombine” zac nestiute prin case din tarile de cealalta parte a fostei „Cortine de Fier” iar actualilor posesori nici nu le trece prin cap ce mica avere se afla in rama tabloului innegrit de timp si praf pe care-l privesc zilnic si caruia nu-i acorda nici o importanta … ?

ultima ghicitoare de toamnă

Ieri am descoperit  pictura aceasta in culori ruginii.
M-am gindit sa o transform in material de lucru pentru noua postare :)
Nu stiu citi amatori de ghicitori au mai ramas prin sfera de influentaa acestui blog, insa sunt curioasa sa vad daca cineva va reusi sa-l identifice pe pictor.

ghicitoare


Un alt tablou dintr-o colectie particulara …
Nu voi da deocamdata nici un fel de amanunte; vreau sa va las placerea ca pentru citeva clipe sa intrati in pielea expertului prins in complicatul proces al identificarii si autentificarii unei opere de arta :)

Sa vedem cine se va incumeta sa inceapa expertiza, si mai ales sa vedem daca cineva va reusi sa gaseasca raspunsul corect la ghicitoarea de azi : cine credeti ca e autorul picturii?

pustiu de gânduri

 

S-ar putea să (nu) ştii cum e atunci când în zadar cauţi ceea ce ai gândit ieri, sau într-o joi – la apusul soarelui, şi în locul gândurilor de atunci să nu mai găseşti decât imensitatea unui pustiu vânturat de nisipul fin al uitării de sine.

Chiar de vei umple cu el toate clepsidrele existente în lume şi tot nu vei putea măsura clipa care te îndepărtează ireversibil de ceea ce, cândva, făcea cu adevărat parte din tine.

Eu ştiu să renunţ. E o calitate? E un defect?
… nu cred că interesează.

Pe gânduri – pictură de Nicolae Grigorescu (Muzeul Municipiului Bucureşti)