armistiţiu

 

Un pictor fără nume
a desenat cîndva o casă,
apoi, cu vîrful cărbunelui,
a schiţat o privire întunecată
şi un zîmbet întrebător,
şi le-a aşezat cu tandreţe în spatele ferestrelor.
Dar într-o zi
într-un acces de gelozie,
de furie,
de nebunie,
şi-a pus viziera pe suflet
şi înarmat cu o radieră
a trecut nebuneşte în toate direcţiile pe coala de carton,
pînă cînd, istovit, s-a lovit de rama tabloului.
Iar atunci cînd bătălia a luat sfîrşit,
a văzut că îi e imposibil să se bucure
… sentimentele-i de o viaţă
au rămăs lipite pe bucata aceea moale de gumă înnegrită
pe care şi acum o frămîntă neputincios între degete.
– 8 aprilie 2007-
imagine blog – Mark Kostabi
(Abulia)

înseamnă că a fost

deşi n-a fost vreodată …

Unii ştiu să transforme visul.  Alţii nu, sau nu vor, sau nu pot.
Suspendat între reveria dulce şi realitatea amară, sufletul e scurtcircuitat de ambiguităţi aducătoare de certitudini incerte.
Kilovolţi de gânduri, de nepăsare, indiferenţă sau tristeţe, nu vor putea preface în zgură dorinţa ce l-a generat.
Atingeri  …

Cînd moare un vis,
odată cu el mor
mii de nerostite cuvinte.
Iar pleoapele, ca două aripi frânte
se prăbuşesc în arşiţa nopţii,
zăbovind o clipă doar,
pe tăişul dintre real şi imaginar.
 (primăvara ‘ 06)
imagine blog – Mark Kostabi
Essence of Serenity (Starry Night)

 

 

(o nouă) identitate

imagine blog
One Per Customer – Mark Kostabi

obsesia Edward Hopper

 

Pentru cei ce au  ajuns in mod  intimplator la aceasta postare, in cazul in care doresc sa inteleaga legatura dintre diversele picturi despre care urmeaza sa vorbesc, le sugerez sa citeasca ceea ce am scris despre Edward Hopper.
Dupa cum spuneam cu mai mult timp in urma, citeva din compozitiile lui Mark Kostabi au fost inspirate de tablourile lui Hopper.
Lucrurile sunt atit de evidente incit nu e nevoie sa ma folosesc de prea multe cuvinte sau sa dau explicatii obositoare ( cum dealtfel am obiceiul sa o fac).
Voi incepe cu prima imagine a blogului, o redare fidela a uneia din cele mai cunoscute picturi realizate de Edward Hopper : The Nighthawks, denumita si Greenwich Avenue.
Aceasta ultima denumire o utilizeaza si Kostabi.
Il regasim pe omul cu tichie tuguiata in postura de barman.
Elementul nou din acest tablou il reprezinta cartea deschisa, lasata la voia intimplarii pe jos.
In cea de a doua imagine, intitulata  Perception and Reality, pictorul introduce un al cincilea personaj.
E vorba de un om in virsta, imbracat in costum, ce tine in mina o palarie si o umbrela demodata.
Batrinul cu chelie, imbracat in haine obisnuite, e un adevarat „extraterestru” venit dintr-o lume reala.
In acest punct ma opresc sa fac o precizare si sa-i multumesc lui Sirg pentru completari si pentru ca mi-a atras atentia asupra unui lucru important : identitatea batrinului :)
Batrinul reprezinta de fapt o trimitere la o lucrare a ilustratorului american  Norman Rockwell.  E vorba de Cunoscatorul, lucrare ce se vrea un omagiu adus lui Jackson Pollock.
Luind toate datele in calcul, ajung la concluzia ca cel de-al doilea tablou al blogului nu e doar un simplu moft grafic conceput de Mark Kostabi, cum ar fi tentati sa creada necunoscatorii … e ceva mult mai complex si care chiar merita un plus de atentie.
In acest tablou observam doua carti aruncate pe jos.
 A vrut oare Mark Kostabi sa sugereze ideea devalorizarii „scriiturii”  si cititului, sau a vrut sa spuna altceva ?
Nu ma pot pronunta. Cartea ma duce cu gindul la o pictura de-a lui Hopper despre care am de gind sa vorbesc in viitor.
Urmatoarea imagine,  simpla si sugestiva, reprezinta un alt tablou Hopper in „viziune Kostabi”.
E vorba de lucrarea The Morning Sun  pictata de Hopper in 1952 si expusa la Muzeul de Arta Columbus din Ohio.

http://homepages.udayton.edu/~barnesmh/freedomcourse/hopper_morning-sun.jpg

Kostabi  insa si-a intitulat lucrarea Mathemathics of Dream, titlu compus din cuvinte ce nu ‘merg’ impreuna.
Intre cubul Rubik si fereastra prin care se zareste cerul luminat de rasaritul soarelui se interpune Ea, o fiinta scindata de Ratiune si Visare.

Am remarcat jocul subtil de lumini si umbre dar si cromatica peretilor.

Daca in tabloul intitulat Summer Evening  Hopper isi aranjeaza personajele intr-un decor sters, Kostabi prefera sa umple decorul cu tot felul de obiecte carora, eu personal, la prima vedere, nu le-am inteles nici rostul,  nici mesajul.

 

Un lant, o sticla de bautura (in coltul din dreapta jos)  linga cartea recent rasfoita, un fotoliu ergonomic, o minge sau o sfera, un cub de dimensiunea unui zar, silueta abia schitata a unui animal – ce poate fi soarece, dar si pisica ,  plus niste obiecte ciudate in partea stinga a imaginii, obiecte pe care intr-un final am reusit sa le identific :)
Ma opresc aici si va las sa dati o mina de ajutor in interpretarea acestor citeva tablouri.
Probabil ca peste o perioada de timp voi reveni la „obsesia Hopper” deoarece numarul picturilor inspirate de Edward Hopper e foarte mare, dar si pentru ca doresc ca cei ce-mi viziteaza blogul sa-si faca o impresie cit mai corecta despre amprenta lasata de acest binecunoscut pictor american  asupra compozitiile grafice concepute de Kostabi.

obsesia Vermeer

Anterior spuneam ca Mark Kostabi a fost invinuit ca a preluat doar elemente din tablourile unor pictori celebri si le-a „mixat” cu subtilitate.
Analizind atent, observăm ca de-a lungul timpului  a avut perioade in care a a apelat la Giorgio de Chirico, Piet Mondrian, Rene Magritte, Edward Hopper, Dali, Vermeer, iar mai nou Rembrandt, van Eyck, … si chiar Leonardo.
Azi voi incerca sa prezint obsesia Vermeer.
Pentru a intelege ce vreau sa spun  priviti mai intii Young Woman with a Water Pitcher de la Muzeul Metropolitan din New York.

http://www.divshare.com/download/7114672-01e

Finetii tinerei femei, imbracate in albastru si alb, Kostabi ii opune androidul alb-negru, turnat parca in beton.
In fundal a fost redata pictura lui Vermeer, iar in cadrul picturii lui Vermeer … compozitia lui Kostabi.

S-a vrut o ironie sarcastica din partea artistului americano-estonian?
N-as zice.
Insa cei ce iau in calcul doar acest tablou s-ar putea sa ajunga la concluzia aceasta.
Pentru a intelege mesajul lucrarilor sale e nevoie de o oarece cunoastere a picturii universale.

Lucrarea se intituleaza, sau mai bine zis, face parte din seria The Progress of Beauty.
Daca e vorba de progres, sa vedem continuarea …

Propun un alt tablou din aceasta serie.
Dupa cum se vede, „frumusetea” a evoluat :)

 

Sa nu uit sa fac o precizare : designul vitraliului ferestrei lui Vermeer a fost inlocuit cu un pattern din picturile lui Mondrian, iar pe masa, in ambele tablouri, a fost asezat un virginal. 
The Girl and Two Gentelmen de la Muzeul Herzog Anton Ulrich din Braunschweig – Germania a constituit sursa de inspiratie pentru urmatoarea lucrare.
Kostabi renunta la personajele tabloului lui Vermeer dar pastreaza cite ceva din decor, mai exact,  fereastra cu vitralii si masa din fundal, dar nu uita sa puna pe perete o lucrare proprie.
In tabloul pictorului olandez isi face aparitia umanoidul de tip Kostabi, intr-o pozitie neobisnuita …  cu o pisica linga el.
Dar obsesia Vermeer nu se opreste aici.
Ea va continua si in alte picturi si va deveni atit de importanta incit Kalev Mark Kostabi isi va ilustra coperta volumului autobiografic The Early Years tot cu o imagine inspirata din tablourile lui Johannes Vemeer.
E vorba de A Lady Stading at the Virginal de la Galeria Nationala din Londra.
Priviti tabloul original si comparati-l cu ceea ce a vazut, si felul in care l-a vazut Kostabi …

Obsesia Vermeer va evolua intr-un mod neasteptat.
Daca ar fi dupa mine, as intitula acest tablou „Sargent si Vermeer contra Kostabi ” :)

In fundalul compozitiei lui Kostabi, in partea stinga, identificam tabloul lui Vermeer ( A Lady Standing at the Virginal), iar in partea dreapta, tabloul pictorului olandez repictat in ‘viziune Kostabi’.
In prim plan apare celebra Madame X, unul din cele mai admirate portrete de la Muzeul Metropolitan din New York, opera a pictorului american John Singer Sargent.
Lucrarea in original o puteti vedea aici :
Ce legatura sa fie intre tabloul cu doamna de linga virginal si atit de discutata Madame X, pe numele ei adevarat Doamna Guitreau ?
Povestea bretelei rochiei negre a pus capat vietii mondene a doamnei Guitreau, iar Sargent, care initial pictase rochia cu breteaua cazuta pe umar, a fost nevoit sa retuseze tabloul.  El a fost invinuit ca a stricat reputatia clientei sale si a trebuit sa faca fata unui scandal de proportii.
Deci ce legatura se poate stabili intre personajul lui Vermeer si cel pictat de Sargent?
Am studiat atent tabloul, fara sa ma lamuresc asupra naturii obiectului de pe masa pe care isi sprijina mana Madame X.
Legatura pe care am reusit sa o stabilesc deriva din cuvinte … nu din imagini.
Tabloul lui Sargent e prezentat foarte des cu numele de Madame X si mai rar cu cel de Doamna Pierre Guitreau.
Pierre e desigur numele sotului, nume cu care, dupa moda timpului, doamnele din inalta societate se prezentau in public.
Cautind un plus de informatii am avut surpriza sa descopar ca pe Madame X o chema Virginie, deci Virginie Guitreau.
Legatura pe care o face Kostabi intre virginal – instrument la care cintau  femeile de o  anumita conditie sociala din perioada Evului Mediu si Virginie – personajul controversat pictat de Sargent, e cu adevarat foarte interesanta,  inclusiv conotatiile si sensurile acestor doua cuvinte.
Kostabi nu a preluat la intimplare elemente din tablourile unor maestri ai picturii, de acest lucru m-am convins de abia atunci cind am inceput sa-i studiez tablourile la modul serios si am reusit sa identific parte din elemente.
Imi place limbajul pictural utilizat de acest  artist  tocmai datorita faptului ca nu se adreseaza unui public ‘de manelisti’  (nu stiu cum li se zice in varianta americana), ci unui public cit de cit cultivat si amator de a stabili corelatii  inedite.
Iata de ce nu (ma) voi opri prea curind  (din) exercitiile Kostabi :)