suntem oameni de leje, nu de găteje

”Suntem oameni de leje (lege), nu de găteje.”

Vorba asta am auzit-o din gura Mariei Casandra Hauși, o voce superbă din Maramureș. O voce la superlativ și o interpretare așijderea.
Nu, ea nu va aduna niciodată atâtea vizualizări pe youtube pe cât au adunat Salam, Guță sau Taraful de la Clejani.
Am ascultat-o live, la Muzeul Satului, și credeți-mă că și Maria Callas ar fi ascultat-o cu încântare.

Vocea ei vibra cu o intensitate neobișnuită, nu avea nevoie de microfon. Vocea ei e făcută să răsune peste munți, să se rostogolească peste dealuri și să se stingă în intensitate peste apele line de la șes.
Vocea ei nu are nevoie de scenă. Are nevoie de un cer albastru, de frunze galbene așteptând să cadă de pe ramuri, de dealuri acoperite de struguri, pieptănate de vânturi șturlubatice, de verdele câmpiei acoperite cu mantii mătăsoase de grâu și porumb sau țintuite cu floarea soarelui.

Surpriza cea mai mare avea să vină după spectacol, acasă, încercând să aflu mai multe despre această voce profundă. Așa am descoperit că a susținut un concert alături de muzicianul iranian Mehdi Aminian, un proiect intitulat  Doina Revival – Roots Revival  în care s-a încercat alăturarea muzicii maramureșene de muzica veche persană, muzică marcată și ea de influențe pastorale.

Vorba asta cu mult tâlc Maria a auzit-o de la moș Nicolae Pițiș, cioban din Țara Lăpușului, cel ce a învățat-o să horească și să doinească. Cel care a pus-o să cânte în coliba lui spunându-i că acolo e cea mai importantă scenă din viața ei. Pe vremea aceea ea nu cântase nicăieri în lume. Nu se simțea pregătită.
De abia după ce a cântat a realizat pe deplin că, întradevăr, coliba lui moș Pițiș rămâne cea mai importantă scenă. Dacă acolo nu e lăudată nu mai are importanță câte aplauze ar primi în alte părți.
Tot moș Pițiș l-a învățat să cânte și pe Grigore Leșe. Cântecul acela cu noduri, vechi și greu de înterpretat, care nu iese așa cum trebuie din gâtlejul oricui.

Apoi a venit o zi în care a câștigat marele premiu al Festivalului Maria Tănase. Viața i s-a schimbat într-un fel. Nu a ajuns însă niciodată o vedetă. Nu a cântat la nunți sau petreceri deoarece ea nu știe să cânte.
Ea știe doar să horească și să doinească. Cine oare ar asculta la o nuntă Balada lui Pintea ?
Nici nu e locul unei balade la nuntă.

Vă mai aducețti aminte de filmul Pintea cu Florin Piersic în rolul principal.
Una din vocile de pe coloana sonoră a filmului îi aparține acestui rapsod din Țara Lăpușului, azi în vârstă de șaptezeci și nouă de ani.

În vorba asta spusă de moș Pițiș, cunoscut de localnici sub numele de Mniculaie a lui Ion a lui Iacob din Fundatura din Lapusul Romanesc, rapsod popular declarat de UNESCO drept tezaur uman viu, mi-a produs o revelație.
Dacă noi, ca țară, suntem acum unde suntem, e pentru că nu avem politicieni de leje ci de găteje.
Iar gătejele se pun pentru a aprinde focul.

 

7 gânduri despre „suntem oameni de leje, nu de găteje

      • Deci sa adaug cateva explicatii.

        Mehdi Aminian a ajuns in Romania la invitatia lui Grigore Lese. A facut cunostinta cu Maramuresul, ca tot unitar – folclor, arhitectura, gastronomie, stil de viata rurala -, a participat la festivalul anual „Drumul lung spre Cimitirul Vesel de la Sapanta” initiat de irlandezul Peter Hurley … irlandezul care a lasat in urma o viata la standade europene pentru o viata aproape medievala in Tara Lapusului … cel ce a cheltuit din banii lui o suma suficienta pentru achizitionarea a trei apartamente in ambitia de a organiza prima editie a festivalului. Acum are finantare europeana pentru acest proiect.

        La fel ca si Peter Hurley, sau ca fotograful japonez Miya Kosei, iranianul Mehdi Aminian s-a indragostit de Maramures si de Romania.
        Asa ca a ramas si el aici. Recunoaste ca nu stie pentru cat timp.

        Acesti oameni, de etnii diferite si religii diferite, au fost cuprinsi de o nebunie frumoasa la contactul cu esentele unei lumi autentice ca cea a Maramuresului istoric, a Tarii Lapusului, a Tarii Chioarului … de muzica Mariei Tanase si de doinele romanesti.

        Fluierul folosit de Mehdi Aminian se numeste ney, un vechi instrument traditional folosit fara intrerupere de persani/iranieni de peste cinci milenii.
        E un instrument venit din lumea pastorala, cu note foarte grave, tragice uneori, ce se potriveste perfect cu vocea profunda a Mariei Hausi.

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.