kokeshi doll

 

Din primul moment în care bărbatul a pășit înăuntru a știut că o va alege pe dânsa.
Îl privea prin sticla impecabil de curată a vitrinei căutând să-i înțeleagă alegerile, cele din magazinul de suveniruri cât și cele din viață.

Părea să fie european, în nici un caz american sau australian.
Părul castaniu închis, ușor grizonat, ochii căprui, statura înaltă ce o depășea vizibil pe cea a unui japonez, gropița din bărbie care-i adăuga chipului o ușoară hotărâre, mâinile cu degete lungi ce puteau fi confundate cu cele ale unui muzician sau pictor – deși părea a fi IT-ist sau inginer – cămașa fără cravată, mirosul sobru de săpun, felul în care se mișca printre rafturi și vitrine, toate acestea la un loc au încântat-o pe cea mai nouă păpușă kokeshi din magazinul cu suveniruri al aeroportului.

Fără să-l analizeze prea mult a intuit că nu caută o păpușă kokeshi pentru copii, căci nu se uita la cele cilindrice colorate în roșu, dar nici una pentru soție deoarece s-a uitat doar în fugă la cele mari, fusiforme, decorate în culori pastelate.
Căuta o păpușă mică ce putea fi pusă într-un loc discret, fără să atragă atenția, sau putea fi plimbată zi de zi în poșetă de către o persoană cu care avea o relație despre care nu ar fi trebuit să afle nimeni.

Păpușa kokeshi i-a zâmbit complice.
În secunda următoare s-a produs chimia aceea, chimia aceea care unește în mod invizibil oamenii, oamenii și lucrurile, lucrurile și visele, visele și calculele, calculele și poveștile …

El a plătit și a pus-o în geanța sport de pe umăr.
Păpușa kokeshi s-a cuibărit în pliurile moi ale unui pachet cu șervețele parfumate cu miros de mere proaspete străduindu-se să uite semnificații dureroase, întâmplări groaznice, lacrimi plânse de lemnul de cireș în fiecare primăvară …
Acum, aici, în drumul ei spre Europa, simțea că e pregătită pentru viață.

Free website hit counter