un drum paralel

Pentru a mă sustrage presiunii mediatice generate de mass-media pe tema coronavirusului m-am hotărât să deschid un nou blog, rezonanțe dincolo de pixeli.
Un blog de fotografie în care în locul meu să vorbească imaginile.

Am ales platforma blogger, deși e mai puțin performantă în raport cu wordpress, deoarece e locul unde în urmă cu cincisprezece ani am scris pentru prima oară un blog, asta dacă fac abstracție de yahoo360 prin intermediul căruia, cu timiditate,  am pătruns în premieră în blogosferă.

Atunci când voi finaliza setările noului blog vă voi anunța unde m-am ascuns.
Nu voi renunța la acest vechi blog.
Aici e locul unde au prioritate cuvintele  ;)
Deși paralele, ele se vor intersecta din când în când … încălcând astfel legile geometriei.

2 gânduri despre „un drum paralel

  1. am gasit acum cateva zile, facand ordine in hartii demult neatinse si stergand amintiri, niste „povesti” printate … probabil de pe yahoo360, printre care unul care m-a dus cu gandul la tine: „prapastia cuvantului dor”. Stiu ca le printasem ca sa le citesc in tren, nu cu vreun alt scop ce intra sub incidenta copyrightului. 😬 Pe vremea aceea nu aveam internetul atat de „la-ndemana”.
    Ce am constatat acum e ca nu ma mai recunosc pe mine cea de atunci. Am decis sa ard multe din scrierile mele si din scrierile primite de la altii. Pare o alta viata … a cuiva pe care nu am apucat sa cunosc.
    Nu inteleg de ce am pierdut atat de mult timp cu iubirile platonice, nemarturisite.

    Apreciază

    • Oooo … ce surpriza !
      Chiar ma simt flatata ca mi-ai printat poezia.
      Prapastia cuvantului dor, un titlu ce suna cumva agresiv, am postat-o in premiera pe primul meu blog deschis in 2006 pe platforma Blogger/Blogspot.
      A trebuit sa renunt la acel blog, care intre timp mi-a fost virusat si apoi sters de catre administratorii platformei (presupun), am migrat pe blog.com, apoi pe blogu.lu// (inchis intre timp), iar apoi fortata de imprejurari am ajuns in 2015 pe WordPress.
      Sper ca Odiseea mea bloggeristica sa se incheie aici :)

      Nu sunt in masura sa dau sfaturi despre iubire ,,, dar viata demonstreaza oricui ca in dragoste nu e timp de pierdut.
      Timpul e ca o apa ce ne duce cu el si deci nu ma mira că exista momente in care ne reintoarcem in trecut cu senzatia ca viata noastra a fost traita parca de altcineva.

      Te astept si pe noul meu blog ” rezonante dincolo de pixeli” :)

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.