Brukenthal

în așteptarea iernii

de -X-


Pieter Brueghel cel Tânăr, Peisaj cu capcană de păsări
Muzeul Brukenthal, Sibiu
*

E un fel de a spune pentru că la mine iarna s-a instalat definitiv în urmă cu câteva zile :)

Zăpezi abundente, viscol, îngheț și un soare cu dinți pe un cer veșnic albastru … astea sunt elementele de decor care mă întâmpină dincolo de pereții camerei mele călduroase în care plutește aroma unei cafele îmbietoare.

Pictura aceasta pe lemn executată de Jan Brueghel cel Tânăr (1564 – 1638) îmi aduce cumva aminte de copilărie, și implicit de Moș Crăciun.

Pictorul flamand a surprins cu inspirație un moment de iarnă din viața unei comunități în care locuitorii, de la mic la mare, se bucură din plin de ghețușul oferit în dar de sezonul hibernal.

Mai mai că mi-aș pune și eu patinele (pe care nu le am :) ) și m-aș roti până să amețesc pe oglinda apei înghețate.

alt motiv pentru a merge la Sibiu :)

de -X-


Ștefan Luchian, Imortele
Muzeul Brukenthal, Sibiu
*

Pentru a merge la Sibiu se gasesc motive destule, unele chiar foarte tentante.
Unii merg poate pentru a admira arhitectura orasului, pentru festivalul international de teatru sau cel de jazz, altii pentru sarbatoarea medievala sau o drumetie montana.
*


Ștefan Luchian, Profil de fată (Lica ? ) – 1911
Muzeul Brukenthal, Sibiu
*

Pe mine m-ar tenta sa merg la Sibiu si pentru a admira cateva lucrari realizate de Stefan Luchian.
Pe cele de la Muzeul Zambaccian, de la Muzeul National de Arta din Bucuresti si de la Palatul Culturii din Iasi le-am admirat cam in fuga, neavand ragazul cuvenit si dorit pentru astfel de intalniri. De aceea sunt convinsa ca voi reveni … destul de curand.

Azi imi propun, si propun oricui, o vizita virtuala la Muzeul Brukenthal din Sibiu cu scopul expres de a incalzi spiritul cu caldura si culorile vibrante ale unui artist care a pictat cu ultima picatura de putere ce i s-a scurs prin trup.
*


Ștefan Luchian, Peisaj cu casă de țară (nedatat)
Muzeul Brukenthal, Sibiu
*

Inainte ca toamna sa se instaleze in oras si imprejurimi voi reveni la picturile lui Luchian. Motive am destule :)

nostalgie palladyană

de -X-

 

Si pentru ca ai pomenit de expozitia temporara de arta contemporana romaneasca de la Sibiu, mi-am adus aminte de autoportretul lui Theodor Pallady expus la Brukenthal, in colectia permanenta de arta romaneasca a muzeului.
Privirea, creionata prin linii simple si abrupte, alura de aristocrat dar si o anume nostalgie, il urmareste in timp pe privitor.
Iata deci un bun prilej si pentru mine de a ma intoarce in timp :)

Pe vremea cind eram studenta, la Palatul Culturii din Iasi se gaseau expuse tablouri de Pallady, dar prea putini erau studentii ce mergeau sa viziteze expozitiile de la Palat.

In general, atunci cind se vorbeste despre Pallady, nimeni nu uita sa mentioneze prietenia cu Henri Matisse si faptul ca prin intermediul lui Pallady a aflat pictorul francez de frumusetea iilor romanesti pe care ulterior le-a pictat.
Un portret schitat de Matisse, in ziua in care Pallady a mers la Nisa pentru a-si lua ramas bun inainte de a se reintoarce in tara, poate fi vazut la Bucuresti.
Dealtfel, cu Matisse, a avut lungi discutii polemice privind intiietatea valorica in pictura a liniei – ca forta a spiritului, sau a culorii – ca forta a materiei.
Iata ce ii scria lui Henri Matisse :
„Nu dragul meu, pictura nu este cum spui tu, culoare, dupa cum un artist nu este acela care asterne culoare pe panza. Cu alb si cu negru poti face pictura (…) Desenul poate fi de sine statator… in timp ce culoarea fara desen ramane ceva nevertebrat… delicvescent.”

Pallady a trait mult timp in strainatate, mai intii la Dresda unde a urmat cursurile universitatii politehnice (in paralel cu studii de arta), apoi la Paris – unde si-a continuat studiile de pictura incepute in Germania.

… multi ani petrecuti departe de casa.

Aceasta fereastra deschisa prin care se vede un colt din piata Dauphine a devenit cu timpul imaginea pe care i-o asociez eu spiritului lui Pallady. Tabloul poate fi admirat la Muzeul National de Arta din Bucuresti.

Cerul innorat, asfaltul ud, aerul curat spalat de ploaia ce tocmai a incetat, florile din dreptul ferestrei, ziarul deschis pe masa … iar in spatele lor, intr-o camera la etaj, un pictor cu gindurile lui.

Ma gindesc la invizibilele linii geodezice ce legau Copoul de Jardin de Tuileries, Biserica Trei Ierarhi de Basilica Sacre Coeur, Buciumul de Montmartre, Casa Pogor de cartierul Latin sau Bahluiul cu apa lui mlastinita de Sena cea sclipitoare.

Acum imi dau seama cit de multe inteleg din acest tablou. Sunt lucruri ce nu pot fi transmise prin citeva fraze de blog.
Inteleg de ce cuvintele pe care le spun cuiva, cel putin pentru mine, au valoare, si de ce uşurătatea din cuvintele altora ma face sa reactionez violent. …

Theodor Pallady (1871-1956) a pictat cu predilectie naturi moarte si nuduri.
Pentru incheiere am ales aceasta Natura Statica. Nu tin minte sa o fi vazut anterior undeva : catalog, muzeu, revista sau televizor.
…
Tabloul a fost vindut de casa de licitatii Goldart contra sumei de 25 000 de Euro. Nu e o suma mare si nu am calitatea sa spun daca tabloul in cauza merita aceasta suma sau daca merita cu mult mai mult.
L-am atasat blogului de azi nu datorita faptului ca s-a vindut la o licitatie ci pentru ca imi place austeritatea lui si felul in care a fost conceput.
…


…
Un sfesnic de bronz cu o luminare, o cana pe buza careia se sprijina o singura floare, un cutit si o sticla cu design modern … de fapt o frintura de timp masurata de petalele ce se vor vesteji si se vor scutura pe masa.

Datorita volumului Danei Crişan, „Pallady scriind”, am avut sansa sa-l descopar pe Pallady scriitorul.
…
Citeva pasaje din capitolul introductiv :

„Intimidant, trufaş, cochet şi rău de gură – aşa l-a transmis legenda pe „boierul” Theodor Pallady. Până şi pentru fanaticii săi, pictorul e şi azi prea hieratic, modern şi elitist faţă de gustul popular, pe care a tot părut că-l sfidează. Citindu-i însă aici miile de însemnări, toţi amatorii de artă vor afla omul care a cunoscut lumea într-atât, încât s-a dezgustat de ea, ca şi pe cel care s-a străduit să nu piardă nici o clipă contactul cu Arta şi cu sinele său adevărat. Desenând şi pictând, dar şi scriind ca pe o oglindă, Pallady a înţeles să fie în toate acelaşi: frust dar cultivat fără răgaz, crunt dar just, sensibil şi disponibil dar nu mai puţin demn şi tăinuit, formalist precum şi creator de forme, urmărind compoziţia sau experienţa interesantă dar mai ales expresia ei simplă şi eficientă. În notele şi schiţele „private” care au ritmat viaţa acestui căutător de Absolut mereu pândit de Neant, cititorii din secolul XXI vor avea şansa să-l descopere şi pe Pallady modest, disperat, econom, slab şi frivol – în totul, un uluitor artist al mărturiei.”
…
Adaug citeva fragmente din jurnalul pictorului, ca pe o completare incompleta … …

încă un motiv pentru a merge la Sibiu

de -X-

 

Ma voi opri din nou in Romania, si dupa cum am promis mai demult, voi vorbi despre un alt membru al familiei Brueghel, de fapt intemeietorul dinastiei de pictori Brueghel: Pieter Bruegel cel Batran.

 

Pieter Bruegel cel Batran (1525?-1569), supranumit si Bruegel/Brueghel al Taranilor, e cunoscut indeosebi datorita unor tablouri ca Proverbele, Nunta Taraneasca, Uciderea Pruncilor, Parabola Orbilor, Parabola Semanatorului, Jocuri de Copii, Cersetorii, Tara Trandavilor sau Turnul Babel, tablouri de referinta pentru intreaga pictura flamanda.

El a pictat cu predilectie scene de zi cu zi din viata satului, munci agricole, nunti si petreceri, jocuri de copii, vinatoare, cersetori, scene din taverne, chermeze, etc.

Imaginea ce insoteste acest blog trebuie explicata in amanunt. Detaliile picturii se pot vedea aici : http://www.divshare.com/download/6843615-601

E vorba de lucrarea Omorirea Pruncilor sau Masacrarea Inocentilor.

Titlul ne-ar putea duce cu gindul la regele Irod/Herod, dar nu despre dinsul e vorba.

Pe site-ul CIMEC se dau urmatoarele informatii :

„Dintre cele patru versiuni importante, cunoscute ale acestui subiect (Bucuresti, Viena, Londra, Japonia), aceasta pictura pare sa fie cea mai veche, databila dupa 1567. În urma restaurarii s-a relevat faptul ca desenul preliminar si o parte din compozitie apartin marelui maestru, pictura fiind, însa, realizata de unul din colaboratorii sai. Semnat stânga jos P. Bruegel.”

 

Deci lucrarea nu a fost realizata in intregime de Pieter Brueghel cel Batrin ! Din pacate, mass media din Romania trece cu vederea acest fapt deosebit de important, inducind in eroare publicul.

Ce se poate vedea in momentul in care o privim cu atentie ?

Privirea aluneca pe ulita unui sat olandez. Vedem insirate casele cu acoperisurile inzapezite si citiva copaci desfrunziti peste care se asterne un cer verde – ca o mare pe timp de furtuna.

Pe ulita, soldati calare, cu lancii in miini, isi fac aparitia.

Altii lovesc cu armele si picioarele in portile de lemn, pornind o adevarata vinatoare de oameni.

Dar ce se intimpla aici? Ce eveniment a incercat sa retraiasca pictorul?

Trebuie sa ne intorcem in timp si sa ne oprim undeva prin secolul al XVI-lea, in miezul unei ierni, intr-un sat olandez, unul din multele sate si orase cucerite de Philip al II-lea, rege al Spaniei.

Cuceritorii spanioli, de religie catolica, ii considerau pe olandezii si flamanzii de religie protestanta drept niste oameni viciosi ce in orice moment puteau fi pasibili de pedeapsa cu moartea.

Scena aceasta nu e unica, ea s-a repetat de nenumarate ori in tinuturile Tarilor de Jos ce au cazut sub dominatia spaniola.

Un tablou similar cu acest tablou de la Sibiu poate fi admirat la Kunsthistorisches Museum din Viena, muzeu ce adaposteste aproximativ o treime din picturile lui Pieter Bruegel cel Batran.

Vreau sa spun ca, inainte sa moara, de teama Inchizitiei, dar si pentru a-si proteja familia, pictorul a distrus citeva tablouri ce puteau fi considerate compromitatoare.

Desi o buna perioada de timp a fost expusa la Muzeul National de Arta din Bucuresti, in cele din urma, aceasta pictura in ulei pe lemn s-a reintors acolo de unde a fost luata cu forta in 1948 : Muzeul Brukenthal din Sibiu.

Lucrarea face parte din lotul de nouasprezece tablouri ce au fost returnate muzeului sibian.

Multe multumiri pentru zalmoxa ca mi-a atras atentia asupra evenimentului returnarii tablourilor.

As vrea sa pomenesc in treacat si despre baronul Samuel von Brukenthal, cel ce de-a lungul vietii a strins tablouri cu adevarat „de muzeu”.

Se crede ca aceasta pictura a fost achizitionata in perioada in care baronul locuia la Viena si indeplinea functia de consilier al imparatesei Maria Tereza.

In orice caz, la reintoarcerea sa in Transilvania, baronul a inceput construirea unei resedinte.

Samuel von Brukenthal a aranjat tablourile intr-o veritabila pinacoteca, intr-un spatiu ce cuprindea treisprezece incaperi, si in anul 1788 a declarat libera intrarea in palat pentru doritorii de arta.

Din acest punct de vedere se poate spune ca muzeul Brukenthal din Sibiu e cel mai vechi muzeu din Romania, mai vechi chiar decit celebrul Luvru din Paris, care si-a deschis portile de abia in anul 1790.

In anul 1817 palatul a fost declarat in mod oficial muzeu. In acel moment cuprindea peste o mie de tablouri si era primul muzeu din spatiul central european.

http://exergy33.blogspot.com/

taina inelului

de -X-

Pentru strainii doritori de informatii despre operele de arta din Romania aceasta imagine devenise sinonima cu Muzeul National de Arta din Bucuresti, caci articolele din ziare si reviste, iar mai apoi site-urile de pe Internet, o aduceau mereu in prim plan, sau ii pomeneau numele chiar in prima fraza de dupa titlu.…

Barbatul cu turban albastru, opera a unui celebru pictor flamand, devenise un fel de a doua sigla a muzeului bucurestean sau mai bine zis un ambasador de succes ce atragea turistii prin rezonanta numelui maestrului ce il pictase.
Tabloul a fost lucrat in perioada 1430-1433 de catre Jan van Eyck (1390-1441), pictor de renume al perioadei Early Netherlandish Painting.

…

Nimeni inainte de Jan van Eyck nu reusise sa stapineasca tehnica picturii in ulei. Nu el inventeaza pictura in ulei, cum gresit se afirma pe mai multe site-uri, insa o duce la perfectiune.

…

van Eyck e pictorul fascinat de detalii, pe care nu oboseste sa le picteze cind intr-o lumina clara, cind in una difuza, fara sa piarda nimic din finetea personajelor, a decorului sau a peisajelor din fundal.

…

Adesea culorile devin semitransparente, acoperite de un strat de ulei ce pare ca inca nu s-a uscat. Umezeala e uneori stranie si da senzatia de viu.
Asa se intimpla si in cazul Barbatului cu inel/Barbatului cu turban albastru, un ulei pe lemn de dimensiuni mici (16.6 x 13.2 cm), ce poate fi vazut la Bucuresti.

…

Tabloul a fost inregistrat sub mai multe denumiri : Man in a Blue Turban, Portrait of a Goldsmith, Man with Ring.
…
E imposibil sa se vorbeasca despre van Eyck si sa nu se aduca in discutie doua din capodoperele sale : Portretul sotilor Arnolfini (1434) si Madona cancelarului Rolin (1435).
Detaliile si minutiozitatea cu care a fost pictat portretul Arnolfinilor sunt de-a dreptul extraordinare.
http://en.wikipedia.org/wiki/Arnolfini_Portrait
…
Tabloul de la Bucuresti are citeva caracteristici interesante.
In primul rind e vorba de transparenta culorilor ce accentueaza intr-un mod placut senzatia ca pe panoul de lemn se afla cineva real, viu …
In al doilea rind e vorba despre personajul in sine. Este el un bijutier, cum au sugerat diversi critici? Sau e un client care a dat comanda pentru un inel?
Nici una din aceste doua variante nu mi se pare plauzibila.
Inelul are o taina a sa :), taina stiuta de pictor, daca nu cumva pictorul si personajul pictat sunt de fapt unul si acelasi :).
…
Traiesc cu impresia ca fata lui ginditoare, privirea atintita in gol marcata de o vizibila tristete, dar si aerul de resemnare ce-i invaluie chipul, sugereaza faptul ca inelul tinut intre degete reprezinta o veriga de legatura cu trecutul.
Veriga de care e prinsa permanenta amintire a unei EA pe care EL nu o poate uita.
…
later edit : intre timp zalmoxa mi-a spus ca tabloul nu se mai afla la Bucuresti deoarece a fost returnat stapinului sau de drept, Muzeul Brukenthal din Sibiu :)
link-ul cu informatii se gaseste in comentariul facut de zalmoxa.
…