doar o secundă :)

imagine – Sanieh
Palatul Saadabad, Teheran

Azi am predispozitie pentru a continua seria  „opozitiilor de faza „

Ca de obicei, voi pune in fata in fata un pictor anonim cu unul consacrat.

Furculita infipta in pepenele rosu e totusi o imagine pe care mintea o retine instantaneu, si o retine pe lunga durata.
Elementul inedit in acest tablou e furculita, caci pepeni, dupa cum stim, au fost pictati cu duiumul de-a lungul secolelor.
Autoarea lucrarii s-a semnat cu litere persane trecand deasupra si anul. Asa aflam ca e vorba de Sanieh si ca lucrarea a fost realizata in 1334.
Sa nu va impacientati :). E vorba de anul 1334 dupa Hegira Shamsi (Hegira Soarelui), un sistem calendaristic uzitat in Iran si conform caruia prima zi a noului an, No Ruz, coincide cu ziua echinoctiului de primavara – 21 Martie.
Traducand calendarul in termenii curenti aflam ca aceasta talentata cvazi-anonima pictorita a realizat lucrarea cu cincizeci si sase de ani in urma.
Dupa sistemul calendaristic iranian acum ne aflam in 1390 :)

Sanieh … nume interesant caci „sanieh”  inseamna „secunda”.
Nu se cunoaste nimic despre Sanieh. Nici cine a fost, nici cu ce ocazie a daruit pictura shahului sau altcuiva din familia regala, nici daca in momentul realizarii a fost eleva de scoala generala, adolescenta sau studenta.
Ba da! … se cunoaste totusi ceva despre dansa, gratie semnaturii. E vorba de o iranianca! … la fel ca si Samira.

Compozitia ei, atent studiata, plasata pe un superb fond vineţiu, ma face sa cred ca Sanieh avea cunostinte solide de arta plastica.
Spontaneitatea aceea caracteristica amatorilor si copiilor lipseste din tablou dar cu toate astea tabloul e interesant si nu prea stiu de ce l-am asociat cu un altul pictat de Albert Marquet – expus in cadrul aceluiasi Muzeu de Arte Frumoase  al Complexului  Muzeal Saadabad  din Teheran.

Albert Marquet (fara  titlu)
Palatul Saadabad, Teheran

Albert Marquet (1875-1947) – pictor francez in mod frecvent asociat cu stilul fauvist, coleg de camera cu Matisse pe perioada studiilor la Scoala de Arte Decorative din Paris, cu o predilectie vadita in a picta poduri, cheiuri, porturi si peisaje marine.

Diferenta fata de fauvisti o constituie faptul ca Marquet imblanzeste culorile tari, salbatice, cu nuante ceţoase de gri, movuri saturate de gri si bleu-uri grizonate. Pentru a mari contrastele el intinde linii negre cu unduiri caligrafice.

Pictura aceasta expusa la Palatul Saadabad reprezinta o exceptie de la regula :). Pictorul face concesii culorilor mediteraneene … roz, verde inchis, albastru idilic.

In ciuda faptului ca multa vreme a fost considerat critici un pictor francez minor, peisajele lui Albert Marquet au fost si sunt „vânate” de colecţionarii autentici.

… de unde se vede treaba ca nu intotdeauna preturile vehiculate la casele de licitatii „fac” un pictor.

 

 

Samira

 Samira (1972) – Palatul Saadabad, Teheran


Propun din nou o  „opozitie de faza”  :) … Muzeul de Arte Frumoase de la Palatul Sa’ad Abad din Teheran nu duce lipsa de tablouri care ii fac pe vizitatori sa ridice sprancenele.

Daca Louis Valtat (1869-1952), pictor francez precursor al fauvismului, reprezinta un nume cunoscut in lumea iubitorilor de arta, nu acelasi lucru se poate spune despre Samira.

Tabloul ei, semnat Samira si datat 1972, are forta imagistica. Eu una am resimtit din plin impactul vizual al liniilor simple, dar ferme, trasate de aceasta eleva.
Nici nu ma mir ca familia shahului le-a pastrat in colectia personala pe femeile infasurate in valuri negre imortalizate de Samira.

Poate ca am devenit hipersensibila, poate ca ma exalta nimicuri carora altii nu le acorda importanta nici cat negru sub unghie, dar am convingerea ca aceasta mica pictorita cvazi-anonima pe nume Samira, daca ar fi continuat calea artistica ar fi ajuns ‘cineva’ in pictura iraniana.

Presupun ca s-a maritat foarte repede, sau ca a facut studii in alt domeniu decat in cel legat de arta,  sau poate ca a  emigrat impreuna cu familia,  sau in cel mai trist caz … ca a murit  devreme.

Fluiditatea  tabloului ma face sa le vizualizez pe aceste femei undeva in desert, printre dunele modelate de vant … acelasi vant care le falfaie vesmintele.
Instantaneu am facut o paralela cu tataroaicele si turcoaicele lui Iosif Iser.

Punand-o pe Samira langa Louis Valtat imi dau seama ca, si sper ca pe buna dreptate, ca nu semnatura din colt stabileste valoarea tabloului.
Din pacate ‘valoarea’ e o notiune atat de flexibila, ca sa nu zic elastica, incat deseori devine incompatibila cu ea insasi.

 

Louis Valtat – tablou fara titlu
Palatul Saadabad, Teheran

Louis Valtat nu s-a bucurat de prea mare popularitate in timpul vietii desi a fost apreciat de adevaratii cunoscatori de arta. Nu a incasat sume considerabile de pe urma tablourilor vandute, si nici nu ar fi avut nevoie caci se nascuse in familia unor prosperi proprietari de nave, dar nu stiu cum se face ca a fost ‘redescoperit’ dupa moarte, aceasta redescoperire pompand milioane de dolari in casieria caselor de licitatii.

Negustorul de arta Ambroise Vollard spunea: “Patience, one day you will see that Valtat is a great painter.”

Le rocher dans la mer  si  Vue de Ouistreham  m-au facut sa-mi fie dor de mare :)

 

 

opoziţie de fază

 

Salvator Dali – Visul

Din nou la Palatul Saadabad din Teheran.
De data aceasta pentru a oferi o surpriza. Va inselati. Surpriza nu o constituie tabloul lui Salvator Dali cu care am deschis blogul :)
Chiar daca e o pictura interesanta, in stilul ce-l caracterizeaza si cu care ne-a obisnuit, nu aceasta lucrare m-a luat prin surprindere.
Tot in Teheran, la Muzeul de Arta Contemporana, se  afla  inca  un Dali.

http://blogu.lu/exergy/index.php/2010/02/24/suprarealistii/

Povestea picturilor in cauza e interesanta si se leaga de preferintele ultimul sah al Iranului.
Mohammad Reza Pahlavi era foarte incantat daca cu ocazia diverselor zile festive primea din partea copiilor angajatilor de la palat sau a functionarilor din subordine desene si picturi realizate de ei insisi. De fapt el i-a incurajat pe parintii respectivilor copii sa-i lase sa faca studii de arta.
Cateva dintre acestea, ce i-au placut in mod deosebit, au intrat in colectia personala.
Si iarasi trebuie sa folosesc cuvantul „uimit” … caci m-a uimit gustul sahului in materie de frumos si convingerea lui ca o pictura a unei eleve de clasa a X-a poate sta alaturi de cea  a unui pictor renumit de talia lui Frank Kupka  iar cea a unui anonim elev iranian, numai  la cativa pasi de celebrul Dali.

anonim elev iranian

Nu cred ca in  multe muzee din lume se intalneste o astfel de situatie. Din acest punct de vedere Muzeul de Arte Frumoase din incinta Palatului Saadabad e unic pentru ca nu a scos din galerie lucrarile acelor copii. Le-a expus in continuare, chiar si dupa ce guvernul islamic a confiscat proprietatile sahului trecandu-le in patrimoniul national, dand astfel posibilitatea vizitatorilor de a constata ca nu numele impune o opera de arta.
M-a amuzat teribil mirarea muta a turistilor straini in fata picturilor ce drept explicatii aveau trecute doar un nume de copil : Sanieh, Samireh, Ali, Fereshteh, Payandeh  …

Tabloul anonimului elev iranian,  ‘cantat’  intr-un registru cu doua chei : plumburiu stralucitor si rosu mocnit, imi place mai mult decat tabloul lui Dali … ietata fie-mi ignoranta in materie de arta.

 

invitaţie la un muzeu Cenuşăresă :)

pictor anonim, sec XIX
Fine Arts Museum,  Saadabad Palace, Tehran

Voi incepe un nou subiect, subiect  pe care imi propusesem sa-l aduc in discutie cu mai mult timp in urma. Am amanat mereu, nici eu nu stiu de ce, iar acum imi pare rau ca l-am lasat deoparte.

Voi incerca sa aduc pe blog  unele din operele de arta din incinta Palatului Saadabad din Teheran,  atat din cele expuse in cadrul Muzeului De Arte Frumoase cat si din cele risipite prin celelalte pavilioane ale palatului.

Atunci cand am deschis seria „arta vestica la Teheran”  spuneam ca in Iran exista extraordinar de multe tablouri si sculpturi realizate de artisti marcanti din Europa si America si ca e foarte mare pacat ca nu se stie despre ele.

La Muzeul de Arta Contemporana din Teheran se afla lucrari evaluate la peste 4 miliarde de dolari. Atat cat am putut si m-am priceput am vorbit despre ele.
Spuneam ca acest muzeu a fost infiintat din bugetul statului de catre fosta regina, Farrah Diba, sotia ultimului sah al Iranului.

Mai exista un alt muzeu,  Jahan Nama, in cadrul Palatului Niavaran din Teheran.  Acest muzeu a fost infiintat dupa revolutia islamica si cuprinde opere de arta (confiscate)  din colectia privata a familiei Pahlavi.  E vorba de cadouri  primite  cu diverse ocazii: zile de nastere, aniversari si comemorari, tablouri si statuete oferite in dar de diversi sefi de stat si alte personalitati ce au vizitat Teheranul, de tablouri achizitionate de regina din banii proprii  in cadrul licitatiilor dar si de tablouri daruite de artisti in persoana, unele chiar reprezentand-o pe dansa.

Dar pe langa aceste doua muzee cunoscute mai exista un al treilea, cumva in umbra.
L-am denumit „muzeul Cenusareasa”.
E vorba de Muzeul de Arte Frumoase din cadrul Complexului Muzeal Saadabad.
Lumea se inghesuie sa vada palatele familiei fostului shah … si „uita” sa intre in muzeu.
Aici sunt expuse opere de arta ‘recoltate’ din perioada celor doua dinastii: Qajara si Pahlavi.
E vorba de obiectele ce au fost primite in dar  sau au fost cumparate din strainate de catre membrii acestor doua dinastii.
Ca valoare, per ansamblu, obiectele expuse aici nu se ridica la valoarea celor expuse in primele doua muzee pomenite anterior … dar … dar printre ele am intalnit lucrari interesante.

E un muzeu intradevar curios caci alaturi de tablouri ale unor artisti cunoscuti sunt  expuse tablouri ale unor copii de scoala generala :) …. alaturi de miniaturi qajare super de bine cotate la bursa operelor de arta pot fi vazute tablouri ale unor anonimi.
Dar ce anonimi! … indraznesc sa afirm ca multe din tablourile anonime din muzeu apartin unor pictori de prima mana, asa cum presupun ca e si cel cu care am deschis postarea  de fata.
Atentia data detaliilor si siguranta pensulei dovedesc  ca  pictorul nu a fost un amator.  Trasaturile   par a fi cele ale unei femei de origine slava … nu stiu altii ce parere au.

Sunt convinsa ca intr-o buna zi va veni cineva care va pune ordine in muzeu, va cere expertizarea la sange a patrimoniului si va lamuri lucrurile.

Ivan Shishkin
Fine Arst Museum,  Saadabad Palace, Tehran

Al doilea tablou propus ii apartine lui  Shishkin, celebru peisagist rus. Tabloul insa nu mi se pare foarte deosebit. Aduce mai  degraba  a ilustratie de carte :)
Din capul locului vreau sa spun ca, dintre peisagistii rusi, eu il prefer pe Isaac Levitan.

Daca, prin absurd, aceste doua picturi ar fi scoase la licitatie, ma intreb oare la ce cote ar urca peisajul lui Shishkin si la ce pret s-ar incheia tranzactia pentru anonima doamna  din anonimul tablou expus intr-un cvazi-anonim muzeu din Iran :) ???

Later edit
Am omis sa mentionez numele inca unui loc din Teheran unde pot fi vazute lucrari de arta europeana. E vorba de galeria   Howz Khaneh  din incinta Palatului Golestan, galerie ce include cu precadere tablouri si statuete din perioada anterioara primului razboi mondial, dar nu opere ale unor artisti foarte cunoscuti, si cu toate astea surprinzator de  placute privirii.