trece toamna,
grăbită,
în pași de flamenco
bine țintuiți pe cadarâmul brumat.
trece toamna ca o fetișcană sfioasă
la prima ei întâlnire.
ca un mail de seară scris cu stângăcie
unui admirator real din lumea virtuală.
trece toamna ca aroma unui ceai de Assam,
trece cu eleganța unei doamne desăvârșite
lasând in urmă parfumu-i indescriptibil
și pudra aurie a melancoliei
pe sufletele noastre mai ușoare cu un dram.
Rezonanțe Imposibile 
Pudra aia e lăsată ca să poată regăsi drumul, la întoarcere, nu?
Frumos tare ai scris!
ApreciazăApreciază
Da, ca urmele alea de tarate sau pietricele din povestile pentru copii :)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Cu un ceai de Assam, lasând pudră aurie și arome indescriptibil de frumoase.
Ce scriitură superbă!
…………………………
Da, trece…lăsând și tristeți.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Tristetile sunt inevitabile :)
ApreciazăApreciază
Multumesc pentru auditie. E prima data cand ascult melodia. E foarte frumoasa.
Ceaiul nu il cunosc, dar mi-ai trezit curiozitatea…
Imi pare bine ca inca mai e toamna si ma bucura fiecare moment petrecut in tovarasia ei! :)
Zile cat mai placute,Exergy!
ApreciazăApreciază
Daca iti place te invit sa o asculti si aici :
ApreciazăApreciază
”Pudra aurie a melancoliei”… Superbă imagine! ☺
ApreciazăApreciază
Tocmai am schimbat imaginea deoarece mi-am adus aminte ca am folosit-o aici :
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Comentariul meu se potrivește și la noua imagine! :)
ApreciazăApreciază
Se potriveste chiar mai bine ;)
ApreciazăApreciat de 1 persoană