pe loc

instalație textilă – Sophia Chang

Nici eu nu știu de când nu am mai hașurat așteptările absurde.
Am intrat parcă într-un tunel suprarealist al uitării. Eu … prinsă într- un film mut ce se derulează cu încetinitorul.
Cineva cântă la pian un vals la o gură a tunelului. Altcineva chinuie un saxofon care plânge cu sughițuri de jazz la celălalt capăt.
La mijloc sunt eu, captiva unei clipe de sinceritate, fără posibilitatea de a merge înainte sau de a mă reîntoarce la punctul din care am pornit.

Stau pe loc amețită de acordurile muzicale disonante și singurul lucru ce-mi vine acum în minte e nucul uriaș din grădina bunicilor sub care învățam să număr îndoindu-mi degetele.

 

4 gânduri despre „pe loc

  1. Deseori clipele de sinceritate declanseaza captivitati. Si a scapa de ele cred ca necesita o adevarata arta. Nu stiu daca este suficient sa ne spunem ca orice stare de spirit se poate schimba prin vointa proprie. Dar si un copac ar putea fi o solutie, tinand cont de energia care zvacneste sub coaja!
    Mi-a placut imaginea. Mi se pare un simbol al unei captivitati de care nu ne dam seama inca!
    Seara frumoasa, Exergy!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.