Katâyoun Rouhi
( lucrare din seria Vers le non-où )
*
De la Rumi la Rouhi … așa s-ar fi putut intitula expoziția de artă grafică a pictoriței iranience Katâyoun Rouhi găzduită în 2010 de galeria de artă pariziana Taïss.
In realitate expoziția a purtat ca titlu o expresie aleasă din Ars Poetica lui Horațiu: Ut Pictura Poesis (cum e pictura așa e și poezia).
În pictura acestei artiste din Iran, legătura dintre cuvânt (partea invizibilă) și formă plastică (partea vizibilă) devine evidentă cu fiecare lucrare în parte.
Poate că ar trebui să vorbesc mai mult despre pictorițele din Iran, căci sunt destul de multe și talentate, și astfel să admire și cei care îmi vizitează din când în când blogul opere de o altă factură spirituală.
Katâyoun Rouhi nu este la fel de cunoscută în Iran precum Iran Darroudi sau Shirin Aliabadi, cărora le-am dedicat postări ample, dar în Franța și-a făcut un binemeritat renume.
Succesele repurtate de tablourile ei la diverse case de licitații i-au sporit in mod nemijlocit faima.
Pentru început câteva date biografice absolut necesare pentru a poziționa în timp și spațiu invitata de azi a blogului meu .
Katâyoun Rouhi
(lucrare din seria Ut Poesis Pictura )
*
Katâyoun Rouhi s-a născut in decembrie 1965 în Teheran și imediat după absolvirea liceului a plecat peste hotare să-si continue studiile. După un scurt popas in Elveția, la École des Beaux-Arts din Lausanne, pleacă în Franța. Aici s-a căsătorit cu artistul plastic Patrick Outil și împreună au o fată.
Katâyoun Rouhi a absolvit in 1989 École des Beaux-Arts din Paris iar în 2003 și-a dat doctoratul cu teza intitulată „Esthétique et Sciences de l’art”.
Opera ei, aparent simplistă pentru privitorul vestic, conține simboluri preluate din poezia și mistica iraniană.
Tema majoră a lucrărilor ei, până în 2011, l-a constituit fetița care scrie sau merge printre copaci.
Acest motiv, reluat obsesiv, mi-a atras de la bun început atenția, mai ales că am o slăbiciune pentru picturile care prezintă personaje văzute din spate ;)
*
Katâyoun Rouhi
(lucrare din seria Ut Poesis Pictura)
*
Omul și copacul, inelele copacului și vârstele omului, frunzișul și anii, frunzișul și cunoașterea, vârsta și cunoașterea, copacul și hârtia pe care sunt tipărite cărțile, drumul printre copaci și drumul vieții, negrul ce semnifică întunecimea spirituală și lumina ce pune în evidență culorile vii atunci când drumul se apropie de sfârșit, atunci când cunoașterea iluminează ființa umană … acestea si multe altele pot constitui tot atâtea porți prin care se poate pătrunde în universul artistic creat de artista iraniancă.
Copacul poate avea semnificații multiple: Copacul Vieții, Copacul Cosmic, Copacul Cunoașterii, arborele genealogic, arborele care i-a dat Evei fructul păcatului …
*
Katâyoun Rouhi
(lucrare din seria Vers le non-où)
*
Criticii de artă, atunci când iau în discuție lucrările ei, folosesc expresii ca alegoria cuvintelor, introspecția sinelui, poezie picturală, …
Pe mine însă picturile ei fac să mă gândesc la lucrurile ascunse dincolo de cuvinte, la lucrurile ascunse dincolo de imaginea brută, lucruri pe care le intuiești în parte și nu le înțelegi niciodată pe de-a-ntregul … fac să mă gândesc la matricea spirituală a ființei, la singularitatea și unicitatea Egoului, la mereu actualele întrebări :„Cine sunt eu?”, „Cine ești tu?”, „Ce ne unește și ce ne desparte?”
*
Katâyoun Rouhi
(lucrare din seria Vers le non-où)
*
Aș dori să mai fac cunoscut un lucru. Katâyoun Rouhi a publicat în 2010 „L’ontologie du lieu” la editura Harmattan din Paris, o carte interesantă care ajută într-o mare măsură la interpretarea operei ei.
Ontologia – ramură a filozofiei care studiază trăsăturile, bazele și principiile existenței – reprezintă pentru mine un câmp aproape alb.
Poate dacă aș fi găsit și aș fi citit cartea aș fi scris altfel această postare. Aș fi interpretat mult mai complex picturile înserate în textul de față.
Deoarece nu am citit cartea singurele corelații pe care le pot face izvorăsc numai din ceea ce îmi comunică fiecare tablou în parte.
Chiar de la primele lucrări ale lui Katâyoun Rouhi, popularizate în blogosfera de limbă persană, am știut că fetița care scrie și merge printre copaci nu e intotdeauna o fetiță.
Înainte ca vreun critic să-și dea cu părerea, și inainte ca autoarea să picteze tablourile care dezvăluiau enigma acelei fetițe generice care tot scrie și merge fără oboseală pe drumul străjuit de copaci, am remarcat un lucru care m-a făcut să înțeleg gândul ascuns al pictoriței.
În unele tablouri copacii sunt fie desfrunziți, fie nu sunt „tatuați” cu caligrafiii persane scrise pe de-andoaselea spre a nu putea fi citite, fie întreg fundalul e dominat de culoarea neagra.
Acestor tablouri le-am asociat vârsta fragedă, lipsa de experiență, necunoaștere, incertitudinea …
În alte tablouri copacii fie au frunzișul verde, fie tot șirul de copaci e scris, fie afară e lumină sau fie că fetița îmbrăcată în haine colorate se apropie de finalul drumului.
De abia atunci când își întoarce capul realizăm că nu e vorba de un copil ci de o femeie adultă. Iar această femeie cu fața adultă, dar cu aspectul unui copil, e însăși Katâyoun Rouhi.
*
Katâyoun Rouhi
( lucrare din seria Vers le non-où )
In final cateva precizări făcute de autoare.
„En m’interrogeant sur le statut de l’image, et ce qu’elle pourrait représenter en tant que premier support de la peinture, je confronte constamment la face réelle d’une représentation, avec la vérité cachée de cette même image représentée. Ceci en mettant une même image en épreuve avec la part de l’ombre qui la sépare de la lumière, de ce qui existe concrètement.
Dans ma peinture, je façonne la singularité de l’être, par le biais de sa mémoire, dans un jeu où l’image, aussi bien dans la manière de sa réalisation que dans ce qui pourrait être une approche du côté du spectateur, s’impose dans un processus de l’ordre du dévoilement.”
„The pictoriality of painting and the orality of poetry come across one another in my work and resonate together. It is concerned with the poësis of painting, its very beginning, and searches for the essential link between poetry and representation. I say that I paint poems. They tell me about my painting and present in a graphic way what my painting attempts to reveal through visual signs.
I make out a singular being in my paintings. This singularity is achieved through his memory in a kind of game where the image gradually appears. It comes into existence by the way it is made, thanks to the closeness of the viewer.”
Katâyoun Rouhi
(lucrare din seria Ut Poesis Pictura)
*
Ar mai fi de spus faptul că în limba persana/farsi cuvântul rouh (روح), de la care derivă și numele de familie al artistei, înseamnă suflet, spirit ….
Rezonanțe Imposibile 
