Fiind studentă la Iași, în perioada în care programul Televiziunii Române era redus la maximum, a fost ceva normal să-mi petrec multe zile și seri urmărind programele televiziunilor din Chișinău și Moscova.
Deci pot spune, fără să greșesc prea mult, că am trăit în umbră cu Glasnost (Transparența) și Perestroika (Restructurarea), cu Gorbaciov, Alla Pugaciova/Pugacheva, cu Grigore Vieru, Leonida Lari, Andrei Vartic, Ion Druță, Nicolae Dabija, Anatol Doga, Anastasia Lazariuc, Doina și Ion Aldea-Teodorovici … și mulți alții.
Nume importante dar care, pentru marea parte a românilor de cealaltă parte a Prutului (partea vestica vreau sa spun), ori spun prea puțin, ori nu spun nimic.
Acolo am văzut prima dată imaginea microscopică a virusului HIV (pe vremea când în România de abia se vorbea despre el), l-am văzut, dublat în rusă, pe comisarul Cattani în celebrul serial denumit Sprut (serialul Caracatița/La Piovra)
Am trecut simbolic și eu, alături de milioane de basarabeni, de la grafia cu alfabet chirilic la grafia cu alfabet latin, m-am bucurat pentru Declarația de Independență a Moldovei sau puciul nereușit împotriva lui Gorbi.
Toate acestea s-au întâmplat parcă într-o altă viață. Mi se par atât de departe acei ani încât parcă nu am curaj să mă uit în urmă.
Azi am făcut o excepție pentru a posta o secvență din tumultul acelei epoci și o scrisoare de dragoste pe portativ.
Mikhail Gorbaciov/Gorbachev a înregistrat melodia după moartea Raisei.
… și încă o melodie.
Interesante crampeie de viata. Sincer, nici nu mi-as putea explica prea bine, dar televizorul nu ma interesa,, asa ca nu am incercat alte vizionari.Pe Cattani imi placea la nebunie. Si mai ales muzica filmului.
Istoria din pacate se rescrie si dovezile realitatilor din alte timpuri se vor estompa dupa diverse interese.
La buna reauzire, Exergy! O toamna pe placul tau! <3
ApreciazăApreciază
Am uitat sa spun ca mi-au placut melodiile! :)
ApreciazăApreciază
Mulțumesc!
( „intru” foarte rar pe blog, aproape că am uitat…. și să scriu)
ApreciazăApreciază