portret cu semne de întrebare

Maurice Loeffler – Portret de femeie
Muzeul Naţional de Artă, Bucureşti

La Muzeul National de Arta din Bucuresti se afla un tablou discret care nu atrage prea mult atentia rarilor vizitatori ce se incumeta sa paseasca in aripa ce gazduieste sectia de pictura romaneasca.

Mai intai am remarcat  felul in care priveste fata. Desi tine o carte in mana privirea ei e atintita in afara ramei tabloului.
O fizionomie cu trasaturi imprumutate parca din icoanele bizantine, pe alocuri  asemanatoare chiar cu portretele lui Ştefan Câlţia, face nota discordanta cu portretele din jur.

M-am apropiat de tablou pentru a  afla  numele  autorului, dar, inainte de a-i citi numele, am fost izbita de ochii ei, de un albastru foarte inchis la culoare, cu niste pupile extrem de vii. In cazul in care veti da click pe imagine veti putea vedea exact culoarea de care vorbesc.

Dar surprizele nu s-au oprit aici. Numele pictorului m-a luat cu adevarat prin surprindere : Maurice Loeffler.
Loeffler … dupa nume parea sa fie vorba de un pictor de origine germana. Desi numele nu-mi spunea absolut nimic  l-am notat in agenda si am fotografiat-o din mai multe pozitii pe fata cu carte si văl.

Dupa ce-am ajuns acasa am pornit pe net in cautare de informatii.
Alta surpriza. Nu exista nici un pictor român pe care sa-l cheme Maurice Loeffler. Daca nu exista atunci ce cauta acest tablou in galeria de arta romaneasca?

De fapt nu am reusit sa gasesc nici un pictor care sa se numeasca Maurice Loeffler. Tot cautand am descoperit un tablou ce apartine lui Moritz Loeffler. M-am gandit ca poate e vorba de forma germanizata a numelui Maurice. Dar nici acest Moritz Loeffler nu m-a satisfacut. Am descoperit doar un singur tablou de-al lui : Two Boys in Conversation.

Privind-o  indeaproape pe  fata sau tanara femeie cu carte si val mi-am dat seama ca textul de pe filele cartii e citibil, are sens, dar, din pacate, fotografiile facute de mine nu au rezolutia necesara pentru a descifra literele.
E posibil ca acea carte din mana sa contina o trimitere la personajul feminin  sau un indiciu referitor la mesajul tabloului.
Bineinteles ca m-am intrebat : Cine e fata cu val? A existat in realitate sau e doar o inchipuire de-a pictorului?

In lipsa de alte date si argumente  absolut necesare pentru a putea trage niste concluzii coerente nu-mi ramane altceva de facut decat sa o privesc in tacere pe cea ce mi-a ridicat atatea semne de intrebare :)

 

Free website hit counter

japonism tonitzian

 

Nicolae Tonitza – Muza Pamfletarului (1931)
Muzeul Ţării Crişurilor,  Oradea

Dupa cateva ezitari consecutive m-am hotarat in final sa abordez tema japonismului in pictura lui Nicolae Tonitza.
Bine, vor spune unii. Nimic nou sub soare :)
Bineinteles. In ciuda unui aer japonez ce caracterizeaza o serie de lucrari, trebuie  spus  faptul  ca  unele tablouri au  ” un ceva japonez”  in doza mai mare decat altele.

Voi exemplifica punctual si la obiect.

Nu intamplator am deschis blogul cu Muza Pamfletarului.
Acest tablou expus la Muzeul Ţării Crişurilor din Oradea reprezinta o excelenta exemplificare. Fetita ce i-a servit drept  model se numeste Viorela Seicaru,  fiica  pamfletarului  Pamfil Şeicaru.

Tonitza reduce gama cromatica la cateva nuante, mutand-o apoi in regiunea rosului inchis. Pe peretele din spate el scrie titlul tabloului folosind litere latine pe care le reda intr-o maniera japoneza, atat ca insiruire, pe verticala, cat si ca asemanare caligrafica .

Nicolae  Tonitza – Marionete
colecţie particulară

 

In Marionetele avem de-a face cu un japonism europenizat.  Sesisez aici o asemanare cu mastile lui James Ensor.
E cazul sa amintesc ca multi pictori au avut perioade de creatie inspirate din stampele japoneze si din arta japoneza in general. I-as aminti doar pe Vincent van Gogh, Claude Monet,  Toulouse-Lautrec  sau Paul Gauguin.

Nicolae Tonitza are la activ unele tablouri pe care eu le-am incadrat in categoria japonismului direct, un termen inventat ad-hoc in timp ce tastam textul de fata.
E vorba de acele lucrari ce redau in mod explicit fizionomii din tara samurailor.

Nicolae Tonitza – Japoneza
Muzeul de Artă,  Târgu Mureş

 

Pe  Japoneza de la Muzeul de Arta din Targu Mures am prezentat-o mai demult la rubrica de ghicitori. Remarc aici aceeasi nuanta de verde folosita in fundalul Marionetelor.  E nuanta de verde ce poate fi regasita in cantitati mai mari sau mai mici in multe tablouri realizate de Tonitza. Eu am descoperit pana acum vreo noua :)

A doua  Japoneza se afla in colectia  Muzeului de Arta a judetului Prahova. De notat ca in muzee minore din Romania pot fi descoperite lucrari majore ale unor artisti importanti din arta plastica romaneasca.

Nicolae  Tonitza – Japoneză
Muzeul  Judeţean de Artă  „Ion Ionescu Quintus” ,  Ploieşti,  Prahova

Recunosc ca m-a surprins pictura aceasta. E ca si cum as fi fost pusa pe neasteptate  fata in fata cu un Tonitza inedit.

Dar surprizele nu se opresc aici. Dupa ce o veti admira pe Afize nu veti mai putea trece indiferenti pe langa numele celui ce a  fost categorisit drept  „un extraterestru in pictura romaneasca”.

Nicolae Tonitza – Afize
colecţie particulară
(cu dedicaţie :) )

 

Tabloul a facut parte din colectia lui Stefan Iordache si a  Mihaelei Tonitza Iordache.  Zic a facut deoarece intre timp a fost vandut la o licitatie publica.

Gratie, candoare, combinatie de ludic si erotism – reprezinta doar cateva din cuvintele cheie cu care poate  fi descris  universul tonitzian.
Personajele feminine nu duc pe umeri greutatea unei varste biologice.  Sunt fragile asemenea  bibelourilor din portelan si iradiaza o inocenta dezarmanta.

Chiar si dezbracate ele nu pot fi pângărite de privirea nimanui. Corpul reprezinta doar un pretext  pentru a le oglindi sufletul,  caci ce folos sa atingi trupul cuiva daca  nu reusesti sa-i atingi sufletul  !?

Nicolae Tonitza a demonstrat din plin ca stie sa oglindeasca lucrurile in adânc ascunse.

 

Free website hit counter

haide in Gruzia :)

Gigo Gabashvili – Old  Men
Adjara Art Museum, Batumi, Georgia

Adjara, sau Adzhara, e numele unei provincii gruzine care pe timpul Uniunii Sovietice se bucura de o oarecare autonomie.
Un tinut de vis cu cer de un ‘albastru infinit’, cu ceturi stravezii ca aripile libelulelor, cu munti stancosi avand la poale paduri dese,  insa cu un climat subtropical ce permite cultivarea ceaiului, citricelor, a tutunului si, mai nou, a fructelor avocado, dar atat de putin cunoscut celor de la noi.
Orasul Batumi  situat pe tarmul Marii Negre  e capitala acestei provincii.
Acolo, in Batumi, se afla un muzeu de arta, iar in acel muzeu, alaturi de alte numeroase tablouri, se gaseste expus unul ce-mi place in mod deosebit.
Iata de ce il prezint astazi la  „frumoasele estului 4”  :)

Fizionomia batranilor mi-e familiara caci prin muntii Zagros si Alborz  am intalnit frecvent oameni asemanatori celor zugraviti in acest tablou … fizionomii  expresive ale unor timpuri apuse.

Gigo (Giorgi) Gabashvili (1862-1936), pictor realist gruzin/georgian nascut la Tbilisi, cu studii de pictura la Sankt Petersburg si mai apoi la Munchen, a ramas in istoria  artei georgiene in primul rand datorita portretelor oamenilor din spatiul caucazian, portrete finisate cu o o atentie extrem de precisa.

La fel ca si Jan Lievens, Gabashvili a avut o predilectie in a picta chipuri masculine trecute de a doua tinerete sau cele ale unor batrani. Portretele feminine sunt slab reprezentate in opera sa , dar, pe de alta parte, se remarca scenele citadine din piete si bazaruri.

Cu un tablou ce i s-a vandut in 2006 la o licitatie a casei Sotheby contra sumei de 1.36 mil$,  numele lui Gabashvili a revenit in memoria (ne)cunoscatorilor de arta.
Este vorba de o copie realizata dupa un tablou propriu la cererea expresa a diplomatului si omului de afaceri Charles Crane care l-a intalnit personal pe pictor in calatoria sa prin muntii Caucaz.

Prima versiune a tabloului „Bazarul din Samarkand” se afla in posesia Muzeului Academiei de Arta  din Tbilisi, cea de a doua s-a aflat in colectia Crane.

Pe mine  Gigo Gabashvili, rusizat Gigo Gabaev , m-a facut sa observ stransa asemanare intre fizionomiile barbatilor gruzini, kurzi si armeni si, in acelasi timp, prin prisma acestor portrete, sa-mi pot imagina lumea Caucazului in prag de secol XX.

http://www.lecturirecenzate.ro/2011/10/13/viteazul-in-piele-de-tigru-1-2/

Free website hit counter

cardinalul sentimental

Rafael –  Tanarul Pietro Bembo
ulei pe lemn, 1506
Muzeul de Arta  din Budapesta

Zilele trecute am descoperit un lucru interesant. La  Muzeul de Arta din Budapesta exista un personaj ce are doua portrete, ambele executate de doi titani ai picturii italiene: Rafael si Tiţian.
Mi-am adus aminte ca de foarte multa vreme nu am postat nimic la „frumoasele estului” … deci ce ocazie mai buna de a face o invitatie la un muzeu din fostele tari de est ?!
E o mare pierdere sa vizitezi Budapesta si sa nu intri, macar in fuga, in acest muzeu.

Cardinalul Pietro Bembo reprezenta pentru mine un nume necunoscut.
Deoarece nu stiam absolut nimic despre el, avand ceva timp liber, am pornit azi in cautare de informatii. Cu surprindere am descoperit un personaj complex s sensibil.

Pietro Bembo (1470-1547), descendent al unei familii nobile venetiene, om de cultura, poet si apoi cardinal, reprezinta o personalitate nu prin functia avuta in Statul Papal ci prin ceea ce a lasat in urma.

A pus limba italiana pe noi baze gramaticale, ridicand-o la acelasi nivel cu Latina uzitata in cercurile intelectuale din acele timpuri, a avut contributii decisive la dezvoltarea celui mai important gen al muzicii laice – e vorba de madrigal, si a pus intr-o noua lumina opera lui Petrarca.
Prefera ca versurile sa fie recitate de o femeie care sa se acompanieze singura la lauta. Tripla muzicalitate, a versurilor in sine, a vocii feminine si a instrumentului muzical,  puteau atinge perfectiunea.

Viata intima i-a fost punctata de mai multe povesti sentimentale si, in nici un caz, nu trebuie omisa legatura  erotica cu Lucrezia Borgia,  una din cele mai cunoscute femei din perioada Renasterii, si totodata una din cele mai temute …
Scrisorile lui Pietro Bembo catre Lucrezia Borgia au fost considerate de poetul englez Lord Byron drept cele mai frumoase scrisori de dragoste scrise vreodata.

Tiţian – Cardinalul Pietro Bembo
ulei pe panza, 1545-46
Muzeul de Arta din Budapesta

Daca in portretul executat de Rafael ne intampina privirea alunecoasa a unui tanar cu trasaturi aproape feminine, in cel pictat de Tiţian suntem pusi fata in fata cu un batran ce-si duce povara  ultimilor ani ai vietii … si pare sa nu o faca cu placere.
As fi vrut sa pot spune ceva  filozofic  pe marginea acestor doua tablouri dar cred ca e mai bine sa le privesc in tacere … sa privesc in tacere aceste doua capete de pod

 

 

Free website hit counter

inconfundabila naturaleţe … Repin

 

Portretul Verei Repina (1882) – Galeria Tretyakov, Moscova

 

Numele lui Repin l-am auzit pentru prima oara la noi in casa, foarte demult, inainte sa invat literele :)
L-am retinut din cauza ca era scurt dar si din cauza ca l-a auzul acestui nume am simtit in aer un miros de pere tomnatice … acele pere tari, cu coaja patata parca de rugina, ce trebuiau sa fie pastrate pana in iarna ca sa se inmoaie.
Nu stiam cine e si cu ce se ocupa :)
Mult mai tarziu i-am vazut cateva portrete la o emisiune prezentata pe canalul de televiziune Moscova2. Nu mi-au lasat cine stie ce  impresie …
Ma distra insa faptul ca rusii pronuntau  in context „Repina” … ceea ce in viziunea mea suna exact ca numele unei femei.

Ma voi opri acum la Ilya Efimovich Repin (1844-1930), celebru pictor rus, dar nu intr-atat de cunoscut in Romania. Insotindu-l pe el voi avea un bun pretext de a colinda prin Galeria Treyakov din Moscova si prin alte muzee.
Deci hai la drum!

Repin se naste intr-o familie de militari rusi impamanteniti  intr-un orasel  din apropiere de Kharkov, pe teritoriul actualei Ucraine.
Va merge la scoala militara unde va invata topografia. Acesta il reprezinta primul contact cu desenul. Mai apoi va invata sa picteze de la  Bunakov, un pictor de icoane pe langa care va lucra din placere si unde va fi platit, ceea ce-i da posibilitatea sa economiseaca o suma deloc neglijabila de bani cu care isi va finanta calatoria in capitala imperiului tarist.
Intoxicat de dorinta de a deveni pictor, pictor in adevaratul sens al cuvantului, Repin va pleca la Sankt Petersburg cu scopul de a frecventa Academia Imperiala de Arta.
Va fi respins la examen. Isi da seama ca ii lipsesc notiunile de pictura clasica si academica ceea ce-l face sa se inscrie la scoala particulara de pictura si desen a lui Ivan Kramskoy – influent artist rus de la acea data.

Viata lui Repin va sta sub o zodie norocoasa.

In ciuda carentelor uriase Kramskoy intuieste talentul lui Repin. In scurt timp ei devin prieteni. Kramskoy va fi cel ce va interveni la academie pentru ca lui Repin sa i se permita accesul sub forma de ‘student vizitator’.
Repin va reusi la examenul de admitere si isi va continua studiile cu succes obtinand o medalie de aur.
Tot Kramskoy e cel ce va interveni la  forurile superioare pentru a-i facilita lui Repin o bursa de studii in strainatate.

In 1872 Repin se va casatori cu Vera Shevtsova, fata careia cu trei ani in urma ii facuse un portret si de care, o perioada de timp, va fi foarte legat sufleteste.  Ea avea doar saptesrezece ani si prea putina experienta de viata.
Impreuna vor calatori prin Europa.
Calatoriile in Italia si Franta, plus o sedere temporara la Viena, vor lasa amprente asupra lui Ilya Repin dar in acelasi timp il vor ambitiona sa picteze.
Studiile facute la Paris timp de trei ani nu reusesc sa-l transforme pe realistul Repin intr-un impresionist, desi, in unele tablouri, a cochetat cu impresionismul.

Se reintoarce acasa cu dorinta uriasa de a-i picta pe rusi, de a picta melancolia lor, spiritul si atmosfera mediului său natal.

Portretul Verei nu e singular.
Repin isi va picta cu predilectie familia: sotia Vera, cele doua fiice – Vera si Nadezhda/Nadia, Yuri – fiul, mama si tatal.
Fetelor le-a facut zeci de portrete … de la primii pasi si pana cand au devenit domnisoare.
Portretele Verei – prima sotie – au un aer cu totul special. Ai impresia ca citesti scrisori de dragoste ce nu-ti sunt adresate.
Dintre toate tablourie lui, acesta ales pentru blogul de azi imi place cel mai mult.

Pictorul a facut parte din cercul de artisti ce orbita in jurul lui Savva Mamontov – magnatul cailor ferate, cerc din care facea parte crema artistilor Rusiei ţariste.
Acest Mamontov nu era doar un om cu bani ci si un veritabil cunoscator de arta, si, poate ca si mai important, un mare indragostit de Rusia ce nu a pregetat sa-si transforme proprietatea de la Abramtsevo intr-o infloritoare tabara de creatie.

Tot noroc se poate chema si faptul ca Tretyakov, milionar ce a pus bazele galeriei de pictura rusa din Moscova, il admira mult pe Repin.
Intelectualii, oamenii de arta, târgoveţii, aristocraţii si mujicii  rusi se identificau cu tablourile lui Repin. E foarte ciudat ca pături sociale atat de diferite sa se regaseasca pe pânzele unui artist.
Criticii de ieri si de azi i-au reprosat faptul ca nu a adus inovatii in arta si ca nu a avut o scoala proprie de pictura, dar cu toate astea el ramane pictorul national al rusilor de pretutindeni.

In 1883 Ilya Repin va efectua un lung sejur prin vestul Europei : Germania, Olanda, Italia, Franta si Spania. Are ocazia sa-i admire pe maestrii olandezi ( si se zice ca l-ar fi atras Rembrand … biografii rusi spun ca dimpotriva), pe Velasquez si Tizian ( pe care ii pomeneste deseori in corespondenta privata) si are rastimpul sa-si bucure privirea cu arhitectura oraselor, cu lumina meridionala si exotismul latinilor.

Dragostea  dintre Vera si Ilya se stinge ca urmare a nenumaratelor lui infidelitati. Nemaiputand suporta sa fie inselata, Vera cere separarea. In 1884, dupa un mariaj de peste un deceniu si trei copii, ei se despart definitiv, cu o tentativa esuata de impacare in 1890.

Dar ceea ce a iubit Repin cel mai mult a fost Arta. Iata ce marturisea :
„Art, I love you more goodness … Love secretly, jealously, like an old drunkard – terminally. Wherever I go, whatever amused, no matter how admired, no matter what he enjoyed – it is always and everywhere in my head, my heart, my desires – the best and most secret.”
…
In 1900, intr-o calatorie la Paris, pictorul de cincizeci si patru de ani o va cunoaste pe Natalia Nordman, o scriitoare finlandeza de care se indragosteste fulgerator. Ea va fi marea lui iubire  … in ciuda varstei si a plusului de kilograme.
Deci nu toate muzele sunt tinere si cu mijlocul tras ca prin inel :)

Se vor stabili impreuna in Finlanda, la Penaty, langa Kuokkala, orasel la distanta de o ora cu trenul  de la Sankt Petersburg.
Si de data aceasta Repin a avut mare noroc caci Natalia a reprezentat o alta stea norocoasa a vietii lui.
Femeie cultivata, de o mare sensibilitate, ea l-a facut pe Repin sa picteze din nou. A stabilit relatii cu anturajul artistului si in fiecare miercuri a organizat intalniri – celebrele intalniri artistice de la Penaty. In casa lor reinvia atmosfera ruseasca dupa care tânjea Ilya.
Interesant e ca biografii rusi au prezentat-o pe Natalia Nordman ca pe un personaj cu influente negative in viata lui Repin acuzand-o de faptul ca i-ar fi deviat gusturile artistice :)

In 1914 bratul lui drept se atrofiaza aproape complet. E nevoit sa picteze cu mana stanga. Picturile executate dupa 1915 nu se ridica la valoarea artistica a celor realizate anterior.
Natalia va muri in 1914. Repin va ramane singur si neajutorat in casa Nataliei, casa pe care ea o lasase prin testament academiei de arta.

Repin denunta revolutia bolşevica din 1917 si pana la moarte nu va mai vedea Rusia. In nenumarate randuri e invitat si i se garanteaza libertatea de a se reintoarce in Finlanda. O delegatie a departamentului de cultura soseste in 1926 in Finlanda cu scopul de a-l convinge sa vina in Rusia. Repin refuza. In ciuda refuzului bolşevicii ii platesc datoriile acumulate si il sprijina financiar pe batranul pictor.

Repin va muri in 1933 bolnav de tuberculoza.
In urma vor ramane sute de tablouri, cele mai multe portrete, ce vor actiona ca un liant, dincolo de clase sociale, de varste, de conturi bancare, de optiuni politice si religioase.

Treceam in revista oamenii pe care i-a cunoscut si i-a pictat, pe cei de care a fost legat sufleteste.
Scriitori si critici (Tolstoi, Gorki, Maiakovski, poetul national ucrainean Taras Shevchenko, Turgheniev… ), pictori (Polenov, Kramskoy, Brodsky, Serov … ), muzicieni ( Glinka, Mussorgsky, Rubinstein, Glazunov, Rimsky – Korsakov … ), oameni de stiinta ( Mendeleev, Pavlov, chirurgul Pirogov), actori de prim rang si artisti de opera, filantropi si aristocrati, înalte feţe bisericeşti si militari cu greutate in armata ţarista, culminand cu insusi ţarul, o intreaga galerie de personalitati ce a dat stralucire Rusiei.
Ma simt strivita de simpla pronuntie a numelor lor. Pe toti acesti monstrii sacri ai culturii, artei si stiintei Repin i-a cunoscut personal. Foarte multi i-au devenit prieteni. El i-a pictat cu sentimentul si constiinta ca o face pentru posteritate. Portretele lor nu sunt ţepene si rigide. Ceea ce uimeste placut in pictura lui Repin e tocmai NATURALETEA.

Ilya Repin a dorit si a reusit sa intruchipeze spiritul Marii Rusii.

Galeria virtuala va sta la dispozitie pentru vizita …

Autoportret (1869)

Autoportret (1887) – Galeria Tretyakov, Moscova

Autoportret (1915) – Galeria Nationala din Praga, Cehia

Autoportret (1923) – Muzeul de Arta Rusa, St. Petersburg

Vera Shevtsova – viitoarea sotie :) – (1869) – Muzeul de Arta Rusa, St. Petersburg

Vera Repina – tanara sotie (1876) – Muzeul de Arta Rusa, St. Petersburg

Lev Tolstoi (la coarnele plugului ) (1882) – Galeria Tretyakov

Portrait of Nicolas II – ultimul tar (1896) – Muzeul de Arta Rusa, St. Petersburg

On a Turf Bench (1876 ) – Muzeul de Arta Rusa, St. Petersburg

Duelul  (Eugene Onegin – Vladimir Lensky) (1901) – Muzeul Pushkin, Moscova

Nadya (Nadezhda) Repina (1881 ) – Muzeul de Arta din Saratov, Rusia

Portrait of Nadezhda Repina (1900) – Galeria Tretyakov

Dragon Fly – Vera, fiica  (1884) – Galeria Tretyakov

The Autumn Bouquet – Vera, fiica  (1892) –  Galeria Tretyakov

Portrait of Yuri Repin – fiul pictorului (1882) – Galeria Tretyakov

Shy Peasant (1877) – Muzeul de Arta din Nizhniy Novgorod, Rusia

Jew Praying (1875) – Galeria Tretyakov

Repin si Natalia Nordman (a doua sotie) (1903)

Portrait of Maria Andreevna (1905) – Muzeul de Arta din Mink, Bielorusia

Anton Rubinstein  (1887) – Muzeul de Arta Rusa, St.Petersburg

Unexpected Return (1884 – 1888) – Galeria Tretyakov

In acest ultim tablou al galeriei virtuale asistam la intoarcerea neasteptata a unui barbat deportat in Siberia. Nu e vorba de deportarile facute de bolşevici ci de cele anterioare, efectuate din ordinul ţarului.
Privirile copiilor si a celorlalte personaje ce asista la intoarcerea barbatului au fost redate in amanunt de Ilya Repin. Tabloul are nervul unui cadru de film …

In final ma opresc la alte trei tablouri preferate, un fel de galerie de suflet.
Daca portretul Verei Repina plasat la inceputul blogului, desi banal in aparenta, ramane foarte bine fixat in memorie, asta nu inseamna ca nu voi incerca sa va fortez memoria :)
Nu e vorba de o afirmatie fara acoperire. Tabloul intitulat  „Oh, ce libertate! „ trebuie privit in versiune marita. Originalul masoara 179×285 cm. Oricum, pictura  ramane in memorie prin dinamica si cromatica cuplului.
Un barbat si o femeie, imbracati in haine groase, alearga indragostiti pe tarmul marii in timp ce valurile inspumate ii uda din toate partile.
What a Freedom! ( 1903) – Muzeul de Arta Rusa, St. Petersburg

Pe podul de la Abramtsevo trece din nou Vera. Vegetatia abundenta ii scoate in evidenta silueta delicata invesmantata in alb.
On a Bridge in Abramtsevo ( Vera, sotia pictorului) (1879) – colectie particulara
(candva  în colecţia  Muzeului Pushkin, Moscova)
http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/4/40/Bridge_in_Abramtsevo_by_Repin.jpg

Dublul portret facut soţilor Gorodetsky e original prin pozitia personajelor ce au fost surprinse intr-un moment de intimitate.  Repin a pictat tabloul cu mana stanga, si desi nu e finisat, privirea doamnei Gorodetsky da stralucire compozitiei.
Cuplul Gorodetsky  (1914) – Muzeul National de Arta Rusa din Kiev, Ucraina
…

Voi reveni la Repin …

Free website hit counter