elucidarea unui semn de întrebare ;)

Cornelia Bodescu, artizan și meșter popular
( Salva, Bistrița – Năsăud )

 

 

Postarea de azi se leagă de cea anterioară, cea cu husa Dolce & Gabbana pusă peste costumul traditional românesc încins cu un superb brâu multicolor.
Am revenit duminică la Muzeul Satului și am reușit să vorbesc cu creatoarea minunatelor piese expuse acolo … cingători și brâie, zgărdane și trăistuțe, ii și cămăși bărbătești … toate lucrate migălos cu sute și mii de mărgele.
Am întrebat-o dacă a pus intenționat husa de protecție din celofan sau a fost ceva inconștient cu simplul scop de a proteja acel valoros costum popular de intemperii sau mâinile vizitatorilor.
Dânsa mi-a confirmat varianta din urmă.
Bineînțeles că, dacă tot eram acolo, i-am povestit despre felul în care unele case de modă sau designeri s-au inspirat sau chiar au plagiat ”epsilon-metric” piese de îmbrăcăminte tradiționale românești, sintetizând ceea ce am postat aici pe blog referitor la subiect.

Surpriza a venit însă atunci când ea mi-a spus că mai mulți meșteri populari din Salva au lucrat încălțăminte brodată cu mărgele pentru, cine să crezi ?, chiar Dolce & Gabbana ;)
Iaă deci proveniența husei ;)
Doamna Bodescu nu a lucrat pentru celebra firmă deoarece preferă să-și realizeze singură designul pieselor și să le execute așa cum crede de cuviință.
Cei de la celebra casă italiană au venit cu modelele și materialele lor. Meșterii populari au contribuit doar cu manopera.
Misterul s fost dezlegat, dar nu pe deplin.
Spun că nu pe deplin deoarece atunci când am ajuns acasă am căutat pe net informații referitoare la colaborarea mai sus menționată și nu am găsit absolut nimic.
Oare autoritățile competente sau presa să nu fi știut/aflat nimic ?
Oare acesta e modul de lucru al celebrelor case de modă … adică nespecificarea locului de manufacturare al pieselor vândute apoi pe mii sau chiar zeci de mii de euro ?

Anunțuri

Dolce & Gabbana :)

(Muzeul Satului, Târgul de Sf. Dumitru, 2017)

Nu mă pot abține să nu postez fotografia aceasta. Am făcut-o ieri, la Muzeul Satului din București, în timp ce parcurgeam exponatele meșterilor populari prezenți la târg.
Dintr-o dată am observat un brâu interesant dar de abia după câteva secunde am realizat ce scrie pe ambalajul protector din celofan. Și am început să râd. Făceam eforturi să mă opresc dar nu puteam.
Câțiva vizitatori se uitau nedumeriți în direcția mea, probabil încercând să descopere motivul amuzamentului.
Aș fi dorit să le explic însă mi-ar fi luat mult timp și nici nu cred că aș fi reușit să sintetizez esențialul în legătură cu modul în care unele mari case de modă s-au simțit libere să plagieze costumele tradiționale românești, sau să se inspire fără a acorda credit și recunoaștere surselor de inspirație.
A se vedea ce am scris despre Dior, Tory Burch și Valentino

Nu știu dacă doamna care expunea aceste costume populare a ales înconștient husa de protecție sau a făcut-o în mod intenționat.
Sper ca duminică să merg din nou la Muzeul Satului pentru a elucida misterul ;)

„V” de la Vogue, „V” de la vâlnic, „V” de la Vădastra

„Paris Balkan”
Vogue Paris – September 1999
Photographer – Mario Testino
Fashion Editor – Carine Roitfeld

 

Intrasem în acea stare de spirit pe care am numit-o Fashion Nostalgia așa că am pornit în căutarea imaginilor care mi-au cizelat într-o oarecare măsură stilul vestimentar.
Totul a pornit de la câteva reviste vechi Elle, Marie France, Vogue, Femme Actuelle, Mode Depeche, L’Officiel, Marie Claire și Prima descoperite în niște cutii pitite de mama prin pod.
Navigând în virtual am descoprit un link ce mi-a adus în fața ochilor o ținută familiară.

http://forums.thefashionspot.com/showpost.php?p=10908339&postcount=6

Modelul ales să pozeze pentru Vogue poartă următoarele piese vestimentare : marama gorjenească din borangic brodată cu mătase albă, cojoc brodat specific fostului județ Romanați realizat de meșterii din satul Vădastra, un vâlnic cu broderie argintată din Mehedinți (deși am impresia că și în Vâlcea se poartă astfel de vâlnice ) și o cămașă tradițională cu mâneca strânsă pe încheietură (nu am reușit să identific zona de proveniență).

Fiecare piesă vestimentară în parte concurează cu succes creații celebre Givenchy, Gucci, Dior, Nina Ricci, Fendi, Etro, Armani, Chanel, Lacroix, Feraud, Krizia, Versace, Gaultier, …

cojoc (șubă) din fostul județ Romanați, satul Vădastra

Acest cojoc are o eleganță geometrică și o minuțiozitate a execuției ce smulge (zmulge ;) ) efectiv sunete de admirație.


Laura Cosoi în vâlnic cu tel argintat din Mehedinți

 

Vâlnicul din imaginea de mai sus are tel argintat, adică o broderie realizată din fir de argint.
Fac aici o mică paranteză deoarece cuvântul tel l-am întâlnit pentru prima dată în Iran într-un magazin unde se vindeau articole pentru păr. Acolo am văzut bentițe semirigide metalice sau împletite din fire metalice care purtau în limba persană denumirea de tel.
Las la o parte telul pentru bătut ouă cu care am făcut cunoștință în primii ani de viață …
Acum însă e mai la modă tel-drumul ;)

 

 

Iulia Gorneanu în vâlnic cu tel argintat din Mehedinți

Aici se poate vedea vâlnicul în toată spendoarea lui geometrică.
Iulia Gorneanu are o colecție de piese tradiționale românești una mai frumoasă ca alta … ii, paftale, marame, vâlnice, fote, catrințe, pieptare, șiraguri de mărgele, salbe, cingători, etc.

 

Schileru versus Valentino :)

creație Valentino, colecția 2015
( prezentată ca o piesă de inspirație rusă )

Oare câte din femeile care au privit această creație vestimentară au avut posibilitatea financiară să o achiziționeze?
Oare câte din cele ce au reușit să o cumpere au auzit vreodată de Oltenia ? … și oare câte din cele ce au privit măcar o dată sacoul și au auzit de Oltenia știu că acest model a devenit cunoscut la București datorită unui personaj cu o biografie de film hollywoodian ?
E vorba de Dincă Schileru/Scheleru – cel ce a purtat acest costum oltenesc (gorjenesc) în Parlamentul României imediat după Războiul de Independență din 1877 … și l-a purtat mereu în toată lunga lui activitate politică.

costum schilerean realizat la Tismana

Iată o biografie concisă scrisă de Alex Bădescu.

DINCĂ SCHILERU, creatorul costumului schileresc. Un personaj de legendă. „Nepot de pandur de-al lui Tudor (n.1846, Schela Gorjului), Dinca Schileru este considerat primul ţăran în Parlamentul României (1879- 1916).A avut doar 42 de zile de scoala, dar asta nu l-a impiedicat sa ajunga o minte luminata, cu larga deschidere spre educatie si comert, catre politica si catre…industrie. El a a făcut, în Oltenia, prima încercare rudimentară de a scoate petrol (1883), a descoperit la Schela singurul zăcământ de antracit din România si a calatorit si in strainatate pentru a convinge investitori straini sa exploateze zona. In Parlamentul romanesc a purtat costumul gorjenesc-schileresc, ale carui detalii au devenit manual etnografic. Numele sau a fost purtat in timp si prin versuri si acorduri, dovada a uriasei amprente asupra mediului pentru care a muncit toata viata: Foaie verde foi de boj/ Cine-a fost o dată-n Gorj/ A fost Tudor şi Magheru/ Şi neica Dincă Scheleru. Viata l-a dus mai la sud de Targu-Jiu, in Balteni. Acolo a ridicat, alaturi de conacul familiei, si biserica si scoala (a ajutat si elevii saraci), locasuri care exista si in ziua de azi. A ridicat si un monument (la margine de drum european azi) pentru ca a scapat cu viata in urma unui atentat pus la cale chiar de primarul din localitate: invidie fata de reusitele unui venetic plus o datorie de cateva mii de franci.

Dincă Schileru împreună cu soția – portret realizat de I.Niculescu

Personalitatea sa, deosebită, este sintetizată în subsolul tabloului realizat de către I. Niculescu, fotograf din București, Șoseaua Jianu nr. 14: „ DINCĂ SCHILERU CAVALER ŞI OFIŢER AL ORDINELOR COROANA ROMÂNIEI ŞI STEAUA ROMÂNIEI. Născut în comuna Schela în anul 1846. Fost deputat al ţăranilor gorjeni de 9 ori în Parlamentul României, în anii 22 mai 1879 Constituanta, 10 mai 1883, 15 noiembrie 1884, 7 februarie 1887, 29 aprilie 1891, 7 septembrie 1895, 12 ianuarie 1899, 24 martie 1901 până în 1904 şi 30 mai 1907 până în 1911. Ales în Consiliul judeţean la 1876 şi în mai multe legislaturi, ales Vicepreşedinte al Consiliului de mai multe ori. Proprietar al minelor de antracit Schela. Medaliat la Expoziţia din Craiova la 1898 cu medalia de aur, la Expoziţia de la Paris cu medalia de argint, la Expoziţia Agronomică din Bucureşti cu medalie de argint,…Liberal democrat… ţăran de baştină, apărător sincer şi aprig al tuturor ţăranilor, a luat parte la toate actele mari Naţionale de la 1876 până astăzi (data realizării tabloului nn). Dincă Schileru a luat de soţie pe fiica lui Zamfir Opriţoiu din comuna Bâlteni, în anul 1868, care, după o viaţă conjugală de 20 de ani, trăind în armonie, cinste şi vrednicie casnică cu soţul ei, dânsa şi-a dat obştescul sfârşit în anul 1888, luna mai în 10, abia în etate de 34 de ani, fiind născută în 1854. A lăsat în urmă 4 băieţi şi 3 fete, din care trăiesc astăzi (repet precizarea – la data realizării tabloului nn), 3 băieţi – Costică, Aristică, Ilariu şi două fete – Sevastiţa şi Polina; băieţii căsătoriţi, fetele măritate, toţi bine, la care se numără astăzi 16 copii, băieţi şi fete – nepoţi ai bătrânului Dincă Schileru”.

Mai multe informații aici.

Acestea fiind spuse doresc să revin la ideea exprimată într-o postare anterioară, cea în care încercam să prezint case de modă și creatori care s-au inspirat din costumele populare românești, sau și mai rău, le-au copiat pur și simplu, fără să dea nici un credit surselor de inpirație.

Sacoul adus azi în discuție a fost inclus în colecția Valentino din 2015 și a fost prezentat inițial drept o creație vestimentară de inspirație rusească.
Ulterior ucrainenii au inițiat o acțiune pe internet în care promovau ideea că multe piese din acea colecție, inclusiv aceasta, ar fi de inspirație ucraineană.
În unele articole de specialitate au apărut aprecieri diverse din partea criticilor de modă care au caracterizat colecția în cauză, predominată de crem și roșu, drept o colecție ”Bohemian inspiration”.
Alții, ceva mai circumspecți, au apelat la termeni precum  ”inpirație estică”, ”inpirație est-europenă ” sau la un termen mult mai general … ”ethnic inspiration”.
Orice … numai românesc nu !

 

prea mici pentru o industrie atât de mare ?


suman din Tismana, donație Christine Valmy
Muzeul Metropolitan de Artă, New York
………………………………………………………….

Întrebarea nu e retorică deloc.
România, prin moștenirea culturală și creatorii ei de modă, are acea forță necesară pentru a se instala onorabil în lumea modei și de a propune trenduri originale în ceea ce privește coloritul sau motivele geometrice superb stilizate de-a lungul mileniilor de nenumărați meșteri populari anonimi.
Numai că … întotdeauna vor exista ”numai că-uri ”și zeci de pretexte pentru a scuza ceea ce nu ne convine.

Furtul în modă, în cazul de față e imposibil să-l numesc inspirație sau plagiat savant mascat, devine se pare un lucru obișnuit si, culmea, nepedepsit.


Tory Burch, Colecția Resort 2018
piesă vestimentară prezentată inițial ca fiind de inspirație africană

Am aflat de povestea sumanului românesc donat în 1981 de Christine Valmy Muzeului Metropolitan de Artă din New York, prezentat drept sursă de inspirație africană a unor piese vestimentare din colecția Resort 2018 semnată de Tory Burch, accesând La Blouse Roumaine.
Tory Burch e o creatoare de modă multimilionară, clasată pe locul 73 in topul celor mai puternice femei din lume in anul 2015, care, efectiv, fără nici o jenă, a copiat în proporție de 99% modelul românesc de la muzeul new-yorkez.
Ba mai mult … a avut tupeul să-și prezinte acele piese vestimentare ca fiind inspirate din inegalabilul patrimoniu etnografic african.

Imaginile care dovedesc furtul vorbesc de la sine.

Tory Burch, Resort Collection 2018
(tot inspirat de sumanul românesc de la muzeul MET)

După valul exploziv de mesaje negative  primite din toate părțile și luări de poziții ale românilor de pretutindeni, celebra Tony Burch a rectificat informațiile privind sursa de inspirație. Asta după ce, inițial, a șters de pe situl personal controversatul model al colecției sale.

Dar acest nărav al copierii modelelor tradiționale ale unor țări și includerea lor în colecții fără a specifica nicăieri sursa de inspirație o putem întâlni la destule case de modă renumite.
Dior se înscrie cu brio la acest capitol.
Se pare că vinovată în colecția de toamnă 2017 ar fi Maria Grazia Chiuri, noul director  artistic de la Dior.


Christian Dior, Colecția de Toamnă 2017
(evident copie 1:1 după modelul din Biniș, Țara Beiușului, județul Bihor)
…………………………………………………………………………………….

Mare i-a fost surpriza unui bihorean atunci când a văzut ”creația” Dior pe meleaguri asiatice.
Iată povestea :

„Mă plimbam în unul din cele mai mari şi mai luxoase cazinouri din lume, în Singapore, şi bineînţeles magazinul Dior este nelipsit, la fel cum sunt toţi ceilalţi „creatori” de modă prezenţi, de la Versace la Yves Saint Laurent. Dar la Dior ceva m-a lovit greu, pe mine, pruncul din Binş născut pe strada Şcolii şi crescut pe Aleea Moţilor. A fost un suman din colecţia anului acesta 2017 care se vinde în jur la 35.000 de dolari, da, aţi auzit corect, ăsta e preţul. Problema din punctul meu de vedere e că-i copiat cu neruşinare după cojocul nost binşenesc, 100% în modele şi amplasament.”


modelul de 35 000 $ ”al casei Dior” la mama lui acasă în Bihor
(fotografia aparține celui ce a făcut public furtul Dior)

D(i)or de Bihor ;)

Pe mine una, fără să mă aprind aiurea, mă uimește la modul neplăcut un lucru. Cum de nici unul din stiliștii noștri care sunt remunerați cu mii de Euro pentru a îmbrăca vedetele autohtone, cum de nici unul din creatorii români de modă prezenți cu colecții pe podiumurile internaționale, cum de nici unul din fashion-editorii de la revistele de modă străine transplantate cu zel pe malurile Dâmboviței, presupunând că toți cei pomeniți mai sus sunt informați la zi cu colecțiile marilor creatori și branduri, nu au remarcat aceste plagiate … nu au luat poziție … nu au inițiat mișcări on line pentru recunoașterea adevărului …
Maurice Munteanu, Iulia Albu și Răzvan Ciobanu, jurații contestatului concurs Bravo ai Stil !, chiar să nu fi remarcat ceea ce au descoperit oameni ce au mai puțină tangeță cu lumea fashion-designului ?

Toate punctele de suspans puse de mine ascund, cred, un singur lucru.
Merităm din plin ceea ce ni se întâmplă.


Dior cu dor de Bucovina
……………………………………………………

Se pare că Dior este iremediabil îndrăgostit de bundițele și cojocelele romănești.
Acest model inpirat de o bundiță din Bucovina reprezintă un alt exemplu.
Culorile  cusăturilor sunt altele însă formele geometrice, dispunerea părții îmblănite și croiala sunt asemănătoare.


Bucovina, Bihor … oare ce mai urmează la Casa Dior ?

Voi continua subiectul cu alte case de modă ce introduc în colecțiile lor modele preluate de-a gata fără să specifice de unde le-au luat.