Cândva vorbeam despre un sezon de uitare. Azi ar trebui să vorbesc despre cel de călătorii, căci, orice s-ar spune, pentru mine cel puțin, orice călătorie mă îndeamnă la uitare. Uitarea aceea profundă care se petrece chiar și atunci când în gând îți stăruie personaje, evenimente, sentimente, idei sau mici obsesii de buzunar pe care cititorul de carduri al inimii nu le mai identifică așa cum o făcea deseori.
Ceea ce mă intrigă de fiecare dată atunci când plec într-o călătorie e faptul că într-un troller sau geamantan burdușit, pe care cu greu îl închizi, tot se mai găsește loc să pui câte ceva.
La fel se întâmplă și cu inima …
PS. E timpul să plec ;)
Rezonanțe Imposibile 
Drum bun si frumos, Exergy!
Nu m-am gandit cu aceste cuvinte la ideea exprimata, dar cred ca ai dreptate. Cand plec undeva pentru mai multe zile, totul pare sa se estompeze cumva pentru a lasa loc la ce va urma. Mi se pare ceva firesc acest gol care trebuie umplut cu ce va sa vina!
Numai bucurii sa ai! :)
ApreciazăApreciază
Multumesc pentru urari. A fost o calatorie cu multe invataminte :)
ApreciazăApreciază
Ce comparaţie frumoasă! Da, mereu mai e undeva un colţişor liber… ;)
Drum bun!
ApreciazăApreciază
Da, intotdeauna mai e loc de ceva … atat in geamantan cat si in inima :)
ApreciazăApreciază
Si cand te intorci?
ApreciazăApreciază
M-am intors cu bine si sper sa va regasesc cu bine :)
ApreciazăApreciază
Călătorie plăcută și să revii sănătoasă! Ai grijă de tine! :)
ApreciazăApreciază
Multumesc. Pai de mine trebuie sa aiba grija sotul meu caci eu am grija de altele :)
ApreciazăApreciază
Ei, atunci e bine! ☺
ApreciazăApreciază
:)
ApreciazăApreciază