nedumerire

This image has an empty alt attribute; its file name is abstract-woman-011-corporate-art-task-force.jpg

      De când m-am reîntors acasă am parcurs, pas la pas, o distanță marcată de două jaloane : ciuma roșie și România (ne/re) educată, ca în final să ajung pe malul egalității de gen.

      Compania de aviație Lufthansa a anunțat că personalul de zbor va renunța la clasicele interpelări  „doamnelor și domnilor” în favoarea impersonalului stimați pasageri/călători.
Stau și mă întreb: pe cine discrimina formularea anterioară? Oare pe bărbați, deoarece apelativul doamnelor era trecut înaintea domnilor ?
    Cred că asistăm la ceva de domeniul dezrădăcinării ființei umane.  Nu mai suntem fată și băiat, nu mai suntem bărbat și femeie, nu mai suntem mamă și tată (eventual părinte 1 și părinte 2), nu mai suntem domni și doamne, de fapt vom ajunge să nu mai fim nimic din ceea, fără să ne învețe nimeni, simțeam că suntem, într-o ordine naturală a lucrurilor, fără suportul ideologic al nici unei teorii.
    Stau și mă întreb : dacă mâine, în autobuz sau tramvai, spre exemplu, un bărbat mi-ar ceda locul său, ar trebui să mă simt lezată, discriminată?
Poate că mai există femei care ar dori să se simtă „lezate” și bărbați capabili să „lezeze” femeile în acest fel ;)

      Nedumerirea mea nu e lipsită de fundament. Noi nu mai trăim în democrație, nici în post-democrație, nici în post – modernism sau progresism. Trăim în idiocrație, altoită pe un fond de apartheid sanitar/medical, susținută de o clasă politică în mare parte disgenică, stropită din belșug cu corupție și tolerată prin tăcerea și lipsa de reacție a celor mulți.

      Îmi pare rău că nu am putut posta o perioadă de timp, după ultimul text, cel cu așa numitul certificat medical, dar, fără nici o atenționare prealabilă din partea WordPress, m-am trezit că nu mai am butoanele care să-mi permită să adaug o postare nouă pe blog.