Trăia într-un loc categorisit drept „an expensive zip code area” cu parcări în care un Lamborghini sau un Maserati reprezentau un „must have”.
Dar dincolo de pereții de sticlă reflectorizantă prin care zgomotul inconfundabil al oceanului nu se auzea, pianista trăia ca orice altă persoană.
Urmărea valurile mute cum se spărgeau pe plaja greblată fără cusur, regăsindu-se în furia lor, încercând să-și amintească primul ei concert de anvergură.
Dar parcă nu reușea să-și adune la un loc toate gândurile care contau.
Simțea încă în sânge euforia generată de aplauzele la scenă deschisă și imensele coșuri cu flori ce o așteptau în cabină.
Tot acolo o aștepta și el … el cu minusculă.
El, cel căruia trebuia să-i plătească prețul cerut pentru a o aduce pe una din cele mai mari scene ale lumii …
Rezonanțe Imposibile 
Micsorarea gradelor de libertate cred ca este cel mai rau lucru pe care il poate suporta un om.
De aceea evaluarea variantelor trebuie studiata cu grija! :)
Interesante printurile artistei!
O zi frumoasa sa ai, Exergy!
ApreciazăApreciază
Cineva imi spunea ca e aproape imposibil sa reusesti in arta fara sa faci compromisuri, de orice natura.
Daca in arta e asa ma intreb oare cum e in politica …
ApreciazăApreciază
Deci, s-ar fi putut înscrie în mișcarea #metoo ? :D
ApreciazăApreciază
Nu stiu. Textul lasa loc la interpretari multiple :)
ApreciazăApreciat de 1 persoană