Ilinca … de peste timp

Niccolò Livaditti – Ilinca (cca 1846)

După perioada aceasta în care am fost bombardați în mod constant cu lucruri urâte, deprimante, absurde și adesea ridicole, simt nevoia unei „porții de frumusețe”.
Ea se numește Ilinca și e opera unui pictor italian împământenit pe meleaguri moldave, pictor al protipendadei ieșene, poate că cel mai cunoscut primitiv din pictura românească.
Mărturisesc că din prima clipă în care am privit-o am intuit că fetișcana aceasta trebuie să fi avut o personalitate puternică.

Nu știam nimic despre personajul feminin pictat în culori dulci în tonuri de chihlimbar, miere topită, ciocolată și lemn de pipă veche.
M-a ajutat foarte mult un studiu, Niccolo Livaditti și epoca saSorin Iftimi, Complexul Muzeal Moldova, Iași descoperit în mod fericit în online.

Citez din lucrarea mai sus menționată.

„O categorie specială a portretelor cu fundal neutru o reprezintă cele în care personajul este costumat. Era aceasta o reminiscență din tradiția picturală a secolului al XVIII-lea în care modelele portretizate intrau în  rolul unor personaje cunoscute ale mitologiei antice sau din commedia dell arte, prin intermediu costumației. Lucrarea Portret de fată, Ilinca (cat. 30) păstrează o însemnare pe spate semnată chiar de personajul portretizat, în care ne spune că a arătat acest portret, realizat de Niccolo Livaditi, lui Franz Liszt, primind complimente din partea muzicianului. Datorită acestei însemnări se poate atribui şi data lucrarea, ştiut fiind faptul că Franz Liszt a concertat în Iaşi la începutul lunii ianuarie 1847. De asemenea, tot din această însemnare putem să deducem statutul social al tinerei. Faptul că ea s-a aflat în anturajul lui Franz Liszt la concertul pe care acesta le-a ținut cu prilejul trecerii sale prin Iaşi, ne îndeamnă să presupunem că Ilinca provenea din rândurile înaltei societăți ieşene. Cu siguranță, era o tânără care se îmbrăca după jurnalele de modă venite din capitalele europene. Pozează însă, pentru acest micuț portret pictat de Livaditi, îmbrăcată şi coafată arhaic, aşa cum probabil era moda pe vremea bunicii sale. Poartă o rochie simplă, suprapusă de o frumoasă haină cu marginile aurii. Ceea ce atrage atenția este însă pieptănătura cu care tânăra completează costumul pe care îl poartă. Astfel, acesta are părul împletit şi apoi strâns într-un coc plasat asimetric, susținut de o eşarfă roşie şi împodobit cu un trandafir şi cu un ac de păr decorat cu pietre prețioase. Tânăra alege să poarte aceste haine, dorind să intre în pielea unui alt personaj feminin, pe care probabil îl cunoştea din familia sa. Tocmai această înfățişare, cumva exotică, venită dintr-un timp de mult trecut, a determinat-o pe Ilinca să prezinte tabloul lui Franz Liszt, ca o altă versiune a imaginii sale reale, pe care aceasta o avea în fața ochilor.”

Tabloul se află în colecția Muzeului Județean de Artă Prahova „Ion Ionescu – Quintus”.
Citiți informațiile luate de pe Facebook de pe pagina muzeului pentru a afla ce a scris exact Ilinca cu mâna ei pe spatele acestei picturi în ulei pe lemn.

 

 

2 gânduri despre „Ilinca … de peste timp

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.