diamond eyes

Povestea de azi sună așa.
Mă plimbam prin Cișmigiu când am remarcat o fată cu ochii ca două diamante. Mi-am făcut curaj și am întrebat-o pe mama ei dacă e de acord să-i fac o fotografie.
Doamna m-a evaluat preț de o secundă din spatele ochelarilor de soare și apoi a zis : De ce nu ?

Le-am rugat să se deplaseze câțiva metri într-un loc mai puțin umbros.
Am încercat să o surprind pe fată cât de bine m-am priceput dar de câte ori apăsam pe declanșator, ea, ca la comandă închidea pe jumătate ochii.
Nu m-am putut abține și i-am zis pe un ton de reproș : Vreau să-ți surprind ochii ăștia sclipitori ca două briliante dar parcă vrei să-mi faci în ciudă că mereu îi închizi.

Fata a zâmbit cumva amuzată și m-a întrebat :
–  Cum trebuie să privesc ?

–  Cu ochii larg deschiși, evident, căci în caz contrar nu văd cum mi-ar reuși o fotografie.

A deschis ochii și pe față i-a înflorit un zâmbet superb.
Am fotografiat-o în mare grabă cu teama să nu ratez secunda de aur.

– Bravo, i-a zis mama din spatele meu.

M-am întors să îi mulțumesc dar am rămas așa … cu vorbele suspendate în aer.
Doamna își scosese ochelarii de soare pentru a o studia mai bine pe fiica ei pe post de fotomodel. Avea niște ochi mari, absolut superbi.
Un gri metalizat cu irizări albastre, la fel ca fata, în care părea că zâna cea bună le picurase niște stropi de argint viu.

Efectiv mi-a fost rușine să-i cer voie să o fotografiez.
Sunt convinsă că femei cu astfel de ochi nu ar trebui să poarte nici o bijuterie în urechi sau la gât.
Ochii lor vor avea întotdeauna mai multe carate ;)

Free website hit counter