aşa cere

Aşa cere scenariul:
ca tu să fii aici
şi eu să fiu departe.

Aşa cere decorul:
ca tu să fii in zi
şi eu să fiu în noapte.

Aşa cere destinul:
să fii tu epilogul
unui sfârşit de carte.

Şi chiar de nu s-ar cere
Nimic din toate aceste,
Aş cere eu condeiul
Şi aş păşi-n poveste.

(Bucureşti – 7 august 2006)

 

13 gânduri despre “aşa cere

  1. >semnele de carte se pun întoteauna spre a nu uita … cartea, timp nu există, nu-i oare convenţia oamenilor, amintindu-şi mereu, semne de carte în cartemereu are să-mi fie dor…de blogul cu poeme şi de IL :(

    Apreciază

  2. >@oceania … doar din cind in cind si nu foarte curind :)@Calin:)@CELLAAm gasit secretul cum sa te scot din b(âr)log :)Postez niste versuri.Astazi ai pomenit de IL, iar Dumitru Agachi, inaintea ta, si fara sa stie, prin comentariul de la postul anterior, m-a facut sa ma gindesc tot la IL.E o coincidenta ce-mi da de gindit.

    Apreciază

  3. Mi-a placut povestea, dar si imaginea. Parca este aparenta varianta yin-yang in linii drepte,
    desi recunosc ca ideea mea este un pic fortata!
    Dar iImbinarea este ciudata, pentru ca drumurile sunt chiar diferite…

    O saptamana senina sa ai!

    Apreciază

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.