o zi grea


În drum spre stația de autobuz am trecut prin stația de tramvai.
Mai mulți călători așteptau nerăbdători. Printre ei am remarcat o femeie tânără cu un copil adormit în brațe.
Fetița avea o figură angelică și mă făcea să-i invidiez somnul fără de griji în care era afundată ca într-o poveste minunată fără de sfârșit.

Mi-am zis că e imposibil să-i imortalizez chipul în mulțimea strânsă pe platforma de așteptare fără să atrag atenția.
Am scos totuși aparatul și am așteptat pe trotuarul de vizavi.
Nu se ivea nici un moment prielnic. Vântul bătea iar tânăra mămică se plimba de ici colo ca să se încălzească și să-și protejeze copilul de rafalele ce se iscau din senin.

Autobuzul meu trecuse.
După mai multe minute a venit în sfârșit tramvaiul. Dorința mea avea să se sfârșească aici. Nu ar fi fost prima dată când pierdeam o astfel de ocazie.

Totuși s-a întâmplat un fapt puțin neobișnuit.
Deși lumea i-a făcut loc să intre în tramvai, nu am înțeles de ce, femeia cu fetița în brațe a rămas la sfârșit. S-a urcat ultima în tramvai.
În acele secunde, fiind cu spatele la mine, am reușit să surprind câteva instantanee cu „frumoasa din pădurea adormită”.

Știu că se va spune că a meritat să pierd autobuzul ;)

 

9 gânduri despre „o zi grea

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.