maeştri anonimi

anonimii de la Fayum

de -X-

 

portret funerar – Fayum, Egipt

Al-Fayyum.
Nu stiu daca numele acesta va spune ceva.

Bazinul Fayum din Egipt reprezinta o arie geografica ce si-a cistigat celebritatea datorita sutelor de portrete funerare descoperite de-a lungul timpului aici.
Fayum/Fayoum/Faiyum a devenit sinonim cu aceste portrete ce insoteau mumiile – portrete conservate extrem de bine datorita climei aride a zonei.

Inainte de a continua sa cititi blogul propun sa va aruncati o privire in galeriile de imagini  prezentate aici si aici.

Cea mai mare parte a portretelor au fost descoperite la Hawara, Antinoopolis si Akhmim.
Sute de ochi mari si dureros de expresivi  privesc calmi de peste secole.
Desi asemanatoare, ele au totusi caracteristici ce le individualizeaza, iar ceea ce m-a frapat pe mine a fost sentimentul de real indus de aceste picturi executate de pictori anonimi, veritabili maestri ai timpului lor.

 

 

portret de la Fayum (sec II-III dHr)
Stanford University Gallery – Palo Alto, California

Pe parcursul a patru secole, zeci de pictori anonimi, poate chiar sute, si-au pus in valoare talentul, nivelul artistic, spiritul critic, sensibilitatea si cunostintele legate de diverse tehnici picturale.

Peste noua sute de astfel de lucrari, datate din sec I iHr si pina in sec III dHr, au fost descoperite si „luate” de la Fayum de cei ce le-au descoperit, iar apoi au fost vindute si cumparate de mari muzee sau de avizi colectionari particulari.
Un adevarat comert cu opere de arta, de cele mai multe ori ilicit, a prins radacini in zona.

Dar nu despre acest trist aspect al jafului cultural vreau sa vorbesc acum.

Unele portrete sunt executate in ceara colorata ( pictura encaustica), altele sunt lucrate in tempera pe baza de galbenus de ou, insa indiferent de tehnica executiei, portretele par vii. Ai impresia ca oameni adevarati privesc inspre tine cu ochii lor mari, intrebatori si cu un zimbet mut pe buze.

Femei, barbati si copii – tineri, maturi si batrini – persoane nobile, soldati sau oameni obisnuiti – toti laolalta alcatuiesc o galerie unica de imagini.
Tenuri diferite, albe sau maslinii, coafuri ingrijite, bijuterii migalos pictate, imbracaminte de epoca, mici accesorii de vestimentatie, plante si flori, fac sa ne punem o puzderie de intrebari despre aceste personaje reale ce, cindva, au trait, au iubit si au murit la Fayum.

 

 

Royal Museum of Scotland – Edinburgh

Se stie ca in perioada ptolemeica Egiptul a fost invadat de un mare val de emigranti greci. Foarte multi greci s-au stabilit la Fayum.
Sinuciderea Cleopatrei marcheaza si inceputul ocupatiei romane a regatului milenar al carui regina fusese. Imparatul Iulius Caesar va fi cel ce va incorpora Egiptul in Imperiul Roman.
Mai tirziu tinuturile faraonilor vor face parte din Imperiul Bizantin.

 

 

Metropolitan Museum of Art – New York

Am dat aceste amanunte pentru a facilita intelegerea unui lucru important : portretele ce insoteau mumiile, fie executate pe lemn, fie pe pinza cu care erau infasurate corpurile mumificate, au la baza elemente ale artei grecesti si romane, si la rindul lor au influentat pictura bizantina si iconografia  bisericii copte – biserica ortodoxa orientala din Egipt.
Cred ca de aceea ni se par cunoscute. Sentimentul de deja vu nu poate fi anihilat cu nici un chip.
Eu nu am reusit.

Imi plac ochii acestor portrete.
Prin ei sfirsitul calatoriei pamintesti isi pierde din tragism si cistiga in seninatate. Si tot prin ei viata mi-a aparut deodata golita de multe lucruri.
Muzica a accentuat sentimentul …
http://www.divshare.com/download/10412694-aa8
http://www.divshare.com/download/9737005-e89
*

Allegory of the Vanity of Earthly Things

de -X-

anonim – Galleria Nazionale D’Arte Antica 
Roma, Italia
*

Tabloul pe care il priviti acum l-am descoperit in mod cu totul intimplator in timp ce navigam debusolată pe net :)
Un pictor anonim, intr-un moment de maximă inspiratie, a incercat sa transpună pe pânza zădărnicia vieţii.

Allegory of the Vanity of Earthly Things se intituleaza pictura aceasta ce, mie personal, mi-a adus aminte de Georges de La Tour – maestru al umbrelor si penumbrelor.

Am cautat mai multe informatii si am descoperit ca lucrarea se afla la Galleria Nazionale D’Arte Antica din Roma.

De fapt aceasta galerie e trunchiata in doua : o tranşă de tablouri e expusa la Palatul Barberini, o alta la Palatul Corsini.
Ce se stie despre pictor?
Aproape nimic.
S-au facut destule speculatii pe marginea tabloului insa in final s-a stabilit ca apartine unui pictor francez, activ la Paris, ce a pictat o serie de lucrari in care a pus in evidenta lumina candelelor si de aceea a si primit numele de Candlelight Master.
Acest ulei pe pânza, pictat in jurul anului 1630, are dimensiuni destul de mari : 96x135cm.
Sunt convinsa ca daca l-am privi in marime naturala am observa si mai bine maiestria  autorului.
Cu ce m-a atras lucrarea?
Cred ca in primul rind au fost de vina culorile.
Le-am simtit catifelate…ca pielea unei piersici data in pârg sau ca petalele florilor umezite de roua.

Apoi a fost de vina privirea ei.
Ea, spiritul feminin al vietii, izvorul plăcerilor si durerilor, si nu in ultimul rând cheia secretă ce poate descuia cu uşurinţă închisoarea în care sălăşuieste spiritul masculin.

De abia la sfirsit i-am remarcat simplitatea elegantă a rochiei si medalionul cu perlă ce iese discret in evidenta pe materialul de culoare stacojie.

Am cautat lucrarea pe siturile celor doua galerii.
Nu am descoperit-o nici la Palazzo Barberini si nici la Palazzo Corsini.
Sa fie oare de vina faptul ca autorul nu e un pictor celebru ca Rafael, Holbein, Rubens, El Greco, van Dyck, Tintoretto, Caravaggio, Murillo sau Fillippo Lippi ?
Daca da, atunci ii compatimesc sincer pe cei ce au realizat siturile recomandate cu citeva rinduri inainte …

de la celebritate la uitare, de la valoare la non-valoare

de -X-

 

Continui ciclul Maestrilor Anonimi cu o femeie in virsta, insa nu una oarecare :)

Urmeaza sa-i spun povestea.
Respectivul portret e intradevar o piesa impecabil realizata. Dati click pe imagine pentru a vedea detaliile.

Fac o calatorie in sens invers pe axa timpului pentru a ajunge in Parisul anului 1837.
Directorii Muzeului Luvru umblau innebuniti sa achizitioneze lucrari semnate de Balthasar Denner (1685-1749), un pictor german ce se vindea extraordinar de bine la acea data.
Spre bucuria lor, Johann Achermann, obscur pictor elvetian stabilit la Paris, le ofera portretul unei batrine doamne pictate de Denner contra sumei de 2000 de franci.

Charles George, unul din expertii principali ai muzeului, nu se indoieste de autenticitatea picturii si intocmeste un certificat pe baza caruia in iulie 1837 muzeul achizitioneaza tabloul si il plaseaza in Salonul Capodoperelor.

El analizase lucrarea prin prisma esteticii, si nu-i de mirare ca nu s-a indoit de valoarea ei, caci, indiferent de tot tam-tamul ce a urmat, pictura aceasta e intradevar una de prima clasa.

In 1842 apar alti experti ce neaga veridicitatea picturii. Analize atente demonstreaza faptul ca nu e vorba de un Denner. Se zvoneste chiar ca ar fi fost pictata de Johann Achermann :) …
Scandalul capata proportii.
In final Charles George va demisiona din post iar pictura va fi scoasa din Salonul Capodoperelor si va fi plasata intr-o camera periferica, alaturi de alte picturi considerate de mica importanta.

Iata ce poate face o semnatura, sau lipsa ei, dintr-o pictura foarte expresiva, si, sincer vorbind, e clar ca muzeele isi doresc in primul rind nume celebre cu puterea de a atrage publicul, chiar si cu riscul de a fi slab realizate artistic, nu lucrari incintatoare ale unor anonimi.

Una din cele mai reusite lucrari executata de Balthasar Denner o constituie portretul unei alte batrine doamne ce se afla expus la Ermitaj. Comparati-le si cred ca veti cadea de acord ca portretul femeii cu boneta si guler de blana (mincat de molii) de la Luvru nu e cu nimic mai slab realizat.

Nu cred ca Achermann a pictat falsul, deoarece, din ceea ce cunosc in legatura cu psihologia falsificatorilor, stiu ca ei nu se opresc la falsificarea unui singur tablou, ori Achermann nu a mai vindut nicaieri alte tablouri – decit pe cele personale.

E foarte posibil ca maestrul anonim sa fi fost contemporan cu Balthasar Denner sau sa fi trait in perioada imediat urmatoare, si, sub influenta acestui pictor la moda, intr-un moment de inspiratie, sa o fi redat pe expresiva batrina.

Povestea acestui tablou poate da nastere la citeva intrebari necesare, in sensul ca e necesar sa ni le punem macar o data in viata, daca nu zilnic …

Care e drumul de la celebritate la uitare ?

Ce inseamna valoare? … valoarea unei opere, valoarea unui om?

Oare cei ce iti cauta prietenia o fac pentru ca au cu tine niste puncte in comun, pentru rezonanta ideilor, pentru ca te apreciaza ca om si se simt bine atunci cind iti sunt in preajma si iti pot vorbi liber, sau o fac pentru ca esti fiica sau fiul cuiva, pentru ca parintii tai au functii, posibilitati materiale si sunt bine vazuti in mediul in care ar vrea si ei sa patrunda?
O fac pentru calitatile tale umane sau pentru ca sotul sau sotia ta are o pozitie sociala si relatii ce ii pot ajuta in scopul lor?
O fac pentru ceea ce esti tu si felul in care esti, sau pentru pozitia ta sociala de moment … pentru bani, pentru orice ar avea de cistigat din ‘prietenia’ ta?

Te-ai intrebat vreodata in ce masura notele primite la scoala reflectau intradevar valoarea ta? Daca ai fost neindreptatit frecvent, te-a afectat cumva?

Erau notele influentate de faptul ca, poate, unii invatatori sau profesori se numarau printre prietenii sau cunostintele familiei tale? Ai primit note mari fara sa le meriti?

Iar daca lucrezi in invatamint, te intreb : ai putea  lasa corigent copilul unor buni prieteni pentru faptul ca el nu invata nimic? … sau i-ai da note aiurea doar ca sa nu-i superi pe parinti?

Te-ai intrebat ce anume stabileste valoarea ta in ochii celor din jur?

E bine sa afli raspunsul la aceste intrebari, si chiar daca raspunsul poate durea enorm, e bine sa suporti durerea fara ‘calmantele unor minciuni de complezenta’ … sunt convinsa ca dupa aceea nu te va mai durea nimic.

Nu uita ca aceasta femeie cu fata zbircita si privire ciudata a stat in acelasi salon in care, peste citiva ani, va sta Mona Lisa :)

Inseamna asta ca in acei ani a avut valoare iar acum nu?
Sau inseamna ca niciodata nu a avut valoare si ca a ajuns in Salonul Capodoperelor datorita unei erori de expertizare?
Sau si mai grav, pictura e o capodopera dar neavind un autor celebru a fost trimisa intr-o sala neimportanta?

flautistul cu un singur ochi

de -X-

 

In decursul a doi ani de virtual  am vorbit in citeva rinduri despre picturi iesite din atelierul unor anonimi.

Vânzătorul de lămâi –  Muzeul Brukenthal din Sibiu
Misteriosul olandez  – Palatul Saadabad din Teheran
Călugăriţa – Galeriile Naţionale de Artă din Ljubljana
Doamna de la spineta – Muzeul Naţional din Poznan

Cred ca a sosit momentul ca sa dedic mai mult spatiu unor tablouri interesante dar fara semnaturi celebre. Le voi grupa intr-un nou capitol de blog : Maeştri Anonimi.

Deschiderea o va face  Flautistul cu un singur ochi de la Muzeul Luvru din Paris.
Departe de celebritatea Giocondei lui Leonardo da Vinci, a Libertatii lui Delacroix, a Astronomului lui Vermeer, a Autoportretului lui Durer sau a Odaliscei lui Ingres, aceasta pictura are o nota personala ce se datoreaza atit hainelor de culoare neagra cit si privirii directe ce tintuieste  privitorul.

PS. Arhimediatizatele picturi enumerate in text se afla in posesia Muzeului Luvru din Paris.

 

counter on tumblr

 

anonimul şi călugăriţa

de -X-

 

Ma voi opri din nou la Galeriile Nationale de Arta din Ljubljana, Slovenia.
Atunci cind am vorbit despre Natura Moarta cu Fructe pictata de Luca Forte am spus ca la aceste galerii se afla doua tablouri care mi-au atras atentia.
Cel de-al doilea tablou este cel al tinerei calugarite pe care il postez azi.

A fost pictat pe la jumatatea secolului al XVIII-lea de un pictor anonim italian.
E un ulei pe pinza de dimensiuni clasice, 58 x 51.5 cm, si prezinta un chip ginditor luminat de niste ochi candizi, invaluiti de o incerta melancolie.

Cei ce au studiat tabloul afirma ca tehnica picturala are unele similitudini cu tehnica lui Pier Leone Gezzi (11674-1755), pictor italian din perioada rococo, cunoscut in special pentru caricaturile sale executate cu multa verva.
Portretul caricatural facut compozitorului Vivaldi e una din cele mai cunoscute lucrari de ale lui.

Insa in lipsa unor date suplimentare orice atribuire este imposibil de facut.

Portetul mai prezinta o enigma. Desi e evident faptul ca e vorba de o calugarita, studiind-se imbracamintea ei, nu s-a putut identifica ordinul din care a facut parte.
Fotografii ale acestui tablou au fost trimise ordinelor calugaresti din Italia si Slovenia, dar, culmea misterului, desi atit de simplu in aparenta, nimeni nu a putut identifica ordinul monastic.

… :) sau poate ca nu e vorba de un personaj real. Poate ca pictorul anonim a vazut imaginea ei in vis si apoi a (trans)pus-o pe pinza.

De cite ori ii privesc chipul am senzatia ca mi-e foarte cunoscut. Am impresia ca seamana cu o actrita … dar nu pot sa-mi dau seama cu cine :)

O imagine de dimensiuni foarte mari care prezinta toate detaliile si finetea picturii, in special ochii, am incarcat-o aici :
http://www.divshare.com/download/6259742-59d
…

http://exergy33.blogspot.com/