Iser vă invită la Palatul Romanit :)

Sala Iser, Muzeul Colecțiilor de Artă, București
*

În urmă cu două veri pașii m-au purtat și pe la Muzeul Colecțiilor de Artă din București, fostul Palat Romanit, o construcție impunătoare situată pe Calea Victoriei, ocazie cu care am fotografiat câteva opere de artă pe care le-am remarcat în zecile de încăperi străbătute fără grabă.
Spre surprinderea mea, foarte mulți turiști straini – dintre care am remarcat grupuri compacte de portughezi, coreeni si vorbitori de limbă spaniolă (nu mi-am putut da seama daca veneau din Spania sau din America Latina) – comentau cu glas scăzut tablourile, mobilierul, piesele de argintărie si bronz, covoarele și ghilimurile, obiectele decorative și bijuteriile.

Venisem la muzeu în special pentru a vedea obiectele de proveniență orientală din diferitele colecții și donații, sperând să descopăr și piese din Persia, însă surprizele s-au ținut lanț captivându-mă într-atât încât de abia când am ieșit afară în aerul fierbinte mirosind a asfalt încins am realizat că stătusem în muzeu patru ore !

Una din plăcutele surprize a fost întâlnirea cu câteva tablouri deosebit de expresive pictate de Iosif Iser.

Iosif Iser, pe numele său adevărat Iosif Isidor Rubinsohn, a fost un pictor și grafician român de origine evreiască.
A trăit in perioada 1881-1958, a studiat la Munchen și Paris, a lăsat posterității tablouri pe care casele de licitații le vând cu zeci de mii de Euro …

Iosif Iser și-a exersat pensulele în Dobrogea, la Balcic, în Spania dar și în Orient.
A pictat cu predilecție chipuri de tătari și tătăroaice, nuduri, arlechini și balerine.
Inițial pictura lui a fost tributară expresionismului însă cu timpul și-a dezvoltat un stil propriu marcat de culori mai luminoase și de contraste cromatice interesante. Aici aș putea exemplifica cu portretul de tătăroaică ce mi-a atras privirea din prima secundă în care am intrat în salon.
*

Iosif Iser, Tătăroaică
*

Portretul lui Barbu Lăutarul mi-a readus în minte versurile unui cântec pe care Radio-Televiziunea Română îl difuza uneori înainte de decembrie ’89:

Eu sunt Barbu Lăutarul
Starostele și cobzarul …

 

Iosif Iser, Barbu Lăutarul
*

Aveam în față un perete întreg plin cu Iser :) … un regal Iser.
*

*

Am privit fiecare tablou în parte, aș putea spune pixel cu pixel, deoarece nu o singură dată m-am convins că o cameră foto obișnuită nu poate reda toate detaliile și strălucirea unui tablou, dar mai ales nu poate reda sentimentul de bucurie care încearcă privitorul în fața unui tablou pe care se zăresc urmele lăsate de pensule sau mici particule de pigmenți.
*

 

Oricum, pe lângă picturile expuse în salon, piesele de mobilier se fac deasemeni remarcate. Lemnul lustruit, închis la culoare, cu curburi ce duc cu gândul la grația feminină, completează atmosfera solemnă a salonului.
Nu se putea să închei prezentarea fără să atrag atenția asupra superbului covor care are drept culoare dominantă o nuanță de verde ce ar putea „înverzi de invidie” gazonul oricărui stadion :)

Samuel Mützner … cu nostalgie și dragoste din Japonia


Samuel Mützner, Scenă cu japoneze
Muzeul Colecțiilor de Artă, București
*

Muzeul Colecțiilor de Artă din Bucuresti nu reprezintă din păcate o locație la fel de cunoscută ca Muzeul Național de Artă dar trebuie spus că aici ai surpriza să întâlnești opere  mai puțin mediatizate dar nu mai puțin valoroase :)
*


Samuel Mützner, Scenă cu japoneze (detaliu 1)

Muzeul Colecțiilor de Artă, București
*

Japonezele lui Samuel Mützner expuse aici au constituit un pretext pentru a trece în revistă portretele de inspirație niponă realizate de acest artist român ce provenea dintr-o familie de evrei.

Privind tabloul de la doar câțiva centimetri distanță simțeam cum pătrund în atmosfera japoneză zugravită în cuvinte de Arthur Golden în romanul „Memoriile unei gheișe”.
A trebuit să fotografiez fără blitz/flash așa că nu am reușit să surprind tonalitatea exactă a culorilor … mult mai luminoase decât au ieșit în aceste fotografii de amator.
*

Samuel Mützner, Scenă cu japoneze (detaliu 2)
*

Ce ar trebui să spun despre Samuel Mützner ?
Date complete puteți găsi în Wikipedia sau alte biografii de pe net. Totuși voi trece în revista câteva date  căci biografia acestui pictor, prin nenumăratele călătorii pe care le-a facut pe meridiane îndepărtate, exotice, nu reprezintă tocmai o biografie obișnuită.
*


Samuel Mützner, Japoneză cu umbreluță

*

Samuel (Samys) Mützner (1884-1959) a fost un pictor român cu o bogată activitate artistică în perioada interbelică, până în 1940 când a fost exclus din Sindicatul Artelor Frumoase și a fost marginalizat de către legionari,  redescoperit apoi după evenimentele din ’89, prețul lucrărilor lui urcând vertiginos la casele de licitații din România și din străinatate.  Din păcate însă în această perioadă au apărut pe piață și o serie de falsuri Mutzner care au fost vândute drept originale, cu buna știință a proprietarilor unor case de licitații.
Nu m-aș mira deci dacă aș afla că cea mai mare parte a tablourilor lui Darius Vâlcov ar fi falsuri căci pe piața românească de artă își desfășoară activitatea rețele de falsificatori pentru „fraieri cu bani mulți și puține cunoștinte de artă”.
*


Samuel Mützner, Micuța japoneză

*

Pictorul a studiat inițial la Școala de Belle Arte din București (avându-i printre alți profesori pe George Demetrescu – Mirea) apoi trei ani la Academia Regală Bavareză de Artă din München.
In 1903, la doar nouăsprezece ani, pleacă la Paris pentru a studia la celebra Academie Julian pe care o va absolvi in 1908.

Prima expozitie din România în 1906 va fi urmată de o alta după aproape șase ani, la Ateneul Român, cu tablouri inspirate din călătoriile efectuate în Algeria și Franța.
*


Samuel Mützner, Două gheișe

*

Gustul pentru călătorii pe meleaguri îndepărtate îi va indrepta pașii spre Grecia, Algeria, Tunisia si Japonia (1912-1915), Ceylon, China, Coreea, Oceania, America de Sud
Cel mai mult timp a ancorat în Venezuela, la Caracas și pe insula Margarita (1916-1918), iar în acest răstimp a pictat o serie de tablouri pe care le-a expus ulterior la Club Venezuela și apoi în România.
O altă serie de lucrări va fi inspirată de Balcic. Balcicul … acest punct de intalnire al pictorilor români din perioada interbelică și orașul de suflet al Reginei Maria.
*


Samuel Mützner, Japoneză cu chimono

*

Interesant e faptul că cel mai vechi tablou din colecția Muzeului de Artă Contemporană din Caracas îi apartine lui Samuel Mützner :)
Se intitulează Peisaj din Macuto și a fost realizat în 1918.

La întoarcerea în România se căsătorește cu pictorița Rodica Maniu, sora poetului Adrian Maniu.

Mă reîntorc la tablourile inspirate de Japonia, la delicatele japoneze cu umbreluțe, evantaie, kimonouri si părul strâns în cocuri ce dezvelesc gâturi senzuale, ca niște lujeri de floare, acoperite parțial de mătăsuri moi ce îndeamnă parcă la mângâieri visătoare.
*


Samuel Mützner, Scenă japoneză

*

Dintre toate picturile de inspirație japoneză această scenă cu o tânără mamă și doi copii parcă îmi place cel mai mult.
*


Samuel Mützner, Japoneză

*
Tabloul acesta îmi reamintește faptul că în pictura vestică și în special în cea europeană dintre anii 1850-1900 a existat un curent numit japonism.
Pictori azi celebri și-au găsit inspirația în țara cireșilor înfloriți, a gheișelor și templelelor shintoiste. Îi amintesc aici pe van Gogh, Claude Monet, Degas, Renoir, James Tissot, Gauguin, Toulouse-Lautrec, Marie Cassatt, Whistler, Edouard Manet, Alphonse Mucha,  George Hendrick Breitner  și Nicolae Tonitza sau chiar Gustav Klimt și Odilon Redon.

*


Samuel Mützner
, Neintitulată
(vândută de  Rago Arts and Auction Center, Lambertville )
*

Nu se putea ca lumea gheișelor să nu-l fi atras pe Samuel Mützner :), căci e imposibil să le vezi pe stradă sau în parcuri, așa cum le-a văzut de sute de ori tânărul pictor român, și să nu te farmece fragilitatea lor de porțelan.
*


Samuel Mützner, Japoneze în templul din Kitano

*

Încet încet mă apropii de un punct fierbinte : picturi falsificate semnate Mützner. Se pare că pe piață există o adevărată invazie de astfel de picturi. Am înțeles că unele reprezintă de fapt tablouri repictate (deci falsificate) ce au ca suport  studii sau tablouri neterminate executate de Mützner.
Nu știu de ce mă îndoiesc de faptul că următorul tablou ar fi întradevăr un Mützner original … iertată-mi fie părerea de persoană fără nici un fel de studii legate de artă :)
*


Samuel Mützner
, Japoneză
(vândut de Louiza Auktion & Associés, Brussels )

Pot spune că am râs, un râs amar evident, când am luat cunoștință de faptul că cineva a executat un fals având la bază un alt tablou fals ce s-a vândut drept original Mützner. Ca la noi la nimenea !
Oare să fie noii îmbogățiți ai societății românești, sau de aiurea, atât de ahtiați după opere de artă ce poartă semnături celebre încât să fie în stare să-și plătească snobismul cu zeci de mii de Euro sau să-și investească banii în tablouri de proveniență dubioasă?
Se pare că da căci experiența o demonstrează din plin.

fals Samuel Mützner … deși apare pe situl wikiart
(citește mai multe aici )
*

Alte tablouri realizate de Samuel Mützner pot fi vizionate la următoarele adrese :
http://artindex.ro/2012/05/16/mutzner-samuel-2/
http://vereda.ula.ve/wiki_artevenezolano/index.php/M%C3%BCtzner,_Samys

2014


Ion Țuculescu, Vas cu flori

Muzeul Colecțiilor de Artă, București
***

Bine ai venit ! Bun sosit 2014 … pentru ca te asteptam :)
Imi vei fi tovaras de drum pentru urmatoarele 365 de zile, sper. De aceea mi-ar place sa fii un tovaras la fel de incredere ca 2013.
In final iti voi rasplati fidelitatea daruindu-ti un an din viata mea.

 

când …

Shizuko Onda - Bucharest.jpg
Shizuko Onda, lucrare plastică tridimensională în sticlă
Muzeul Colecțiilor de Artă, București

 

Când întâlnești sufletul pereche nu mai acționezi calculat, nu mai flirtezi după regulile bine știute.
În incandescența trăirilor ordinea interioară se topește, devine amorfă, ca apoi să se remodeleze într-o nouă ipostază.
În mod instinctiv faci lucruri ciudate, cărora te grăbești să le găsești o scuză, sau cel puțin o explicație neconvingătoare … lucruri ciudate dictate parcă de undeva pe o lungime de undă ce înainte îți era inaccesibilă.