șoimi, șoimari și șoimărițe în miniatura persană

Șoimarul (detaliu)- miniatură persană din perioada safavidă (cca 1575-80)
Școala de miniatură din Qazvin, Iran
autor : Mirza Ali
Muzeul de Artă din Boston, SUA

A trecut destulă vreme de când nu am mai scris ceva despre miniatura persană.
Într-o lume urâțită de tot felul de viruși, de prefigurate crize (energetică, alimentară, etc), de război și de abdicarea de la normalitate, cred că aceste imagini care au străbătut secolele reprezintă o binemeritată excursie virtuală în universul frumosului.

Șoimul reprezintă un simbol utilizat frecvent în arta, istoria și  literatura persană/iraniană.

În limba persană modernă, denumită de americani Farsi, această pasăre nobilă poartă denumirea de shahin/șahin/شاهین. Chiar numele duce cu gândul la șah, căci, din cele mai vechi timpuri, șoimul a fost considerat drept pasărea de însoțire a regilor.

Tânăr cu șoim
miniatură persană din perioada dinastiei safavide (cca 1600)

Shahin, ca nume de băiat, este utilizat și azi în societatea iraniană, chiar și după islamizarea forțată începută după învingerea dinastiei sasanide de către triburile arabe, … chiar și după revoluția islamică din 1979.

Primele reprezentări ale șoimului apar pe diverse monezi emise de regii dinastiei ahemenide și cei din dinastia parților (Parthian dynasty).

În limba persană veche (avestană) șoimul se numea „baz” iar crescătorul/dresorul de șoimi era numit „bayzar” sau „bazdar”.

Tânăr cu șoim
miniatură persană, perioada safavidă, cca 1570-1580
Muzeul Luvru, Paris

Șoimul, ca simbol numismatic, apare pentru prima dată pe monezile Yehud emise în sec al IV-lea î.Hr. în provincia Iudeea, care în acea perioadă a fost cucerită și transformată într-o provincie a imperiului persan.
Șoimul mai apare și pe o serie de monezi, denumite drahme, emise de regii parți în perioada secolelor  II și III î.Hr. Este celebră tetradrahma care îl reprezintă pe regele Mitradates I ce stă pe tron ținând pe brațul său un șoim.
În perioada sasanidă (224-651 d.Hr), șoimul apare pe diverse obiecte, stucco, monezi, sigilii și incizii în piatră, drept un simbol al suveranității, regalității și gloriei dinastiei.

Tânăr șoimar
miniatură contemporană (2013)
autor : Laureen Topalian (Franța)

Regele Ardeshir/Ardashir I (224-242 d.Hr.) – fondatorul dinastiei sasanide,  și fiul său  Shapur I (239-270 d.Hr.), au pus în circulație monezi în care cei doi apar purtând un acoperământ de cap cu simbolul șoimului.
Tot în perioada dinastiei sasanide, ultima dinastie persană înainte de invazia arabilor și islamizarea Persiei, apar informații în cascadă privitoare la vânătoarea cu șoimi, creșterea șoimilor pentru curtea regală și cotarea șoimului ca un dar de preț pentru rege și aristocrați.
După cucerirea arabă, tradiția șoimăritului a continuat. Deși religia islamică interzicea reprezentările grafice umane și pe cele ale animalelor mari, persanii au încălcat frecvent aceste reguli în diverse opere de artă (obiecte de ceramică, obiecte decorative metalice, covoare, cărți ilustrate cu miniaturi). Astfel, șoimul ca un prețios dar regal, apare pe mai multe obiecte de ceramică realizate în perioada timpurie de islamizare a Persiei.

Curtean cu șoimul său (perioada dinastiei safavide)
autor : (probabil) Habib-Allah al Mashhadi (1595-1610)
ucenicul lui Hussain Khan Shamlou (activ în Qazvin – Iran și Herat (azi în Afganistan)
Muzeul Bibliotecii Morgan

Că ținutul în care s-a născut  șoimăritul îl reprezintă platoul iranian, nu există nici un dubiu, deoarece lingvistica aduce probe în acest sens.
Creșterea șoimilor s-a extins de pe teritoriul actualului Iran în alte zone precum Armenia, ținuturile Asiei Centrale și ținuturile locuite de triburile arabe.

Șoimărița
miniatură persană contemporană
autor: Hossein Behzad (1894 – 1968)

În Talmudul evreiesc apare menționată denumirea de „shakar bazay” într-un paragraf în care e descrisă o vânătoare cu șoimi. Cele două cuvinte sunt preluate din limba persană avestană (limba persană veche utilizată în scrierea celebrei cărți Avesta) : shakar provine din shekar – care înseamnă vânătoare iar bazay provine din baz care înseamnă șoim,  bazay însemnând șoimar.

Cuvântul „baz” apare în diverse limbi, fapt ce atestă că acesta a fost preluat ca atare din ținuturile locuite de persani simultan cu preluarea tehnicii creșterii șoimilor și dresarea lor pentru vânătoare.

Exemple în acest sens îl constituie cuvântul baz, cu sensul de șoim, care se regăsește în armeană veche, siriacă, ebraică, gruzină, turcă, arabă, Hindi, Bengali, Pashtun.
Cuvântul shahin/shaheen a fost împrumutat din persană în foarte multe limbi (armeană, turca otomană, turca modernă, Hindi, Urdu, arabă, rusă, sârbo-croată.

Nobil persan care își dezmiardă șoimul
miniatură persană
autor anonim

E binecunoscut faptul că principalele activități de la curțile regale ale regilor persani le reprezentau grandioasele partide de vânătoare, urmate de ospețe pe măsură, iar principalele activități recreative ale copiilor de regi și nobili le reprezentau însușirea diverselor tehnici de luptă (cu sabia, cu arcul, cu buzduganul), călăria, partidele de polo pe cai (denumite chogan în limba persană)  și șoimăritul.
Așa cum noi avem astăzi câte un telefon mobil, tot așa, în acele perioade, fiecare aristocrat își avea șoimul său însoțitor. Asta în afara zecilor de șoimi crescuți la curte și special antrenați pentru partidele de vânătoare.

Șoimar călare
platou ceramic din perioada dinastiei ilkhanide ( sec XII – sec XIII)
vândut la o licitație a casei Sotheby

Fac aici o paranteză pentru a spune că dinastia ilkhanidă (dinastia hanilor) nu este o dinastie persană/iraniană ci una mongolă. Ea a fost fondată de Hulagu Han, unul din nepoții lui Ginghis Han, și a durat pe perioada anilor 1265-1357.

Dar să revin la importanța șoimilor în cadrul partidelor de vânătoare regale din Persia.
În istorie este consemnată o partidă de vânătoare organizată de regele Khosrou al II-lea (dinastia sasanidă) la care au participat 700 de șoimari cu șoimi.


Șoimar înarmat de la curtea regală
perioada dinastiei safavide (sfârșitul sec al XVI-lea)
Școala de miniatură din Qazvin, Iran
colecția British Museum

Șoimarii care antrenau șoimii pentru curtea regală erau considerați curteni, și, cea mai mare parte dintre ei, obțineau și grade militare sau alte titluri administrative prin intermediul cărora șahul le asigura o pensie pe viață.


Tânăr cu șoim – schiță (detaliu)
autor anonim, perioada safavidă (sfârșitul sec al XVI-lea – începutul sec al XVII-lea),
scoala de miniatură din Qazvin sau din Isfahan
Muzeul Walters, Baltimore, SUA

Un fapt interesant este acela că și fetele din familia regală și familiile aristocratice își însușeau tehnica șoimăritului. La curte se organizau adesea concursuri la care, fiecare odraslă de nobil, încerca să-și demonstreze măiestria prin felul în care șoimul răspundea la comenzile date.


Tânără din suita regală cu șoim
miniatură persană contemporană
autor Mirza Agha Emami (1881-1955)

Șoimul era considerat drept o pasăre nobilă dotată cu inteligență, persanii având convingerea că un șoim nu se va așeza niciodată pe mâna sau umărul unui om rău, viclean sau mincinos.

Tânăr cu șoimul său
miniatură persană din perioada safavidă, sec al XVII-lea
vândută de casa de licitații Christie

În miniaturile persane sunt foarte ușor de identificat prinții și prințesele. Aceștia poartă întotdeauna pe cap o egretă sau o diademă cu pană lungă.
Se poate observa diferența prin comparație cu miniatura de la British Museum în care este redat un șoimar (instructor de șoimi ;) ) care poartă un soi de pălărie.
Ceilalți nobili, curtenii și militarii cu grade înalte, purtau un penaj mai mic ca dimensiune – în funcție de grad sau rang social.

Prince resting while hunting with a hawk. Persian miniature, 18th century,  Bibliotheque Nationale, Paris, France

Includ în această postare și o miniatură realizată în perioada dinastiei Qajare pentru a observa în ce fel a evoluat îmbrăcămintea purtată de familiile nobiliare din Persia.

Prinț cu șoim
miniatură persană, perioada Qajară, cca 1820

Voi încheia cu o miniatură din colecția Muzeului Metropolitan din New York realizată de Mirza Ali – adică de miniaturistul care a realizat miniatura de deschidere a blogului.


Vânătoare regală cu șoimi (cca 1570 -80)
miniatură persană din perioada dinastiei safavide
autor : Mirza Ali, școala de miniatură din Qazvin
colecția Muzeului Metropolitan.

Pentru a putea observa detaliile miniaturilor vă recomand să accesați galeria virtuală. Doar așa se pot identifica acele elemente care fac diferența și se extrage informațiile codificate de miniaturiști.

PS. Atașez un clip video unde se anunță deschiderea primului club profesionist de șoimărit din Iran.

 

 

2 gânduri despre „șoimi, șoimari și șoimărițe în miniatura persană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.