Erik Vladimirovich Bulatov – Diagonal
Galeria Tretyakov, Moscova
*
”Suspinul roboților” … seamănă cu titlul unui cărți sau al unui film science fiction.
Dar cu toate astea nu e decât gândul de o clipă ce mi-a fulgerat prin minte în momentul în care am privit multitudinea de automobile prinse în trafic la o oră de vârf și chipurile lipsite de expresie ascunse în spatele volanelor.
Nu volanelor din vestimentatia feminina ci volanelor de mașini.
Sau poate ar trebui sa spun ”volanurilor de mașini ” ?
În sfârșit, cred că în spatele ambelor tipuri de volane se poate auzi suspinul despre care pomeneam.
Mai sunt si unii care se incapataneaza sa nu se lase robotizati. Si eu ma straduiesc in aceeasi directie (dar pe jos, adica pe picioarele mele) :-)
ApreciazăApreciază
Inseamna ca ai facut primii pasi :)
Robotizarea insa, asa cum o vad eu prin prisma experientei de viata de pana acum, e mult mai subtila si cu un deloc neglijabil indice de penetrare in subconstientul fiintei umane.
Uneori nici nu ne dam seama in ce ne transformam …
ApreciazăApreciază
Da, e asa cum spui tu cu robotizarea: subtila si „perversa” zic eu :-) Iar de transformat ne transformam foarte rapid – mai cu seama in ultima suta de ani -, mult mai repede decat putem constientiza. Nu mai resusim de mult sa tinem pasul cu viteza in care suntem prinsi dar, daca o luam incet pe jos, adica pe picoarele noastre, cred ca avem sanse mari de redresare.
ApreciazăApreciază
:)
ApreciazăApreciază
Poate pe acolo pe unde te afli or fi chipuri lipsite de expresie. În patria-mumă e plin de expresii faciale și… expresii ! ;) :D
ApreciazăApreciază
… mai ales ‘expresii’ :)
ApreciazăApreciază
:))))))))))
ApreciazăApreciază