culori în octave


Lin Feng Mian – Fata cântând la pi-pa

 

Lin Fengmian (Lin Feng Mian)  reprezinta  o descoperire de-a mea de data relativ recenta.
In perioada sarbatorilor de iarna din 2010  i-am privit in premiera un tablou … un tablou in nuante  de octombrie.
Culorile lui Fengmian mi-au aprins curiozitatea, asa ca am inceput sa caut. Surpriza descoperirilor mi-a amplificat dorinta de a-i descoperi picturile  caci doar prin picturile sale pot intelege cine a fost chinezul acesta cu nume muzical ce a trait aproape un secol.

Planuiesc sa-i dedic o rubrica speciala aici pe blog.

Anterior am prezentat-o pe suava doamnă ce cântă la lăută intr-un peisaj autumnal.
Tot acolo am dat si cateva repere biografice. Deci nu le mai repet deoarece nu am de gand sa-i relatez  biografia.

Va voi lasa in compania doamnelor si a instrumentelor muzicale  :)

Am deschis blogul cu o fata ce se acompaniaza  la pi-pa, o lauta chinezeasca cu o vechime de doua mii de ani.
Il voi continua cu o alta tanara doamna ce canta la guqin, un fel de zitera cu sapte corzi veche de trei mii de ani.

Lin Feng Mian – Doamnă cântând la guqin

Instrumentul din bratele fetei in albastru e usor de recunoscut:  mandolina.

Lin Feng Mian – Tânară în albastru cu mandolina

 

Urmatoarea pictura m-a surprins intrucatva deoarece nu stiam ca in unele provincii chineze flautul reprezinta un instrument predilect al reprezentantelor sexului frumos. Imi inchipuiam ca, asemenea femeilor din alte tari asiatice, chinezoaicele au fost educate sa cante doar la instrumentele cu coarde, nu si la cele de suflat sau  de percutie.

Lin Feng Mian – Flautista

 

Transparenta, griurile stralucitoare, fumuriul mat, ceata, argintiul discret, misterul, melancolia, finetea, muzicalitatea … iata doar cateva din reperele  tablourilor lui Lin Fengmian.

Lin Fengmian a pictat peisaje, pasari, portrete feminine si naturi moarte, dar,  in acelasi timp, a realizat nenumarate desene si crochiuri pentru costumatii de opera, balet si dans clasic chinez.
S-a spus despre pictura lui ca ar fi extrem de muzicala.  Afona fiind intaresc la randul meu afirmatia criticilor :) … caci efectiv imi suna in timpane acorduri muzicale in timp ce-i privesc tablourile.

Criticii de arta contemporani  artistului, la cei din tara lui de origine ma refer, si-au exprimat rezerve in a-l considera pe Fengmian drept pictor chinez, caci, in viziunea lor, el ar fi fost in mare proportie  pictor vestic.
E adevarat ca tehnica picturala e mai cu seama expresionista, ca foloseste elemente din pictura europeana – si nu-i de mirare deoarece isi facuse studiile de arta la Paris – dar hai sa fim seriosi … orice european sau american cu o cultura medie, atunci cand ii priveste in premiera peisajele si naturile moarte, fara sa cunoasca numele artistului, intuieste ca autorul vine din indepartata China.

Au trebuit sa treaca cateva decenii pana cand comunistii sa-l puna pe Lin Fengmian acolo unde ii era locul si sa-l ‘legalizeze’  drept primul pictor modern din istoria artei chineze.

In finalul blogului atasez o melodie veche cantata la instrumentele prezentate aici.

 

 

Doamnele lui, invesmantate in matasuri catifelate ca aripilor fluturilor, sau transparente si vaporoase ca niste aripi de libelula, vor fi invaluite de acorduri la fel de catifelate si vaporoase.

 

viitorul e o cotitură ilogică a prezentului

 

Lin Fengmian – Pasari toamna

 

 

De pe blogul lui Cristian Cocea am aflat ce surprize ar putea sa ne rezerve viitorul … desi sunt cam sceptica in privinta lor.
Tot acolo am descoperit o definitie.
„Viitorul e continuarea logica a prezentului” – spunea Isaac Asimov.
Azi am un chef nebun sa-l contrazic pe Asimov :).  Eu spun ca viitorul e cotitura ilogica a prezentului.

Viitorul incepe atunci cand nu-l preconizezi, cand nu esti in masura sa-l primesti, cand fugi inspre trecut fara sa-ti dai seama ca trecutul te asteapta in viitor.

doamnele cu lăută

 

 

Julius Schnorr von Carolsfeld (1794-1872)
Klara Bianca von Quandt

Azi nu voi face mare risipa de cuvinte, nu pentru ca as fi presata de timp … si sunt :)
Voi lasa imaginile sa vorbeasca in locul meu.
Doamnele cu lauta  ofera o companie mai placuta decit pot oferi eu.

Prima doamna a fost pictata de Julius Schnorr von Carolsfeld, un pictor german nu foarte cunoscut.
Se zice ca portretul Klarei von Quandt are la baza o pictura de Raphael,  Ioana de Aragon.
Ceea ce-mi place mie la acest tablou e felul in care pictorul a reusit sa redea textura vesmintelor si privirea inghetata a tinerei aristocrate.

Aleksei Tivetsky – Rondo Venezia
Aleksei Tivetsky e un artist rus contemporan specializat in restaurarea tablourilor vechi.
Timp de mai bine de doua decenii restaureaza tablourile maestrilor epocii medievale, pina cind, intr-o zi, ii vine ideea sa picteze in stilul lor dar apelind la tehnici picturale moderne.
Rondo Venezia ma poarta cu gindul in Italia, la Botticelli.

Henri Matisse (1869-1954) 
The Lute (colectie particulara)
Cind spun Matisse, invariabil, ma gindesc la Lydia Delectorskaya.
Tabloul lui nu are nevoie de o prezentare pompoasa. Se cere doar privit. Iar privirea se scufunda in oceanul rosu al decorului in acelasi ritm pasional cu care sunt atinse strunele lautei.

Lin Fengmian (1900-1991)
Lady Playing Lute
Doamna lui Fengmian e de un rafinament aparte.
Au miniaturistii si pictorii chinezi „un nu stiu ce” ce face sa mi se stringa inima.
Lin Fengmian e considerat  pionierul picturii moderne chineze. A stiut sa combine elemente ale artei vestice cu cele ale picturii chineze traditionale, iar ceea ce a iesit  merita toata admiratia, atit pe cea a vesticilor cit si pe cea a esticilor.
Citindu-i biografia m-am revoltat de mai multe ori.
In timpul razboiului sino-chinez i-au fost distruse unele tablouri. Revolutia culturala i-a scos din circuit si i-a distrus altele.
Denuntat de comisarii comunisti ce vedeau in arta lui germenele decadentei, pictorul ia hotarirea ca sa-si distruga singur picturile.
Le arunca in toaleta si trage apa peste ele.
No comment :(
Voi incheie fara nici un fel de explicatii …

Sir Frank Dicksee – Duetul (detaliu)