Cuplu, Atelier Fotografic Jean Feldman (New York), Calea Văcărești 6
imagine nedatată, perioada interbelică,
(colecție personală)
Primul gând care mi-a trecut prin minte la contactul vizual cu această fotografie a fost acela că tipul din imagine este evreu.
E puțin spus că mi-a trecut doar un gând, aveam certitudinea aceea prostească imposibil de demonstrat că personajul masculin este evreu.
Am întors fotografia în speranța unor indicii suplimentare.
Pe verso erau trecute informații referitoare la atelierul fotografic, dar și un mesaj scris de mână, cu o caligrafie extrem de îngrijită, fără greșeli gramaticale, respectând ortografia acelor vremuri, dar, mai ales, cu informații care mi-au confirmat așteptările.
Pe verso era scris :
„Scumpilor noștri părinți
Botoșani
Dragilor noștri părinți
Cu mult drag și iubire vă trimitem fotografia noastră, ca veșnică amintire dela ai Dvoastră copii.
Bluma și Moritz.”.
Numele celor doi dau indicații despre originea lor etnică. Felul în care e scris mesajul arată gradul de educație și respectul pe care îl arată părinților, folosind majuscula atunci când li se adresează, iar imaginea lor, marcată de rigiditatea impusă de fotografii acelei epoci, reușește să transmită emoție.
PS. Sunt tentată să spun că perlele de la gâtul Blumei sunt originale, nu recuzită de atelier.
Rezonanțe Imposibile 
Aveți o oarecare intuiție. :)
Mie omul mi se pare că are doar acel aer de ”finanțist”. Bărbații care lucrează în bănci au de multe ori acea privire. Femeia are figură de profesoară sau învățătoare… cel puțin în viziunea mea.
ApreciazăApreciază
Nu știu dacă e vorba în primul rând de intuiție, sau, mai degrabă, de un anumit bagaj al memoriei.
M-am născut într-un mic oraș, care la un moment dat în istorie, a avut mai mulți locuitori evrei decât români și alte etnii; care a avut în perioada de început de secol XX și cea interbelică un număr de 5 temple și sinagogi; un oraș care a avut de-a lungul istoriei sale doi primari evrei și doi viceprimari evrei (asta până la instaurarea comunismului); un oraș cu trei cimitire evreiești – cel foarte vechi fiind considerat unul dintre cele mai vechi cimitire din Europa.
În școala noastră învățau câțiva copii evrei sau pe jumătate evrei, am avut profesori evrei, bunicii mei aveau multe cunoștințe de religie mozaică, am văzut multe albume și fotografii cu evreii din orașul nostru (unele fotografii chiar înainte de 1900), am mai văzut fotografii prin noul cimitir evreiesc, dar, mai ales, îi mai țin minte pe evreii din orașul nostru și rudele lor care veneau din străinătate ca să-i viziteze în vacanța de vară.
Toate acestea mi-au format o anume percepție.
M-am gândit și eu că Bluma are aerul unei profesoare … dar oare un finanțist (bogat) din perioada interbelică și-ar fi lăsat soția să profeseze ?
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Vintage-ul acestor fotografii de epoca este aparte. Fizionomii mai serioase decat altele. Adevarul este ca atunci cand trebuie sa stai la poza te poti crispa, daca nu te face cineva sa razi…
Seara buna, Exergy! Weekend placut! ❤️
ApreciazăApreciază
Cred că ai observat că în acele timpuri oamenii aveau o expresie foarte serioasă atunci când pozau.
Acum, toată lumea este cu gura până la urechi, vrând parcă să ne convingă cât de fericiți și „cool” sunt ei.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Bine te-am regăsit, Exergy!
Superbă, noua rubrică! Îmi place mult! Descifrarea trecutului cu ajutorul fotografiilor este și pasiunea mea, așa că am citit cu mare plăcere cele trei articole din rubrică.
Sănătate și numai bine!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Rubrica aceasta răspunde cumva și nevoilor mele de detectiv amator de a descifra anumite „cazuri” care mă interesează, dar și să cer ajutorul cititorilor fideli care au mai rămas pe blog.
ApreciazăApreciat de 2 persoane