informaticianul

Iubea cifrele la fel de mult precum iubea literele.
Cifrele erau multe, infinite la număr, dar literele, deși puține, exercitau asupra lui o nepermis de intensă atracție.
Niciodată n-a putut înțelege de ce-i venea mai ușor să scrie programe complicate în timp ce îngâna silabe compunând cuvinte fără sens.
Asocierea părea total nepotrivită dar intuia că în adâncul lui zace spiritul unui poet neînteles ce se exprima mai bine în secvențe logice și cifre.

Uneori literele o luau razna, cifrele o luau razna, simbolurile toate o luau razna … și se trezea cu ochii larg deschiși visând în fața monitorului așteptând un feedback.

 

trecătorul


imagine – Antonio Moras
…………………………………………………………………………………………………………

Privea  detașat dincolo de linia frântă a acoperișurilor, de speranțele celor ce zilnic se revărsau prin gurile de metrou, de legile schimbate peste noapte de politicieni și de propriile aventuri sentimentale, mai mult sau mai puțin atinse de romantism.

Cert e că-și dorise mai mult de la viață. Dar acea perioadă trecuse. Rareori se mai răzvrătea împotriva a ceva. A orice.
Suferise masive mutații de ordin psihologic, sau cel puțin așa avea impresia.
Dar dincolo de nepăsarea afișată, ca o oglindă ce-ți lua ochii cu strălucirea ei, puteai zări adâncul oceanului în care se zbătea să înțeleagă.

De ce ?

 

doamna cu fumuri

(manechin Dada în București)
„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„„

Doamna cu fumuri o țintuia cu privirea pe Fata care și-a luat lumea în cap. Amândouă suportau căldura caniculară a unei zile de iulie îmbrăcate în haine de celuloid.
Dar spre deosebire de colega ei de tortură, Doamna cu fumuri nu dorea să evadeze.
Ea părea să suporte tot … ierarhiile sociale, regulile de conviețuire, conversațiile din politețe, zâmbetele de complezență, canoanele, legile, consilierii de imagine, furtul intelectual la cel mai înalt nivel, șabloanele, vorbele goale, promisiunile făcute de oameni slabi care se cred puternici, Don Juanii, reclamele TV, frișca cu gust de cremă de ras, Pokemonii, promoțiile, reducerile de preț, majordomii cu stele pe umăr, sentimentele sufocate de masca superficialității, teroriștii, maneliștii, florile fără miros care rezistă mult timp, lipsa de finețe, voucherele, lipsa de imaginație, emisiunile de știri, persoanele atotștiutoare, gropile din asfalt, genele false, complimentele false, ….

Doar în aparență. În realitate însă Doamna cu fumuri nu doar că nu suporta toate acestea dar le disprețuia cu fiecare gură de fum proaspăt inhalat. Le disprețuia și în felul ei lupta, căci ea alesese să rămână.
Nu puțini erau cei ce i-au simțit lama rece a fumului care le-a tăiat de la bază piramida snobismului sau le-a poluat aerele aristocratice cu iz de mahala ce persistau în comportamentul, exprimarea și aspectul lor exterior chiar la ani buni după ce ajunsesră în lumea așa-zis bună a orașului.
Doamna cu fumuri  fusese dintotdeauna o luptătoare … și așa își dorea să rămână, până ce viața-i va ajunge la filtru.


Ofelia … fără cuvinte ;)

?????????????
Anca Pascu, Teatrul Masca – Statui Vivante
(Parcul A.I Cuza, 2016)

Pesonajul interpretat de Anca Pascu în cadrul festivalului statuilor vivante din vara anului trecut mi s-a părut cunoscut. Era vorba de acea senzație de deja-vu pe care cred că fiecare din noi a experimentat-o cel puțin o dată în viață.
M-am gândit puțin și după câteva căutări am găsit sursa de inspirație pentru interesanta costumație.
E vorba de o pictură realizată de  John William Waterhouse în 1894 … intitulată bineînțeles Ophelia ;)

?????????????

Recunosc că nu aș putea sta neclintită minute în șir – timp în care zeci de persoane să se perinde prin față, să fotografieze, să comenteze, uneori să facă comentarii răutăcioase – și cred că de aceea îî admir pe actorii care pot face acest lucru, care pot da viață unui personaj fără să apeleze la cuvinte.

(dez)avantajul de a fi diferit



 Savannah Rocking Chair III, designer Jolyon Yates
*

Ceilalți confrați se simțeau inconfortabil în prezența lui deoarece era prea elegant, prea rafinat, prea simplu, prea sinuos, prea senzual, prea delicat, provocator prin ceea ce reușea să inspire, remarcabil prin geometria poetică, cu tăieturi precise executate parcă fără efort, și, nu în ultimul rând, inabordabil de către cei construiți după tipare … fie ele chiar și la modă ;)