… în stil renascentist

Azi dis-de-dimineață m-a cuprins așa o stare, o nevoie mai bine zis, de a crea ceva din nimic ;)
Tot căutând prin foldere o imagine de start, și negăsind nimic mulțumitor pentru nebuloasa din capul meu, mi-am zis că e mai bine să renunț.
Dar imediat m-am răzgândit și am dat click pe o fotografie pe care o mai prelucrasem anterior, folosind-o și ca imagine de start pentru noul meu blog.

Pot spune că-mi place efectul pictural obținut.
Voi mai încerca prelucrări foto în această manieră mai ales că de azi înainte voi avea mai mult timp la dispoziție deoarece mi-am anulat toate planurile de vacanță ;)

Mă simt liberă știind că nu trebuie să mai plec undeva.

doamna cu fumuri

(manechin Dada în București)
„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„

Doamna cu fumuri o țintuia cu privirea pe Fata care și-a luat lumea în cap. Amândouă suportau căldura caniculară a unei zile de iulie îmbrăcate în haine de celuloid.
Dar spre deosebire de colega ei de tortură, Doamna cu fumuri nu dorea să evadeze.
Ea părea să suporte tot … ierarhiile sociale, regulile de conviețuire, conversațiile din politețe, zâmbetele de complezență, canoanele, legile, consilierii de imagine, furtul intelectual la cel mai înalt nivel, șabloanele, vorbele goale, promisiunile făcute de oameni slabi care se cred puternici, Don Juanii, reclamele TV, frișca cu gust de cremă de ras, Pokemonii, promoțiile, reducerile de preț, majordomii cu stele pe umăr, sentimentele sufocate de masca superficialității, teroriștii, maneliștii, florile fără miros care rezistă mult timp, lipsa de finețe, voucherele, lipsa de imaginație, emisiunile de știri, persoanele atotștiutoare, gropile din asfalt, genele false, complimentele false, ….

Doar în aparență. În realitate însă Doamna cu fumuri nu doar că nu suporta toate acestea dar le disprețuia cu fiecare gură de fum proaspăt inhalat. Le disprețuia și în felul ei lupta, căci ea alesese să rămână.
Nu puțini erau cei ce i-au simțit lama rece a fumului care le-a tăiat de la bază piramida snobismului sau le-a poluat aerele aristocratice cu iz de mahala ce persistau în comportamentul, exprimarea și aspectul lor exterior chiar la ani buni după ce ajunsesră în lumea așa-zis bună a orașului.
Doamna cu fumuri  fusese dintotdeauna o luptătoare … și așa își dorea să rămână, până ce viața-i va ajunge la filtru.


Eva cu scaun la cap

*

„Eva cu scaun la cap”… așa am fost tentată să numesc acest manechin din seria dadaistă; și deci l-am numit.
Eva cu scaun la cap ar părea la prima vedere opusul Fetei care și-a luat lumea în cap.
Mărturisesc că mărul, pe jumătate stricat, l-am observat de abia acasă atunci când am descărcat fotografiile pe hard.

„Eva cu scaun la cap” lasă impresia că ar fi acceptat multe din șabloanele existenței; lasă impresia să se fi cumințit în bună măsură, să i se fi supus unui Adam generic posesor al unui cont cu suficiente zerouri care sa-i satisfacă apetitul pentru shopping, ședințe speciale la saloanele de frumusețe și accesul la party-uri exclusiviste unde atle Eve, asemeni ei, dublau unul și același rol.

Eva se convinsese că 99.99% din bărbați pot fi învinși cu o singură armă : frumusețea. Doar pentru o infimă parte ar fi nevoie de o alta, cea a inteligenței.
Ori ea se săturase de victorii facile. Așa că prefera să iasă la shopping ;)

 

fata care și-a luat lumea în cap ;)

fata care si-a luat lumea in cap.jpg

*

În apropiere de Muzeul Național de Artă din București am descoperit un spațiu deschis în care artiștii avangardiști și non-conformiști își expun lucrările.
Am numit acel loc Oaza Dadaistă pentru că săptămâni de-a rândul el a fost gazda unor lucrări de artă vizuală născute în spiritul Dada.

Acolo am înțeles de ce arta dadaistă este iubită în lumea occidentală și de ce, inexplicabil la prima vedere, este parțial ignorată la noi.
Oare câți din compatioții noștri stiu cine a fost Tristan Tzara și ce a însemnat dânsul pentru cultura românească și cea universală ?

Nu voi face aici teoria bățului de chibrit dar vreau să spun că am și acum în fața ochilor plăcerea de pe chipurile turiștilor străini în timp ce priveau manechinelor înfășurate în folii de celofan stropite cu vopseluri multicolore sau colajele ce însoțeau textul manifest al curentului dadaist.

Turiști francezi, greci, polonezi, britanici, israelieni, spanioli și germani comentau cu încântare lucrările improvizate expuse sub cerul liber.
Interesant că, la câteva zile, manechinele sufereau transformări succesive. Li se scoteau sau li se adăugau accesorii, li se schimba machiajul, li se modifica poziția corporală …

Prizonieră în acea oază, Fata care și-a luat lumea în cap aștepta un moment prielnic pentru a evada.

Nu mai suporta ierarhiile sociale, regulile de conviețuire, conversațiile din politețe, zâmbetele de complezență, canoanele, legile, consilierii de imagine, furtul intelectual la cel mai înalt nivel, șabloanele, vorbele goale, promisiunile făcute de oameni slabi care se cred puternici, Don Juanii, reclamele TV, frișca cu gust de cremă de ras, Pokemonii, promoțiile, reducerile de preț, majordomii cu stele pe umăr, sentimentele sufocate de masca superficialității, teroriștii, maneliștii, florile fără miros care rezistă mult timp, lipsa de finețe, voucherele, lipsa de imaginație, emisiunile de știri, persoanele atotștiutoare, gropile din asfalt, genele false, complimentele false, ….

Dar cu toate astea Fata care și-a luat lumea în cap avea un chef nebun de viață … pe care, deși dorea, nu și-l putea explica ;)
*

fata care si-a luat lumea in cap 2.jpg

roșcata de la Promenada Shopping Center

 

 

Ciudat cum de unele manechine, în ciuda vestimentațiilor anoste, atrag ca un magnet privirea.
Unele au o aură aproape umană ce te face să le zâmbești puțin complice, să le saluți poate, sau, de ce nu, să le destăinui în gând ceea ce nu poți spune cu voce tare nimănui de lângă tine.
Dar rareori se întâmplă ca cineva să le inventeze un trecut.

Pe mine Roșcata de la Promenada Shopping Center m-a făcut sa-i inventez nenumărate trecuturi.
O vedeam când ca pe o femeie de afaceri proaspăt lansată pe piața mobilierului multifuncțional, când ca pe o conștiinciosă studentă ce-și scrie lucrarea de masterat, când ca pe soția unui corporatist plin de ifose, când ca pe fiica unui scriitor de succes …

De fiecare dată mă izbea aerul ei îndârjit, seriozitatea privirii reci sub lumina violacee a neoanelor, buzele senzuale ce contrastau cu fruntea înaltă în spatele căreia parcă vedeam cum un creier eficient procesează ritmic toate informațiile, iar sub rochia neagră și lungă, ca de călugăriță, aveam senzația că se ascunde o inimă adevărată ce nu filtrează în nici un fel sentimentele.

Abia la sfârșit îi observam părul roșcat ce-i ascundea parțial chipul de privirile indiscrete ale cumpărătorilor.