aiureli de noiembrie

sursă imagine
*

Toamna se strecurase pe furiș în oraș; o iluzie desăvârșită ce ar fi onorat fără doar și poate panoplia colecționarului de iluzii.
Dar el trăia în absență, dincolo de granița aleatoare a anotimpurilor, dincolo de îndoieli neligitime și văluri de ceață în spatele cărora își ascundea una câte una amintirile.
Avea momente în care se simțea ca un erou negativ într-un scenariu ciopârțit de un regizor intransigent ce nu ar fi tolerat nici o licărire de melancolie sau părere de rău, de un regizor ce-i impunea să îmbrace zilnic mantia unei răceli respingătoare.

Ajunsese la vârsta la care credea că nu mai avea nimic de pierdut.
Și nici nu avea … căci pierduse totul cu mult, mult timp înainte.

Dacă l-aș fi întâlnit i-aș fi zis că un roman, pentru a deveni interesant, trebuie să aibă neapărat un personaj negativ, dacă se poate caracterizat de un cinism senin, dezarmant, așa ca cel arborat de dânsul cu fiecare ocazie.

Probabil că mi-ar fi răspuns să-mi văd de treaba mea și să nu mă bag acolo unde nu-mi fiebe oala ;)


*

4 gânduri despre „aiureli de noiembrie

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.