o zi grea

de -X-


În drum spre stația de autobuz am trecut prin stația de tramvai.
Mai mulți călători așteptau nerăbdători. Printre ei am remarcat o femeie tânără cu un copil adormit în brațe.
Fetița avea o figură angelică și mă făcea să-i invidiez somnul fără de griji în care era afundată ca într-o poveste minunată fără de sfârșit.

Mi-am zis că e imposibil să-i imortalizez chipul în mulțimea strânsă pe platforma de așteptare fără să atrag atenția.
Am scos totuși aparatul și am așteptat pe trotuarul de vizavi.
Nu se ivea nici un moment prielnic. Vântul bătea iar tânăra mămică se plimba de ici colo ca să se încălzească și să-și protejeze copilul de rafalele ce se iscau din senin.

Autobuzul meu trecuse.
După mai multe minute a venit în sfârșit tramvaiul. Dorința mea avea să se sfârșească aici. Nu ar fi fost prima dată când pierdeam o astfel de ocazie.

Totuși s-a întâmplat un fapt puțin neobișnuit.
Deși lumea i-a făcut loc să intre în tramvai, nu am înțeles de ce, femeia cu fetița în brațe a rămas la sfârșit. S-a urcat ultima în tramvai.
În acele secunde, fiind cu spatele la mine, am reușit să surprind câteva instantanee cu „frumoasa din pădurea adormită”.

Știu că se va spune că a meritat să pierd autobuzul ;)

 

9 gânduri despre “o zi grea”

    1. Probabil voi zice ceva socant … atunci cand reusesc sa fotografiez un moment ca acesta am impresia ca am furat o secunda din viata acelui suflet omenesc pentru mine.
      Ca am dislocat din curgerea vietii o secunda din viata altcuiva … o secunda retraita ori de cate ori ma uit la ceea ce a surprins aparatul foto.

      Apreciază

      Răspunde

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.