fata cu 1001 de vise


Kristin Eames, Full Moon

*

Deseori se gândise că unul din cele mai tragice lucruri care i se pot întâmpla cuiva îl reprezintă pierderea capacității de a visa.

Pentru ea visele veneau de pe un tărâm de nimeni știut, se desprindeau din filele cărților citite, evadau din cuvintele oamenilor ce o înconjurau în viața de zi cu zi – stingherindu-i singurătatea de care avea nevoie în egală  măsură în care avea nevoie de apă – se materializau din nimic ca apoi să dispară în niciunde dar lăsând în urma lor o dâră hipnotizantă pe care era tentată mereu să o urmărească pentru a vedea unde duce.

In visele ei se amestecau lumi vechi, deraiate de pe axa timpului, cu lumi noi pe care viitorul i le arunca în față ca pe o mănușă provocatoare de duel.
Iubea noaptea cu negru-i adânc și reconfortant ce multiplica acuitatea simțurilor, dar și liniștea-i ca un ocean pe care era în stare să-l navigheze fără sextant și busolă, călăuzită fiind doar de tic-tacul propriei inimi.

Când primele raze de soare spărgeau globul magic în care plutea, feeria de culori se risipea, se dilua în lumina zilei și dispărea cu iuțeala unui fugar care știa că pentru a se salva nu putea rămâne prea mult timp în unul și același loc.

Totul dispărea într-o clipă, ca și cum n-ar fi visat niciodată, ca și cum ceea ce-i stăruia încă in memorie venise de pe un tărâm mai îndepărtat decât cel al viselor.

Iar atunci când se trezea descoperea că putea descifra cu ușurință harta mentală a celor din jur, le putea vizualiza gândurile ascunse, le putea palpa sufletul … însă tocmai abilitățile acestea o făceau să se îndepărteze de cei ce compuneau lumea în care trăia, deși, aparent, fizic, ea era acolo, în mijlocul lor, însuflețindu-le discuțiile, făcându-i să râdă, să filozofeze, să iubească, să caute, îi ambiționa sau le tempera pornirile războinice sortite unor cauze pierdute, în realitate dânsa era departe.
Prea departe pentru ca cineva să poată s-o vadă și să-i dezlege tâlcul celor 1001 de vise ce-o urmau ca niște soldați credincioși pentru care onoarea prețuia mai mult decât orice decorație sclipitoare.

2 gânduri despre „fata cu 1001 de vise

  1. E un joc de-a Dumnezeu, sau mi se pare mie? ”…, le putea vizualiza gândurile ascunse, le putea palpa sufletul ”… Oare își dorește cineva, cu adevărat, să afle tot?! Dacă descoperi sentimente ascunse, lucruri teribile, fără de care ai putea trăi mai bine, mult mai bine?! Orice dar al magiei cred că e ca un blestem…Dar dacă ne naștem cu el, ne adaptăm, ce să facem!
    Foarte frumos scris, apreciabil. O scriitură proprie ție, de care mi-e mereu dor și pentru care niciodată n-am destul timp. Aștept cartea! ;)

    Apreciază

    • Nu e un joc. E un fapt ce se intampla impotriva oricarei vointe sau rezistente de contracarare, mai ales ca a descifra gandurile ascunse ale oamenilor nu provoaca bucurii, nu te apropie de ei. Dimpotriva. Te indeparteaza.

      Acum nu-mi sta gandul la carti, la scris in general. Totusi incerc ca printre picaturi sa mai postez cate ceva :)
      Deocamdata timpul imi este ocupat cu planurile de decorare ale noului apartament cumparat. Numai ‘documentarea’ mi-a luat in jur de 10 zile per camera.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.