sentimentul ne-limitei

 

Voi incerca sa vorbesc despre Georgia O’Keeffe (1887-1986), pictorita americana cu radacini irlandeze si maghiare, ale carei lucrari sunt impregnate de finete, erotism, echilibru cromatic, si nu in ultimul rind de muzicalitate si poezie.
Pictura ei poarta stigmatul senzualitatii – insemnul cu fier rosu, imposibil de ascuns, al Zodiei Balantei, zodie in care s-a nascut.
Intr-o perioada a vietii Georgia a luat lectii de muzica, iar acest lucru e vizibil aproape in fiecare tuşă trasata.
Am deschis blogul cu un Iris Negru, culoare pe care a folosit-o in multe picturi. Pentru a ilustra psycho-chromo-chemistry :) am ales o imagine din aceasta gama.

Desi citatul i se atribuie, nu stiu cum ar trebui interpretat: ” I hate flowers – I paint them because they’re cheaper than models and they don’t move „, deoarece in alta parte spunea : „When you take a flower in your hand and really look at it, it’s your world for the moment. I want to give that world to someone else.”

Artista a pictat cu precadere flori, peisaje montane stilizate, lacuri, cascade, scene de desert, arbori, cochilii, stinci…

Picturile Georgiei O’Keeffe imi dau sentimentul ne-limitei, al infinitului :)

Pentru a va face o impresie despre modul sinestezic in care a sublimat pe pinza esenta florilor, va invit in prima camera a mini-galeriei virtuale dedicata ei.
Am numit aceste picturi simfonii, pentru ca efectiv simt cum vibreaza aerul in momentul in care le privesc.

simfonie pastelata
simfonia in indigo (petuniile)
simfonia calelor
simfonia in verde (porumbul)
simfonia in alb
simfonia in rosu

In momentul in care ii admir peisajele cu stinci si lacuri imi vine in minte povestea de dragoste cu Alfred Stieglitz, renumit fotograf american ce se va indragosti fulgerator de ea si care va divorta de prima sotie pentru a se casatori cu Georgia – femeie nici tinara (in acel moment avea treizeci si sapte de ani), nici foarte frumoasa.
O puternica legatura psihica, multidimensionala, se stabileste intre ei doi. Rezonanta se va pastra in timp si se va materializa in operele lor.

Idila ia amploare pe malul Lacului George, in regiunea muntilor Adirondack, acolo unde sotii Stieglitz aveau o proprietate.
Daca va mai amintiti, Homer Winslow, despre care am vorbit deja, a pictat tabloul Calauza inspirat tot de o drumetie in acele locuri de o frumusete salbatica.

Dar sa privim regiunea prin ochii Georgiei O’Keeffe :)

 

In acest peisaj stincos culorile se dilueaza, fara a piarde insa din contrast.

 




Cu citeva linii curbe extrem de simple, cu nuante de culoare putine la numar, exploatind la maximum simetria oferita de apa calma, pictorita reuseste un tablou ce taie respiratia.
In a doua camera a mini-galeriei virtuale am expus alte citeva lucrari ce-mi plac.

răsăritul soarelui (Lake George)
apusul
peisaj montan (Black Mesa)
râul
cascada

Pictorita a stilizat cochilii de melci, frunze, copaci si pietre.
Cochilia schitata in carbune, pe care o vedeti in imagine, a stat la baza unui tablou pe care va las sa-l descoperiti singuri pe net :)

In cea de a treia camera a galeriei virtuale am expus alte citeva lucrari :

copacul (papaya)
frunza
orasul (building at night)

Probabil ca va veti intreba ce cauta tabloul unui zgârâie nori alaturi de cel al unui copac.

Daca le veti privi cu luare aminte veti vedea ceea ce a vazut si Georgia O’Keeffe … un bloc turn in noapte seamana cu un arbore inalt.
Un arbore din metal, beton si sticla in care si-au facut cuib zeci de pasari cu penajul din nylon, vinil, acril si celofan :)

*_*_* (3)

 


Iarta-ndrăzneala
Cuvintelor
Care-ţi bat încet la poarta
sufletului
Tulburându-ţi
Tihna gândurilor.

(februarie ’06)

imagine – blue and green music, Georgia O’Keeffe