coliba timpului

 

Am avut de făcut unele cumpărături și tot umblând dintr-un pasaj comercial în altul,  de pe o stradă pe alta, am pătruns pe o alee liniștită inundată de un soare strălucitor de amiază. Câteva vile elegante … un rond cu doi arțari pe jumătate desfrunziți  diluîndu-si culoarea frunzelor roșiatice pe fundalul cerului albastru.
Privirea mi-a alunecat pe vitrina unui magazin poziționat exact la colțul aleii.
Am citit literele de bronz conturate cu lac negru : KOLBE-YE- ZAMAN .
Adică Coliba Timpului  (în persană kolbe înseamnă colibă smile.gif … iarăși o asemănare cu limba română)
Am fost curioasă să vad ce se vinde în coliba timpului.  Secunde, zile sau ani ? … la bucată, la duzină sau la kilogram ? wub.gif

Am intrat înăuntru fără nici o idee preconcepută .
Decorul era superb, pe măsura numelui.
Buturugi de copaci, trestii și papură, scoici de dimensiunea unui pepene galben, coarne de cerb și pene de păun discret aranjate pe peretele din spatele casei de marcaj…
Între ele, risipite cu gust, erau expuse câteva piese vestimentare. În aer plutea un parfum ușor, abia simțit, de fân proaspăt cosit și citrice tăvălite prin zahăr vanilat.
Înauntru doi tineri, o fată și un băiat, potriveau niște șnururi cu mărgele din lemn pe jumatate ars.
Interiorul era plăcut, în culorile mele preferate, nuanțe furate parcă din toamna care se pregătește să plece și care se topeau în muzica împrăștiată în aer de un anacronic calculator stingher.
O melodie interpretată la santur  în acele ritmuri ce-ți taie parcă venele  și care te fac să-ți (re)amintești că viața e totuși trecătoare .

Am intrat în vorbă cu ei și am aflat că sunt soț și soție, că s-au căsătorit recent, că au deschis acest magazin cu un împrumut de la stat … că amândoi au terminat facultatea de textile … că au fost un an de zile șomeri … că soția a avut inițiativa și tot ea a umblat să rezolve formalitățile, că amândoi au gândit decorul și tot ei l-au executat, neavând bani să plăteasca un decorator profesionist , … și alți mulți de ”că”

În timp ce-mi împachetau bluza cumpărată eu am pus întrebarea : cine a ales numele magazinului ?
Baiatul a zâmbit și a întors pe furiș capul înspre fată. Un zâmbet și un simplu gest făcut cu capul … suficiente însă a arăta cât de mult o iubește.
Am zâmbit și eu, complice probabil, spunându-i că-mi place nespus de mult acest nume … că sună ca un titlu de roman, de film sau piesă de teatru . smile.gif
Le-am mărturisit că decorul este inedit și că nu mă așteptam să vad atâta risipă de frumos brut și de bun gust într-un magazin de numai câțiva metri pătrați .
Nu ziceam aceste vorbe pentru a le face lor plăcere … pur și simplu simțeam toata acea frumusețe, nu numai a magazinului cât a sufletelor lor, cum îmi pătrunde prin pori … direct în inima .

Ieșind afara m-am gândit la sensul profund al numelui de coliba timpului .

Ce e viața noastră ? … poate că nimic mai mult decât o colibă înjghebată la o răscruce de timp  în care, pentru o noapte ploioasă, ne-am refugiat provizoriu sufletele …

Daca astazi mi-a fost dor de ceva, atunci stiu exact de ce anume.

Anunțuri

5 gânduri despre „coliba timpului

  1. Am intrat si eu in „coliba timpului” impreuna cu tine si tare mult mi-a placut interiorul ei prin cuvintele tale.
    Totusi, vreau sa cred ca viata noastra este ceva mai mult… :)

    ZIle frumoase de vara si de vacanta!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s