dacă e octombrie … e Levitan

Nenuphar-Levitan-Kustodiev-Galery-Astrakhan.jpg

Isaac Levitan, Nenuphars (1895 ?)
The Kustodiev Picture Gallery, Astrakhan, Russia

 

Da, e octombrie :)
Deci ce pretext mai convingator as putea gasi pentru a-l aduce in prim plan cu Isaac Levitan?
Dar nu e nevoie de nici un pretext pentru că un artist ca Levitan se impune tacut, fara sa faca vâlvă prin mass-media, fara sa agite spiritele la casele de licitatii.

Levitan are meritul de a-mi fi dirijat atentia spre ceea ce nu-mi plăcea : peisajele.
El e totodata si pictorul care a stiut sa picteze ceața, ori ceața e fenomenul natural de care ma simt legata dintotdeauna.

Octombrie aduce in dar o doza de reverie. Cuvintele se aseaza singure in propoziții si nu-i de mirare că faptul  de „a scrie” mi se pare un lucru strain venit din afara mea.
Octombrie e un mesaj duios in picaturi de ploaie, dactilografiat ritmic pe frunze arămii purtate colo de colo de catre un vânt bezmetic cu pas de indragostit.

Exista directii ciudate in noi, antagonice propriei stari de bine, ce actioneaza in sensul producerii de entropie, transformand ordinea in dezordine, dezordinea in haos si haosul intr-o mare de melancolie.

E din nou octombrie. Un alt octombrie. Si eu sunt acum o alta … dupa cum bine stii.

 

levitan-lake-eventide-The-Russian-Museum-Sankt-Petersburg.jpg

Isaac Levitan,  Lake Eventide (1890s)
The Russian Museum, Sankt Petersburg

albastru de octombrie

Există multe nuanţe de albastru, însă pentru a o vedea pe cea propusă azi va trebui să dau o fugă până în Siberia.
Mă voi opri preţ de câteva minute la Muzeul de Artă din Omsk, oraş al gheţurilor, dar în care, vara, temperaturile pot depăşi +40C.

Cum de am ajuns aici?

Povestea începe în copilărie. Pe atunci mă întrebam cine să ştie să picteze ceaţa.
…  după ani şi ani l-am descoperit pe Isaac Levitan.

Afinitatea mea pentru peisajele lui a fost instantanee şi tulburătoare iar senzaţia de deja vu, ce se accentua cu fiecare nouă pictură descoperită, nu mi-o puteam explica în nici un fel. Aşa că am renunţat. La căutatul explicaţiilor  vreau să spun  … căci la picturile lui nu cred că voi renunţa vreodată.
În ele, picăturile acelea de sânge slav ce-mi dau peste cap calmul teuton şi resemnarea  mioritică, îsi astâmpără reverberaţiile.

Câteva repere biografice din viaţa pictorului le-am prezentat în înserările lui Isaac Levitan, deci nu are rost să le repet.

Isaac Levitan (1860-1900) e considerat  cel mai fin peisagist rus şi se zice ca a reuşit performanţa de a sublima în culoare literatura lui Cehov şi muzica lui Ceaikovsky.

Nu degeaba s-a spus că peisajele lui sunt lirice :)
Liric e şi cerul din pictura expusă la Omsk.  Pastelul pe hârtie din blogul de azi, intitulat Autumn.The Manor, a fost făcut in 1894.
Aceasta nuanţă mai specială se numeşte albastru cerulean. Americanii însă prefera denumirea de Kentucky blue.

E nuanţa cerului de octombrie  deasupra pădurilor de mesteceni şi fagi.
E cerul în care s-a absorbit întreaga mea copilărie.
Jos am rămas eu şi o mână de sentimente ne(a)dresate, mai tăioase ca lama unei săbii de cruciat.  De aceea nu vreau ca cineva să se apropie prea mult de mine.  Uneori nici măcar distanţa nu poate garanta siguranţa.  Distanţa nu garantează nimic.

…  frunzele brumate căzute la rădăcina copacilor împrăştie un miros jilav, pe care, după ani, la mii de kilometri distantă, îl simt prin toţi porii sufletului … şi-l inspir :)

cine ştie să picteze ceaţa ?


Dintotdeauna mi-a placut ceaţa :)
De ce mi-a placut? … nu as putea da un raspuns logic si precis. Pur si simplu traiesc cu impresia ca se potriveste ca o manusa cu felul meu de a fi.

In copilarie ma intrebam daca exista cineva care poate sa picteze ceaţa :)
Intrebarea a ramas suspendata undeva in mansarda mintii mele pina in ziua in care am descoperit peisajele cu ceaţă pictate de Isaac Levitan.

In acel moment am inteles ca nu oricine poate picta ceaţa si nu e intimplator faptul ca cei mai multi pictori prefera sa picteze rasarituri si apusuri de soare, peisaje cu paduri sau tarmuri de mare, si ca sunt rari pictorii care s-au incumetat sa aduca ceaţa pe şevaletul lor.

Am deschis blogul de azi cu un tablou executat in 1899 de Isaac Levitan, tablou ce se afla la Muzeul Rusesc/The Russian Museum din Sankt Petersburg, Rusia.

Trebuie sa dau niste explicatii succinte referitoare la acest muzeu deoarece deseori este confundat cu Muzeul Ermitaj, fiindca ambele se gasesc amplasate in acelasi oras.

Muzeul Rusesc a luat fiinta in anul 1895 printr-un decret al tarului Nicolae al II-lea. Fondul de arta picturala a avut la baza mai multe tablouri donate de Muzeul Ermitaj si de Academia de Arte Frumoase din Rusia.

In anul 1898 muzeul isi deschide portile pentru publicul de rind devenind de-a lungul timpului cel mai important muzeu de arta rusa deoarece aici sunt gazduite in exclusivitate operele pictorilor rusi.

La ora actuala lucrarile sunt expuse in patru cladiri diferite :

Palatul Mikhailovski, Castelul Mikhlailovski, Palatul de Marmura, Palatul Strogonov.

Anterior am vorbit pe larg despre Isaac Levitan, cel mai fin peisagist rus.

http://exergy33.blogspot.com/2008/10/inserarile-lui-isaac-levitan.html

 

Curiozitatea mi-a fost stirnita suficient de mult pentru a incepe sa hoinaresc pe net in cautarea altor artisti ce au incercat sa picteze ceaţa.

Asa am descoperit citeva tablouri de Joseph William Turner si Edouard Vuillard … insa din punctul meu de vedere nici unul din ele nu are expresivitatea lucrarilor lui Levitan.

Voi incheia blogul de azi cu un text scris cu mai mult timp in urma, inainte de a-l descoperi pe cel ce a stiut sa picteze ceaţa pe gustul meu :)

Sunt cîteva lucruri în Natură pe care nu m-aş sătura niciodată să le privesc … picaturile de ploaie, ceaţa, lanurile de grîu verde răvăşite de vînt, mugurii pregătiţi parcă să plesnească în amurgul unei zile de aprilie, puful alb de păpădie gata să-şi ia zborul la cea mai mică adiere, … toamna cu dealurile ei acoperite de livezi şi vii , … valurile mării – mai cu seamă inainte de a se iţi o furtună …

Dacă cineva m-ar întreba de ce-mi place ceaţa i-aş spune pentru că e singurul lucru care poate amplifica tăcerea.

Respirînd ceaţa gîndurile-mi devin surde, dorinţele mute … Iluzia zilei de mîine mă părăseste pe neaşteptate pentru a face loc unei linişti electrizante de cîteva secunde, timp în care pot asculta cum ţi se prelinge zîmbetul printre genele pe jumătate închise.

… te rog nu zîmbi. :) Nu vreau ca iarăşi să-mi spargi tăcerea.

6februarie ’07

 

înserările lui Isaac Levitan

 

 

Voi incheia prima serie din ciclul Frumoasele Estului cu un pictor foarte cunoscut in Rusia si foarte iubit de catre rusi.
Nu, nu e vorba nici de Kandinsky, nici de Malevich si nici de Marc Chagall, insa despre acestia trei voi vorbi cu siguranta in viitor.
Astazi ma voi opri la Moscova, nu la Muzeul de Arte Frumoase Pushkin, muzeu foarte vizitat de turistii straini, ci la o galerie in care sunt expuse doar operele pictorilor rusi.
Este vorba de Galeria Tretyakov, locul in care turistul vestic ramine pur si simplu hipnotizat de ceea ce vede, pentru ca ceea ce vede ii depaseste puterea de imaginatie.
La Galeria Tretyakov poti simti pulsul si caldura picturii ruse, reverberatiile evenimentelor istorice si pasiunile unor personaje prinse in povesti de dragoste necunoscute vizitatorului de rind.
Dar astazi nu vreau sa vorbesc despre nici una din aceste povesti.
Azi vreau sa dezvalui universul unui pictor cu un nume foarte muzical : Isaac Levitan.
Numele ii tradeaza originea evreiasca, insa pictura lui nu poarta nici o amprenta religioasa.
Sau mai degraba se poate spune ca artistul a venerat frumusetea Naturii, despre care el insusi afirma ca e frumusetea ultima si fara de granite a lumii.
Isaac/Isaak Levitan e considerat drept cel mai important pictor peisagist rus si se zice ca el a reusit performanta de a sublima in culoare literatura lui Chehkov/Cehov si muzica lui Tchaikovsky/Ceaikovsky.
Nu degeaba s-a spus ca peisajele lui sunt lirice :)
S-a nascut pe 30 august 1860 intr-o mica localitate din Lituania in familia unor evrei educati dar fara posibilitati materiale.
Ramine orfan de ambii parinti si este nevoit sa-si duca zilele de azi pe miine dormind cind in casa unor rude, cind in clasele goale ale scolii unde invata, cind prin podurile unor cladiri publice.
O perioada a fost gazduit de portarul scolii in mica lui camera de paza.
Datorita talentului si a rezultatelor bune la invatatura el a fost scutit de la plata taxelor scolare.
Isac Levitan a avut un caracter de fier raminind fidel talentului si chemarii artistice pe care o avea.
Reuseste sa faca studii de arta si chiar de la prima expozitie la care participa i se recunoaste talentul.
Succesul artistic, dar si cel financiar, nu intirzie sa apara.
Picteaza cu predilectie peisaje: paduri, lacuri, munti, cimpuri, dealuri inzapezite, riuri, copaci infloriti … nimic spectaculos la prima vedere. Dar le picteaza in asa fel incit privitorul isi regaseste linistea sufleteasca doar privindu-le.
Tablourile ii sunt foarte apreciate, in special de catre intelectualii rusi. Multe familii de intelectuali, ce au parasit Rusia dupa revolutia bolsevica din Octombrie, au luat cu ei tablourile lui Levitan.
Unele din cele mai frumoase peisaje pictate de Isaac Levitan se afla in colectii particulare ce apartin urmasilor intelectualilor rusi din occident.
Alte lucrari se afla pe teritoriul Rusiei sau al fostelor republici sovietice.
Pictorul a avut privilegiul sa aiba prieteni deosebiti: pictorii Valentin Serov, Konstantin Korovin, profesorul sau preferat – pictorul Alexey Sevrasov, celebrul scriitor Anton Chekhov, arhitectul Fyodor Shekhtel, pictorul si ilustratorul Nikolai Chekhov – fratelele lui Anton Chekhov, extraordinarul cintaret de opera Fyodor Shalyapin
El insusi era indragostit de muzica si poezie si se simtea bine in compania oamenilor sensibili la frumos.

Din tot ce am reusit sa vad din pictura lui Levitan, pe mine m-au atras peisajele crepusculare pictate de acesta. Levitan are un fel propriu de a picta inserarile si trecerea de la seara la noapte
Imaginea cu care am deschis blogul se intituleaza „Drum – noapte cu luna plina” si poate fi admirat la Galeria Tretyakov din Moscova.
E o imagine care iti da senzatia de deja vu. Ai impresia ca si tu ai trecut de nenumarate ori pe drumul acela.
De unde veneai? … unde vroiai sa ajungi?
Nu stiu. Insa pot spune cu certitudine un lucru : pe drumul acela a trecut fiecare din noi :)
Culorile folosite se intrepatrund intr-un echilibru cromatic deosebit de linistitor. O lumina ascunsa loveste piezis copacii si drumul. Nimic rau nu se poate intimpla in spatiul noptii cu luna plina transpus pe pinza de Levitan.

Un alt peisaj nocturn ce merita atentie este aceasta lucrare de la Muzeul National de Arta din Erevan, Armenia.

Albastru si negru. Cu aceste doua culori de baza Isaac Levitan creaza o feerie.

Insa el a pictat si nenumarate peisaje solare, peisaje in care verdele, galbenul, albastrul si albul formeaza o gama – nu doar una coloristica ci si una muzicala.
Padurea de mesteceni e doar un mic exemplu.


Isaac Levitan, la fel ca Vermeer, se numara printre putinii pictori de renume ce nu au pictat nuduri.
Printre picturile executate de el se gasesc citeva portrete, facute in special prietenilor, foarte putine la numar in raport cu sutele de tablouri ce reprezinta peisaje. Toate cele patru anotimpuri sunt zugravite de pictor, fara nici o predilectie.

Levitan a fost prieten cu multi intelectuali, artisti si oameni de cultura din Rusia dar nici unul nu i-a fost atit de apropiat ca Anton Chekhov.
S-au cunoscut pe vremea cind amindoi erau studenti … si erau saraci.
Unii cred ca legatura lor a fost intarita si de faptul ca Isaac era indragostit de Maria Pavlovna Chekhova, sora scriitorului rus.

In anul 1896 pictorul face fata cu bine unui tifos, insa, imediat, este diagnosticat cu o severa boala cardiaca.
Stiind ca nu are familie, Chekhov l-a luat la casa lui de vacanta din Crimeea ca sa-l ingrijeasca.

Tablourile pictate in acea perioada sunt patrunse de o exploziva lumina solara.
Poate ca si soarele sudic al Crimeii a fost de vina. Luminozitatea lucrarilor reflecta in primul rind seninatatea pictorului in fata mortii ce avea sa vina in curind si pe care el o astepta cu pensula in mina, fara sa alunece pe panta disperarii.

Lacul/Ozero e ultima sa lucrare, si desi e neterminata, nu te poti abtine sa nu te intrebi : ce fel de suflet a avut Isaac Levitan ?de unde a reusit sa gaseasca atita lumina in zilele pe care in mod constient le numara pina la moarte?
http://en.wikipedia.org/wiki/Image:Levitan_ozero28.JPG

Isaac Levitan va muri pe 4 august 1900. Il mai desparteau douazeci si sase de zile pina sa implineasca patruzeci de ani.

Alte trei lucrari care imi plac :

http://www.divshare.com/download/5594939-9d2
http://www.divshare.com/download/5594956-5f2
http://www.divshare.com/download/5594985-267

Iar aici un peisaj ce ma duce cu gindul la van Gogh :)
http://www.divshare.com/download/5594995-5c6
http://eexergy.blogspot.com/2008/01/zbor-azuriu.html

Spuneam mai demult ca peisajul e genul acela de pictura care nu reuseste sa ma atraga. Pentru a descoperi cauzele si a remedia acest defect ce inca ma caracterizeaza, am inceput sa caut pe net lucrarile pictorilor peisagisti.
Asa se face ca l-am descoperit pe Isaac Levitan :)