„V” de la Vogue, „V” de la vâlnic, „V” de la Vădastra

„Paris Balkan”
Vogue Paris – September 1999
Photographer – Mario Testino
Fashion Editor – Carine Roitfeld

 

Intrasem în acea stare de spirit pe care am numit-o Fashion Nostalgia așa că am pornit în căutarea imaginilor care mi-au cizelat într-o oarecare măsură stilul vestimentar.
Totul a pornit de la câteva reviste vechi Elle, Marie France, Vogue, Femme Actuelle, Mode Depeche, L’Officiel, Marie Claire și Prima descoperite în niște cutii pitite de mama prin pod.
Navigând în virtual am descoprit un link ce mi-a adus în fața ochilor o ținută familiară.

http://forums.thefashionspot.com/showpost.php?p=10908339&postcount=6

Modelul ales să pozeze pentru Vogue poartă următoarele piese vestimentare : marama gorjenească din borangic brodată cu mătase albă, cojoc brodat specific fostului județ Romanați realizat de meșterii din satul Vădastra, un vâlnic cu broderie argintată din Mehedinți (deși am impresia că și în Vâlcea se poartă astfel de vâlnice ) și o cămașă tradițională cu mâneca strânsă pe încheietură (nu am reușit să identific zona de proveniență).

Fiecare piesă vestimentară în parte concurează cu succes creații celebre Givenchy, Gucci, Dior, Nina Ricci, Fendi, Etro, Armani, Chanel, Lacroix, Feraud, Krizia, Versace, Gaultier, …

cojoc (șubă) din fostul județ Romanați, satul Vădastra

Acest cojoc are o eleganță geometrică și o minuțiozitate a execuției ce smulge (zmulge ;) ) efectiv sunete de admirație.


Laura Cosoi în vâlnic cu tel argintat din Mehedinți

 

Vâlnicul din imaginea de mai sus are tel argintat, adică o broderie realizată din fir de argint.
Fac aici o mică paranteză deoarece cuvântul tel l-am întâlnit pentru prima dată în Iran într-un magazin unde se vindeau articole pentru păr. Acolo am văzut bentițe semirigide metalice sau împletite din fire metalice care purtau în limba persană denumirea de tel.
Las la o parte telul pentru bătut ouă cu care am făcut cunoștință în primii ani de viață …
Acum însă e mai la modă tel-drumul ;)

 

 

Iulia Gorneanu în vâlnic cu tel argintat din Mehedinți

Aici se poate vedea vâlnicul în toată spendoarea lui geometrică.
Iulia Gorneanu are o colecție de piese tradiționale românești una mai frumoasă ca alta … ii, paftale, marame, vâlnice, fote, catrințe, pieptare, șiraguri de mărgele, salbe, cingători, etc.

 

Anunțuri

Schileru versus Valentino :)

creație Valentino, colecția 2015
( prezentată ca o piesă de inspirație rusă )

Oare câte din femeile care au privit această creație vestimentară au avut posibilitatea financiară să o achiziționeze?
Oare câte din cele ce au reușit să o cumpere au auzit vreodată de Oltenia ? … și oare câte din cele ce au privit măcar o dată sacoul și au auzit de Oltenia știu că acest model a devenit cunoscut la București datorită unui personaj cu o biografie de film hollywoodian ?
E vorba de Dincă Schileru/Scheleru – cel ce a purtat acest costum oltenesc (gorjenesc) în Parlamentul României imediat după Războiul de Independență din 1877 … și l-a purtat mereu în toată lunga lui activitate politică.

costum schilerean realizat la Tismana

Iată o biografie concisă scrisă de Alex Bădescu.

DINCĂ SCHILERU, creatorul costumului schileresc. Un personaj de legendă. „Nepot de pandur de-al lui Tudor (n.1846, Schela Gorjului), Dinca Schileru este considerat primul ţăran în Parlamentul României (1879- 1916).A avut doar 42 de zile de scoala, dar asta nu l-a impiedicat sa ajunga o minte luminata, cu larga deschidere spre educatie si comert, catre politica si catre…industrie. El a a făcut, în Oltenia, prima încercare rudimentară de a scoate petrol (1883), a descoperit la Schela singurul zăcământ de antracit din România si a calatorit si in strainatate pentru a convinge investitori straini sa exploateze zona. In Parlamentul romanesc a purtat costumul gorjenesc-schileresc, ale carui detalii au devenit manual etnografic. Numele sau a fost purtat in timp si prin versuri si acorduri, dovada a uriasei amprente asupra mediului pentru care a muncit toata viata: Foaie verde foi de boj/ Cine-a fost o dată-n Gorj/ A fost Tudor şi Magheru/ Şi neica Dincă Scheleru. Viata l-a dus mai la sud de Targu-Jiu, in Balteni. Acolo a ridicat, alaturi de conacul familiei, si biserica si scoala (a ajutat si elevii saraci), locasuri care exista si in ziua de azi. A ridicat si un monument (la margine de drum european azi) pentru ca a scapat cu viata in urma unui atentat pus la cale chiar de primarul din localitate: invidie fata de reusitele unui venetic plus o datorie de cateva mii de franci.

Dincă Schileru împreună cu soția – portret realizat de I.Niculescu

Personalitatea sa, deosebită, este sintetizată în subsolul tabloului realizat de către I. Niculescu, fotograf din București, Șoseaua Jianu nr. 14: „ DINCĂ SCHILERU CAVALER ŞI OFIŢER AL ORDINELOR COROANA ROMÂNIEI ŞI STEAUA ROMÂNIEI. Născut în comuna Schela în anul 1846. Fost deputat al ţăranilor gorjeni de 9 ori în Parlamentul României, în anii 22 mai 1879 Constituanta, 10 mai 1883, 15 noiembrie 1884, 7 februarie 1887, 29 aprilie 1891, 7 septembrie 1895, 12 ianuarie 1899, 24 martie 1901 până în 1904 şi 30 mai 1907 până în 1911. Ales în Consiliul judeţean la 1876 şi în mai multe legislaturi, ales Vicepreşedinte al Consiliului de mai multe ori. Proprietar al minelor de antracit Schela. Medaliat la Expoziţia din Craiova la 1898 cu medalia de aur, la Expoziţia de la Paris cu medalia de argint, la Expoziţia Agronomică din Bucureşti cu medalie de argint,…Liberal democrat… ţăran de baştină, apărător sincer şi aprig al tuturor ţăranilor, a luat parte la toate actele mari Naţionale de la 1876 până astăzi (data realizării tabloului nn). Dincă Schileru a luat de soţie pe fiica lui Zamfir Opriţoiu din comuna Bâlteni, în anul 1868, care, după o viaţă conjugală de 20 de ani, trăind în armonie, cinste şi vrednicie casnică cu soţul ei, dânsa şi-a dat obştescul sfârşit în anul 1888, luna mai în 10, abia în etate de 34 de ani, fiind născută în 1854. A lăsat în urmă 4 băieţi şi 3 fete, din care trăiesc astăzi (repet precizarea – la data realizării tabloului nn), 3 băieţi – Costică, Aristică, Ilariu şi două fete – Sevastiţa şi Polina; băieţii căsătoriţi, fetele măritate, toţi bine, la care se numără astăzi 16 copii, băieţi şi fete – nepoţi ai bătrânului Dincă Schileru”.

Mai multe informații aici.

Acestea fiind spuse doresc să revin la ideea exprimată într-o postare anterioară, cea în care încercam să prezint case de modă și creatori care s-au inspirat din costumele populare românești, sau și mai rău, le-au copiat pur și simplu, fără să dea nici un credit surselor de inpirație.

Sacoul adus azi în discuție a fost inclus în colecția Valentino din 2015 și a fost prezentat inițial drept o creație vestimentară de inspirație rusească.
Ulterior ucrainenii au inițiat o acțiune pe internet în care promovau ideea că multe piese din acea colecție, inclusiv aceasta, ar fi de inspirație ucraineană.
În unele articole de specialitate au apărut aprecieri diverse din partea criticilor de modă care au caracterizat colecția în cauză, predominată de crem și roșu, drept o colecție ”Bohemian inspiration”.
Alții, ceva mai circumspecți, au apelat la termeni precum  ”inpirație estică”, ”inpirație est-europenă ” sau la un termen mult mai general … ”ethnic inspiration”.
Orice … numai românesc nu !

 

prea mici pentru o industrie atât de mare ?


suman din Tismana, donație Christine Valmy
Muzeul Metropolitan de Artă, New York
………………………………………………………….

Întrebarea nu e retorică deloc.
România, prin moștenirea culturală și creatorii ei de modă, are acea forță necesară pentru a se instala onorabil în lumea modei și de a propune trenduri originale în ceea ce privește coloritul sau motivele geometrice superb stilizate de-a lungul mileniilor de nenumărați meșteri populari anonimi.
Numai că … întotdeauna vor exista ”numai că-uri ”și zeci de pretexte pentru a scuza ceea ce nu ne convine.

Furtul în modă, în cazul de față e imposibil să-l numesc inspirație sau plagiat savant mascat, devine se pare un lucru obișnuit si, culmea, nepedepsit.


Tory Burch, Colecția Resort 2018
piesă vestimentară prezentată inițial ca fiind de inspirație africană

Am aflat de povestea sumanului românesc donat în 1981 de Christine Valmy Muzeului Metropolitan de Artă din New York, prezentat drept sursă de inspirație africană a unor piese vestimentare din colecția Resort 2018 semnată de Tory Burch, accesând La Blouse Roumaine.
Tory Burch e o creatoare de modă multimilionară, clasată pe locul 73 in topul celor mai puternice femei din lume in anul 2015, care, efectiv, fără nici o jenă, a copiat în proporție de 99% modelul românesc de la muzeul new-yorkez.
Ba mai mult … a avut tupeul să-și prezinte acele piese vestimentare ca fiind inspirate din inegalabilul patrimoniu etnografic african.

Imaginile care dovedesc furtul vorbesc de la sine.

Tory Burch, Resort Collection 2018
(tot inspirat de sumanul românesc de la muzeul MET)

După valul exploziv de mesaje negative  primite din toate părțile și luări de poziții ale românilor de pretutindeni, celebra Tony Burch a rectificat informațiile privind sursa de inspirație. Asta după ce, inițial, a șters de pe situl personal controversatul model al colecției sale.

Dar acest nărav al copierii modelelor tradiționale ale unor țări și includerea lor în colecții fără a specifica nicăieri sursa de inspirație o putem întâlni la destule case de modă renumite.
Dior se înscrie cu brio la acest capitol.
Se pare că vinovată în colecția de toamnă 2017 ar fi Maria Grazia Chiuri, noul director  artistic de la Dior.


Christian Dior, Colecția de Toamnă 2017
(evident copie 1:1 după modelul din Biniș, Țara Beiușului, județul Bihor)
…………………………………………………………………………………….

Mare i-a fost surpriza unui bihorean atunci când a văzut ”creația” Dior pe meleaguri asiatice.
Iată povestea :

„Mă plimbam în unul din cele mai mari şi mai luxoase cazinouri din lume, în Singapore, şi bineînţeles magazinul Dior este nelipsit, la fel cum sunt toţi ceilalţi „creatori” de modă prezenţi, de la Versace la Yves Saint Laurent. Dar la Dior ceva m-a lovit greu, pe mine, pruncul din Binş născut pe strada Şcolii şi crescut pe Aleea Moţilor. A fost un suman din colecţia anului acesta 2017 care se vinde în jur la 35.000 de dolari, da, aţi auzit corect, ăsta e preţul. Problema din punctul meu de vedere e că-i copiat cu neruşinare după cojocul nost binşenesc, 100% în modele şi amplasament.”


modelul de 35 000 $ ”al casei Dior” la mama lui acasă în Bihor
(fotografia aparține celui ce a făcut public furtul Dior)

D(i)or de Bihor ;)

Pe mine una, fără să mă aprind aiurea, mă uimește la modul neplăcut un lucru. Cum de nici unul din stiliștii noștri care sunt remunerați cu mii de Euro pentru a îmbrăca vedetele autohtone, cum de nici unul din creatorii români de modă prezenți cu colecții pe podiumurile internaționale, cum de nici unul din fashion-editorii de la revistele de modă străine transplantate cu zel pe malurile Dâmboviței, presupunând că toți cei pomeniți mai sus sunt informați la zi cu colecțiile marilor creatori și branduri, nu au remarcat aceste plagiate … nu au luat poziție … nu au inițiat mișcări on line pentru recunoașterea adevărului …
Maurice Munteanu, Iulia Albu și Răzvan Ciobanu, jurații contestatului concurs Bravo ai Stil !, chiar să nu fi remarcat ceea ce au descoperit oameni ce au mai puțină tangeță cu lumea fashion-designului ?

Toate punctele de suspans puse de mine ascund, cred, un singur lucru.
Merităm din plin ceea ce ni se întâmplă.


Dior cu dor de Bucovina
……………………………………………………

Se pare că Dior este iremediabil îndrăgostit de bundițele și cojocelele romănești.
Acest model inpirat de o bundiță din Bucovina reprezintă un alt exemplu.
Culorile  cusăturilor sunt altele însă formele geometrice, dispunerea părții îmblănite și croiala sunt asemănătoare.


Bucovina, Bihor … oare ce mai urmează la Casa Dior ?

Voi continua subiectul cu alte case de modă ce introduc în colecțiile lor modele preluate de-a gata fără să specifice de unde le-au luat.

opțiuni fashion 2017

Roksanda Ilincic RS17 0308.jpgcreație Roksanda Ilincic

 

Dacă aș fi avut câteva zeci de mii de Euro în plus în contul curent, și dacă aș fi fost la Paris, cred că m-ar fi tentat să iau la pas magazinele de pe malul Senei, sau de aiurea, și să-mi aleg câteva piese în care să mă recunosc și să mă simt bine.

Mila Schon RS17 0861.jpg

creație Milla Schon

Dar cum nici una din cele două condiții enumerate nu e îndeplinită mă voi limita la a prezenta unele din creațiile vestimentare propuse pentru 2017 pe care le-aș purta deoarece fiecare în parte reflectă câte ceva din gusturile mele estetice.

Nu-mi pot aminti când au început să-mi placă cu adevărat hainele în sensul că am realizat că ele trebuie combinate într-un anumit fel pentru a arăta bine și, mai ales, am realizat ca nu orice se potrivește cu orișicine.

Marani RS17 0872.jpgcreație Angelo Marani

Înainte ca în vocabularul meu să intre cuvinte precum modă, stil, haute couture, prêt-à-porter cu varianta lui englezească ready to wear, colecție, fashion, designer, couturier, stilist, make-up, accesorii și look, am intuit că ceea ce purtăm nu reprezintă simple materiale ci un limbaj non-verbal menit să ne dezvăluie personalitatea.
Am descoperit că rochiile nu erau doar niște bucăți de pânză colorată, încălțămintea și poșetele nu aveau doar menirea să-ți protejeze picioarele sau să-ți ducă banii, cheile, ochelarii, rujul și abonamentul de tramvai, puloverele nu însemnau doar fire de lână și nici costumele de baie niște obiecte vestimentare reduse la minimul acceptat de societate la un moment dat al evoluției ei istorice.
Umbrelele nu aveau doar rolul de a te proteja de ploaie și nici pălăriile acela de a te feri de soare.
Paltoanele nu reprezentau doar o barieră în calea frigului, tenișii o motivație să faci sport sau pijamalele un pretext pentru a te băga sub plapumă.

Leroy RS17 1325.jpg

creație Leroy

Stilul meu s-a dezvoltat lent. A prins contur prin clasa a VII-a, a evoluat șovăielnic în primii doi ani de liceu și s-a definitivat undeva la vreo patru ani după ce am terminat facultatea.

Aquilano e R RS17 2639.jpgcreație Aquilano e Rimondi

După aceea nu au intervenit mutații majore deși am introdus elemente noi dictate de modă.
Deci pot spune că am rămas fidelă stilului minimalist, pieselor vestimentare cu o geometrie interesantă … dacă se poate asimetrică, imprimeurilor Op-Art, accesoriilor și bijuteriilor de inspirație etno pe care le asortez ținutelor minimaliste pentru a le personaliza și a le adăuga un plus de culoare.
Am rămas fidelă bluzelor, eșarfelor și bijuteriilor, în special brățări, inspirate de stilurile Art Nouveau și Art Deco, dar și bijuteriilor primitive executate din lemn, os, cupru sau chiar fier lucrat cu ciocanul.

Rag and Bone RS17 4787.jpg
creație Rag and Bones

 

Poșetele mele, mai toate, sunt mari … poate prea mari în raport cu silueta. Sau poate că fiind slabă ceilalți aveau impresia că port genți și poșete supradimensionate.
În orice caz, îi dau dreptate lui Maurice Munteanu care afirma la emisiunea Bravo, ai stil! că persoanele înalte au tendința să poarte poșete mici, ceea ce m-a făcut să înțeleg de ce tot timpul le-am preferat pe cele mari.

Pringle RS17 0665.jpg

creație Pringles

 

Îmi plac puloverele lălâi – acum li se zice oversize, fustele lungi până la glezne, bluzele și rochiile fluide, pantalonii fie foarte largi fie tip țigaretă, încălțămintea cu toc (rezonabil nu exagerat), eșarfele, brățările, medalioanele pe șnururi lungi și groase ce ajung până în talie, dresurile de culoare închisă și tricourile fără imprimeuri sau aplicații.

vanessa-seward-rs17-2466creație Vanessa Seward

 

Am rămas fidelă materialelor naturale … mătase, bumbac, in, pânză topită, cânepă, lână, piele, lemn, pietre semiprețioase …
Cu materialele artificiale mă împac mai greu spre deloc de aceea evit să le cumpăr pentru a nu fi nevoită ulterior să le fac cadou doar pentru a scăpa de ele.

maryling-rs17-2172creație Maryling

Moda te împinge să cumperi tot felul de lucruri dar am convingerea că mai important decât orice creație vestimentară, brand de renume, accesoriu de sute de dolari sau un make-up de revistă îl reprezintă stilul personal … pe care îl poți avea sau nu.
Cel mai important lucru, cred eu, e să te simți bine în hainele tale. Să te simți bine pentru că ele comunică cu ființa ta … nu pentru că sunt impuse de modă.

etro-rs17-1347
creație Etro

Ceea ce porți vorbește puțintel despre tine, felul cum le porți vorbește mai mult despre tine, iar ceea ce nu porți spune esențialul despre tine ;)

Malika Favre … fuziune Op Art – Pop Art

Fiind o admiratoare declarată a curentului Op Art era aproape imposibil ca în peregrinările mele virtuale ilustrațiile realizate de Malika Favre să nu-mi fi captat privirea și atenția.
Intenționez să-i dedic mai mult de o postare … poate două, poate trei ;)

Desenele și ilustrațiile ei au un stil inconfundabil pe care, cei în măsură să-l definească, l-au catalogat drept locul unde Op Art (Optical Art) se întâlnește cu Pop Art.
Eu aș îndrăzni să spun puțin altfel, locul unde Victor Vasarely îl ține în șah pe Andy Warhol :)

Malika Favre pentru ALDO

Cine e Malika Favre ?
E o desenatoare, graficiană, ilustratoare de reviste și cărți, un designer în devenire dar și o excelentă realizatoare de material vizual pentru campanii publicitare.

S-a născut în Franța, a terminat liceul la Paris, a studiat la UCA Farnham iar apoi s-a stabilit la Londra, oraș unde trăiește și în prezent.
Niciodată nu s-a gândit că va deveni artist grafic sau ilustratoare de cărți deși desena destul de bine încă din copilărie.
Mama ei era pictoriță și totodată unul din cei mai severi critici pe care i-a avut Malika. Datorită acestei severităti excesive căpătase un complex de inferioritate vis-avis de talentul și creativitatea cu care fusese înzestrată la naștere.
Dorea să deseneze mai frumos ca mama … iar acest lucru nu-i reușea. Dar cu toate astea a fost încurajată mereu de părinți să se exprime în mod original și să renunțe să redea realitatea exterioară în manieră fotografică.

Malika Favre pentru Washington Post

A început să studieze fizica cuantică dar după patru luni a renunțat deoarece și-a dat seama că merge pe un drum greșit în viață. Deci s-a înscris la o facultate „de arte”.

Am citit și am ascultat diverse interviuri cu Malika Favre în dorința de a-i înțelege universul artistic.
Așa am aflat că în copilărie adora să citească Micul Prinț de Saint Exupery dar și benzile desenate ce-l aveau ca personaj principal pe Tintin.
Acum îi place să-i citească pe Boris Vian și Alessandro Baricco, să asculte electro-rock, să mănânce preparate din bucătăria italiană …
Micul dejun se compune din cafea și țigări, pe timpul lucrului consumă doar cafea și țigări, iar abia după ce termină se gândește să mănânce ceva.
Masa principală a zilei o constituie cina pe care de regulă o ia la un restaurant.
O perioadă de timp a fost vegetariană însă acum declară că e carnivoră în toată regula deși nu poate mânca în întregime o porție de friptură de vițel.

 Malika Favre pentru Sephora

A început să mâzgălească de mică, de la vreo patru ani, fiind atrasă de culorile tari și de geometrie. Mai apoi au început să o obsedeze curbele feminine și (non)culoarea neagră iar la sfârșitul anilor de studii a descoperit puterea imagistică a spațiului negativ.
La nouă ani talentul ei pentru desen a devenit perfect vizibil iar încurajările mamei au făcut-o să persevereze, însă la acea vârstă nu-și dorea să facă din artă o profesie.
Pictura, schițele și desenele reprezentau în primul rând forme subtile de autocunoaștere și, de ce nu, un pretext de autodepășire.

Malika Favre pentru Sephora

A lăsat Parisul în favoarea Londrei datorită unui contract oferit de Airside Sudio, pas ce s-a dovedit a fi hotărâtor pentru cariera ei ulterioară.
De aici și-a luat efectiv zborul în lumea creatorilor de frumos.

După patru ani la Aiside Studio, de la 10 dimineața până la șase sau șapte seara, Malika simțea cum se robotizează. Simțea cum toate ideile cu care venise la Londra par să se dizolve în ceața orașului și cum creativitatea i se estompează cu fiecare oră petrecută în fața șevaletului.
Decizia de a deveni artist liber profesionist a venit dintr-o dată. Deși știa ce riscuri implică o astfel de decizie într-o lume în care artiștii plastici cu greu puteau să găsească contracte ferme bine plătite, ea se hotărăște să lucreze pe cont propriu.


Astăzi mă voi limita la câteva lucrări prin excelență fundamentate pe principiile optice și geometria riguroasă a curentului Op Art.
Jocul alb-negru la care apelează frecvent Malika Favre pe mine personal mă duce cu gândul la unele lucrări concepute de Victor Vasarely.

Printre clienții ei cei mai renumiți se numără publicații  precum Vogue, Vanity Fair, Marie Claire,  New York Times,  Washington Post New Yorker dar și renumita editură Penguin Book; comitetul de organizare al festivalului de film BAFTA; lanțurile de magazine Sephora; branduri precum Gucci și ALDO.

Când am făcut pentru prima oară cunoștință cu lucările ei, punând cap la coadă tot ce aflasem despre dânsa, am avut două bănuieli.
Dar despre aceste bănuieli voi vorbi în postarea viitoare.