Sunt diferită … dar ăsta nu-i un motiv să vă uitați toți lung la mine ;)
personale
Latino :)
blue nails
regina din tramvai
Erau poziționați chiar în mijlocul tramvaiului, trei bărbați înalți cu pălării negre fedora și ea – cu fustă colorată lungă până în pământ și basma pe cap. Toți patru erau arătoși și total absorbiți într-o discuție în care, după părerea mea, se dezbătea o chestiune pe viață și pe moarte. Nu înțelegeam aproape nimic deoarece vorbeau țigănește dar, din când în când, cuvintele românești strecurate în propoziții îmi dădeau unele vagi indicii.
În aglomerația pestriță a tramvaiului dânsa mi s-a părut frumoasă. Și nu doar mie. Mulți călători se uitau în direcția lor.
Primul impuls a fost să o fotografiez însă eram conștientă că nu aveam cum să o fac fără să fiu observată, chiar dacă aparatul meu foto de atunci era unul relativ mic.
Pe mine una mă impresiona aura ce o învăluia, puterea cu care își impunea punctul de vedere, felul în care cei trei bărbați o ascultau, felul în care ea îi supunea pur și simplu. Avea ceva autoritar și regesc în limbajul trupului.
După toate probabilitățile cei trei îi erau rude, dar și așa, cum bine se știe, în comunitățile țigănești femeile nu prea au multe de spus. Aceasta însă era lidera grupului iar puterea cu care se impunea era cu adevărat fascinantă.
Am remarcat că nu purta nici un fel de bijuterii de aur și că avea o piele alba cu o textură sănătoasă.
Buzele senzuale, naturale, forma armonioasă a sprâncenelor și fruntea înaltă compuneau un chip plăcut deși vizibil autoritar.
La un moment dat s-a eliberat un scaun și ea s-a așezat. Bărbații cu mustăți răsucite sub pălăriile fedora s-au strâns în jurul ei. Discuția s-a continuat cu aceeași fervoare.
Profitând de faptul că privirea îi era ațintită spre cei trei aflați în picioare mi-am zis că aș putea avea norocul să o fotografiez.
Am scos pe tiptil aparatul, a durat vreo jumatate de minut până s-a deschis, plus alte zece secunde până l-am setat, am făcut zoom și, desprinzându-mă de bara tramvaiului care plutea pe șine ca barca pe Dunărea învolburată, am așteptat ca măcar unul din cei trei să-și schimbe poziția.
Trebuia ca măcar unul din cei trei bărbați să se miște pentru a-i putea surprinde chipul.
După un minut lung cât o veșnicie faptul s-a produs.
În vreo cinci secunde am reușit trei capturi. La cea mai reușită vă uitați tocmai acum ;)
dezacord
erai printre cuvintele care vin
dar erai și printre cuvintele care pleacă.
în acel du-te vino de silabe
nu reușeam să-ți găsesc o formă concretă
dar știam că erai acolo,
într-o paranteză oarecare,
pe care nu mă puteam hotărî unde s-o intercalez
fără a ieși din contextul acelui sentiment fără nume.
fraza a rămas deci neterminată
ancorată bizar de-un surâs fără rost
în dezacord gramatical, și nu numai,
cu ceea ce ține întradevăr de mine.
Rezonanțe Imposibile 