imagine – Paul Apal’kin
e prea târziu să mai fiu alta;
perseverez în greșeli
cu o ironică plăcere.
nu-mi doresc să fiu altfel
în armonie cu vibrația acestei lumi,
deși, uneori, mă intersectez cu
catastrofalele-i absurdități, și,
atunci, îmi schimb cadența.
… dar asta preț de doar câteva zile … sau câteva secunde.
deseori mă stimulează disprețul nimicitor
pe care îl afișează unii fiindcă sesisez atâta neputință
în strădania lor de a se arăta celorlalți …
mai competenți, mai capabili, mai bine mufați la modernitate …
uitând însă că un telefon de ultimă generație
sau un birou cu aer condiționat și secretară siliconată
nu-i ajută cu nimic în demersul de a părea ceea ce nu sunt
și nu au fost niciodată.
alteori leg conversații cu femei prinse într-o
perpetuă autoadmirație.
descopăr în ele o imunitate la ridicol care mă fascinează.
uneori refuz să gândesc adânc,
să reflectez asupra unor lucruri.
cred că am prea mulți neuroni oglindă
care mă împiedică să văd realitatea
așa cum e ea.
Rezonanțe Imposibile 
Sunt din ce în ce mai multe personaje precum cele prinse de tine în insectar. ☺ ”Mufați” – genială vorbă! :D
ApreciazăApreciază
Imi vin din cand in cand pe limba niste inovatii lingvistice de care si eu ma mir :)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Matrix, nu alta! Fiecare vedem bucati de realitate. Nici nu stiu daca putem ajunge la performanta de a vedea totul, poate doar printr-o ‘conexiune divina’!
Raman la parerea ca dupa fiecare moment transformator esti alta, fie ca sesisezi, fie ca nu. Dar inclin sa cred ca totusi o faci!
O saptamana faina, Exergy!
ApreciazăApreciază
Cand vorbeam de „alta” ma gandeam la un fel de a fi care sa nu fie in concordanta cu mine si de evolutiile mele generate de varii experiente de viata. Ma gandeam la faptul ca nu m-as putea preface doar pentru a fi pe placul unora sau altora …
ApreciazăApreciază